Știai cine este Fides? Despre cuvântul de onoare

Fides este o divinitate romană care simboliza respectarea cuvântului dat, a jurământului făcut, încrederea, cinstea şi buna-credinţă. Era înfăţişată ca o femeie foarte bătrână, cu părul alb. Emblema zeiţei avea ca simbol  două mâini care se strâng reciproc. Cultul pentru Fides a apărut probabil în timpul regalităţii romane, când poporul roman îşi constituia preceptele de bază ale societăţii sale. Zeiţa patrona atunci fidelitatea faţă de înţelegerile şi contractele încheiate. Preoţii îi aduceau sacrificii, având mâna dreaptă (simbolul înţelegerii şi asociaţiilor) înfăşurată într-o bucată de stofă. De altfel, şi monedele, având pe avers efigia zeiţei Fides, purtau pe revers acelaşi simbol al mâinii drepte, ca garanţie pentru respectarea contractelor.
Mai demult, când doi oameni băteau palma, era un act oficial.Cuvântul lor era mai presus de orice act parafat.


Respectarea cuvântului dat merge mână în mână cu încrederea. Cine nu îşi respectă cuvântul, este catalogat ca fiind un om fără onoare. Când eram mici, şi nu eram siguri de promisiunea celuilalt, întrebam: „pe cuvânt de onoare?”, iar dacă ni se răspundea: „da, pe cuvântul meu”, eram siguri că îşi va ţine promisiunea.
Acum, în loc de a bate palma sau de a ne da cuvântul de onoare, semnăm. Semnăm un contract de vânzare-cumpărare, o declaraţie sau un contract de muncă. E o dovadă scrisă că ne-am dat acordul cu privire la ceva.
Din păcate, în ziua de azi, chiar dacă oamenii au citit un contract de câteva pagini şi l-au semnat, puţini sunt cei care îl respectă în totalitate. „Sunt doar nişte hârtii!” spun unii.
Nu sunt doar nişte hârtii. E cuvântul tău, chiar dacă conţine 10 pagini. Cuvânt pe care, dacă nu îl respecţi, de la A la Z, după ce ai semnat, înseamnă nu numai că eşti infidel înţelegerii, dar nu mai eşti demn de încredere.
Societatea de azi tinde foarte mult spre superficialitate: „Ce are dacă am întârziat jumătate de oră? Am dat cuiva în cap?” sau „Ce are dacă ai stat toată ziua în casă,aşteptând telefonul meu? Pur şi simplu am uitat. Ce, a murit cineva?”
Nu, nu ai dat în cap, doar că ţi-ai încălcat cuvântul dat mie. Şi da, cineva a murit: onoarea ta.
Haideţi să încercăm să nu mai fim superficiali! Haideţi să arătăm că suntem oameni de onoare, chiar dacă societatea nu ne mai îndeamnă la asta! Haideţi să ne respectăm cuvântul dat, oricât de mic şi neînsemnat ar fi!

Ce semnifică iepurașul cu ouă de Paște și ce legătură are Paștele cu iepurașul

Cu ceva timp înaintea Sărbătorilor Pascale vedem peste tot iepurași, miei și puișori, fiind asociate cu Învierea Domnului (anul acesta mai puțin, fiind în carantina). Ne întrebăm adesea ce legătură are iepurașul cu Învierea. Ei bine, nu are, biblic, nici o legătură.

Iepurașul care vine cu cadouri pentru copii se trage din tradiția populară, fiind asociat cu venirea primăverii, cu fertilitatea (deoarece iepurii se înmulțesc repede) și cu o sărbătoare veche, păgână, a zeiței germanice sau anglo-saxone Eastre, sau Ostare, Zeița Mamă a fertilității. Era o sărbătoare de primăvară, numită Eostre (unii susțin că de aici vine denumirea de Easter, care înseamnă „Paște” în engleză, sau în germană – Ostern).

Legenda spune că zeița a găsit o pasăre rănită, într-o iarnă grea. Neputând să o salveze altfel, a transformat-o într-o iepuroaică. Însă creatura și-a păstrat capacitatea de a face ouă. Pentru a-i mulțumi Zeiței, iepuroaica decora ouăle și i le dăruia. Simbolurile acestei zeițe, a cărei sărbătoare ținea din Martie până în Aprilie, erau iepurele și ouăle.

Această sărbătoare a fost preluată mai apoi de catolici, care nu au vrut ca tradițiile să se uite.

În multe tradiții, iepurele este un simbol al lunii, iar Paștele se sărbătorește în fiecare an în funcție de ciclurile lunii.

În Germania exista obiceiul ca iepurașul alb de Paște să le aducă copiilor cuminți un coș cu ouă colorate. De aici până la dulciuri și cadouri a fost doar un pas, deoarece, tot în Germania au fost făcuți și primii iepurași comestibili, din aluat și zahăr.

Obiceiul iepurașului de Paște s-a răspândit ușor, mai întâi în America, odată cu stabilirea unor germani în Pennsylvania, și apoi în multe alte țări.

E un motiv pentru care cei mici așteaptă cu drag Paștele, fiind cuminți, ca să le aducă iepurașul cadouri.

Ouale de Pasti – culori, simbol și semnificații

În fiecare an, de Paşti, obişnuim să vopsim ouă roşii. Dar ştiţi de unde vine acest obicei?
Oul simbolizează renaşterea, adică noua viaţă dobândită de creştini prin moartea lui Isus. O legendă creştină spune că, atunci când Isus era pe cruce, Fecioara Maria a venit la el cu un coş cu ouă şi, punându-l sub cruce, ouăle s-au făcut roşii de la sângele lui Isus care a picurat pe ele.
În timp, oamenii au început că coloreze ouăle de Paşti şi în alte culori; initial se vopseau ouale cu coji de ceapa. Deoarece Paştele e întotdeauna primăvara, s-a asociat oul cu renaşterea naturii. Astfel, se spune că aşa cum îţi sunt colorate ouăle din coşul de Paşte, îţi va fi tot anul:
• dacă vor fi roşii – vei avea parte de dragoste şi te vei bucura de viaţă
• dacă vor fi galbene  – vei fi plin de lumină, tinereţe, fericire, vei avea recoltă bogată şi vei fi ospitalier
• dacă vor fi verzi – în jurul tău va fi prospeţime, rodnicie şi speranţă
• dacă vor fi albastre -vei fi senin precum cerul şi plin de vitalitate
• dacă vor fi violet – vei avea stapânire de sine, răbdare şi  încredere în dreptate.
În trecut, pentru vopsirea ouălor se foloseau numai culori naturale: varză roşie, coji de ceapă sau petale de flori. În Banat, femeile luau frunze de cucută, le puneau peste ou, apoi puneau oul într-un ciorap subţire şi le fierbeau în apă cu multe coji de ceapă. Ouăle se făceau portocaliu închis şi aveau o frumoasă urmă de frunză galben-verzuie. Apoi le ungeau cu puţină untură de porc, să lucească.
Reprezentări ale ouălor sunt şi pe bijuterii: pe cercei, inele, brăţări sau coliere. Ele reprezintă începutul. În unele mitologii (Egipt, China şi India), se spune că lumea s-a născut dintr-un ou. El este format din două părţi: gălbenuşul de tip yang şi albuşul de tip yin.
La budişti, oul este simbolul concentrării spirituale.

Voi ce culori veți vopsi ouăle anul acesta?

Butoiul cu pulbere – o adevarata capodopera

Voi de cand nu ati mai mers la teatru? Eu trebuie sa recunosc ca a trecut ceva vreme, pana aseara, cand, impreuna cu in grup de prieteni, am mers la “Butoiul cu pulbere”. Si a fost o alegere excelenta de a-mi petrece 2 ore si jumatate.

Valoarea biletului, 15 lei, consider ca e prea mica pentru ce am primit de cand am intrat si pana am iesit din sala de teatru.

O sa incerc sa gasesc cuvintele potrivite ca sa descriu mai jos impresiile pe care mi le-a lasat acest spectacol de exceptie.

Ar trebui poate sa va spun din start ca daca alegeti sa mergeti, veti iesi cu dureri fe falci de la ras, dar si cu lacrimi in ochi de la mesajul pe care il transmite.

Piesa de teatru surprinde momente din viata tumultoasa a unor categorii de oameni din zona Maramuresului, categorii care pot fi regasite, de fapt, in orice colt al lumii.

Ceea ce face unica aceasta distributie este muzica maramureseana, care se potriveste ca o manusa fiecarei secvente, iar faptul ca Marinel Petreus, fiul regretatului Ion Petreus din formatia “Fratii Petreus” canta pe scena in repetate randuri, produce in efect care nu poate fi descris.

Denumirea piesei, “Butoiul cu pulbere”, este mai mult decat reprezentativa, sugerand viata, exact asa cum e ea, ca un butoi cu pulbere, gata sa explodeze in orice moment si sa se aleaga doar praf si pulbere de tot, daca nu esti atent la fiecare pas pe care il faci, la fiecare decizie pe care o iei, la fiecare cuvant pe care il spui.

Dincolo de umorul negru extraordinar, dincolo de rasetele pana la durerea de stomac provocate de replicile din piesa, mesajul transmis este unul dur: noi, oamenii, suntem si ne comportam, de multe ori, mai rau decat animalele. In loc sa traim in iubire, intelegere si armonie, de multe ori ne complicam viata, alegand gelozia, ura, violenta, ceea ce duce la finalizari tragice, dramatice.

Dar asa e viata, si e frumoasa exact asa cum e ea, cu bune si cu rele, cu rasete si lacrimi.

Apare frecvent simbolul marului in diferite scene, marul fiind fructul de la care lumea a devenit ceea ce este azi, motivul pentru care s-a destramat Raiul pentru om, si din cauza caruia a fost trimis aici pe pamant, sa traiasca nu doar in armonie, ci si in pacat si durere.

In concluzie, va sfatuiesc, cand aveti ocazia, sa mergeti sa vedeti aceasta capodopera, si sa incercati sa o intelegeti. Cel care a scris-o, macedoneanul Dejan Dukovski, e in geniu, iar regizorul Marcel Ţop, care a adaptat-o meleagurilor maramuresene, merita toate cuvintele de lauda.

Dar nu pot sa concluzionez fara sa remarc faptul ca actorii care au jucat piesa au fost fenomenali. Nu se compara nici in film pe care l-am vazut la cinema cu ce m-au facut acesti actori sa traiesc in aceste 2 ore si jumatate.

Au interpretat personajele atat de bine, incat as mai merge de cateva ori sa-i vad, in aceeasi piesa, si cu siguranta o voi face. Nu de multe ori ti se intampla sa ti se ridice parul pe tine, cu atat mai putin la o piesa de teatru.

Asadar, va recomand cu caldura sa mergeti sa o vedeti, ca merita.

La final, va las sa va delectati cu in cantac maramuresean, horit de Marinel Petreus la inceputul piesei de teatru:

 

Nu fii maimuță!

A acționa fără să gândești de ce faci acel lucru, și făcându-l doar pentru că și alții o fac sau au făcut-o înaintea ta, face din tine o maimuță.  Am citit ceva ce mi-a plăcut în legătură cu asta și vreau să citiți și voi. Merită!

A fost făcut următorul experiment: cinci maimuțe au fost luate și puse într-o cușcă. O banană a fost legată cu o ață și prinsă de tavan. O scară a fost pusă în mijloc, pentru a se putea ajunge la banană. Când una din maimuțe s-a urcat pe scară, celelalte maimuțe au fost stropite cu apă rece ca gheața. Altă maimuță s-a urcat, și iar au fost stropite maimuțele de jos. A treia oară când a încercat o maimuță să ajungă la banană, toate celelalte au sărit pe ea, nelăsând-o să urce pe scară. Una din maimuțe a fost înlocuită cu alta, din afară. Maimuța nouă, normal, a urcat pe scară, vrând să ia banana. Dar celelalte maimuțe au tras-o jos de pe scară. Altă maimuță dintre cele stropite a fost înlocuită. Când a vrut să ia banana, maimuțele, inclusiv cea care nu a fost stropită cu apă rece niciodată, au sărit pe ea și au tras-o. O a treia maimuță a fost înlocuită, iar celelalte, inclusiv cele două noi au atacat-o când a vrut să ajungă la banană, chiar dacă nu știau motivul. Apoi, pe rând, au fost înlocuite toate maimuțele, și când venea una nouă, săreau pe ea, nelăsând-o să urce pe scară, chiar dacă ele nu au fost stropite cu apă. Pur și simplu, așa știau ele că se face.

 Nu fii maimuță, gândește! Pune la îndoială presupunerile!

Bibliografie: Michael Michalco, Jocurile minții, Editura Amaltea, București, 2008.

Credința, încrederea și speranța

Astăzi, o prietenă  mi-a spus niște cuvinte foarte frumoase, și-aș vrea să vi le transmit și vouă.

“Într-un sat uscat de secetă, țăranii, nemaiștiind ce să facă pentru a aduce ploaia, au hotărât Duminica, la Biserică, să meargă toți la marginea satului și, împreună, să se roage Divinității să le trimită ploaia, pentru că semănăturile lor erau în mare pericol. Așa au și făcut. Tot satul s-a adunat. Însă numai un copil și-a adus de acasă umbrela. – aceasta este credința.”

“În parc vedem zilnic tați care își aruncă copilașii în sus, dându-le drumul în aer, pentru ca mai apoi să-i prindă în mâini. Toți copiii râd și sunt fericiți când părinții lor fac asta. Nu se tem că îi vor scăpa și se vor răni.  – aceasta este încrederea.”

“Seara, înainte de culcare, mulți dintre noi ne punem ceasurile sau, mai nou, alarmele la telefoane, să sune, pentru a ne trezi a doua zi de dimineață. Nu avem nici o siguranță că nu murim în somn și că vom vedea lumina zilei care va veni. – aceasta este speranța.”

Maidanezii și aurul

Nu-mi plac subiectele de genul ăsta, și, din câte ați văzut, în general scriu pozitiv. Mi-am propus să nu-mi spun părerea nici cu maidanezii, nici cu Roșia Montană, dar chiar nu mă pot abține și voi spune câteva cuvinte.

De vreo 2 zile, aceste două probleme (câinii maidanezi și Roșia Montană) fac mare vâlvă peste tot. Dacă te uiți la televizor, vezi câini criminali și ești încurajat să susții proiectul RMGC (Roșia Montană Gold Corporation), prin care niște străini ne vor lua aurul, dar vom obține și noi 6% și multă, multă cianură.

Dar să luăm subiectele pe rând. Câinii au fost și sunt încă pe străzile orașelor din țara noastră. Deja ni se pare normal să-i vedem pretutindeni. Până la moartea unui copil nu a văzut nimeni cât pot fi de periculoși? La fel ca un copil, și un câine nu poate fi lăsat singur. Nu se poate hrăni singur, nu poate vorbi, și nu știe ce face, nu știe ce e bine și ce e rău. De vină sunt oamenii care abandonează cățeii și statul, care până acum nu s-a implicat serios în a lua măsuri. Nu știu cât costă sterilizările, dar nu cred că într-atât de mult, încât să nu se poată face. Sunt în țară organizații pentru protecția animalelor care au datorii pentru că au făcut sterilizări din banii proprii, iar primăria nu i-a ajutat deloc. Ce vină are animalul că e aruncat în stradă, pe unde circulă oameni?

Cât despre proiectul Roșia Montană, nu-mi vine să cred că există români care-l susțin. Presa a fost cumpărată aproape în întregime. Cum naiba să susții exploatarea aurului din țara ta, de către străini? Dar șocul cel mai mare a fost când am văzut și unele televiziuni care până acum susțineau sus și tare că nu pot fi cumpărate, că sunt mânjiți până-n gât. “Dacă de-acolo o să primesc și eu un lanț de aur, de ce să fiu împotrivă?” Păi, zic eu, nu te-ar strânge dup-aia lanțul ăla de gât, știind că ți-ai vândut țara? Și de ce să primești un lanț, când poți primi un lingou de aur, dacă țara ta ar exploata aurul, nu străinii? Poate pentru că tu deja ai primit două lingouri, ca să influențezi opinia publică.

Sunt mii de români în stradă, dar unele televiziuni se fac că nu-i văd, că nu există. Cât au încasat, oare?

Și închei cu celebrul citat: Țara noastră aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă!

Oamenii sunt egoişti şi conduşi numai de propriile interese: un lucru absolut normal

De regulă, tristeţea vine din dezamăgiri. Iar dezamăgirile vin din faptul că aşteptările ne-au fost încălcate. Ne aşteptăm ca ceilalţi să fie altruişti, să dăruiască fără vreun interes, să nu fie egoişti. Ei bine, asta nu se va întâmpla niciodată.

Citesc acum o carte foarte interesantă, scrisă de Allan şi Barbara Pease: “Abilităţi de comunicare”. Şi am înţeles un lucru pe care vreau neapărat să vi-l transmit şi vouă. E esenţial în relaţia noastră cu ceilalţi, dar şi cu noi înşine. Iar dacă îl înţelegem, ajungem să fim mai fericiţi şi mai împăcaţi. Sincer, la început am fost şocată, pentru că, aşa cum probabil fac şi ceilalţi, mă minţeam, crezând că sunt şi oameni altruişti, şi că şi eu sunt altruistă. E destul de greu de acceptat adevărul…

Omul a fost creat cu instinctul de supravieţuire în el. Iar instinctul de supravieţuire include faptul că suntem mânaţi în permanenţă de propriul interes. Suntem, într-o mică sau mare măsură, EGOIŞTI. Şi orice gest de generozitate pe care îl facem, ascunde un interes propriu. Fie că e vorba de “ce dăruieşti, aia primeşti înapoi”, fie că am făcut-o să-l facem fericit pe cel de lângă noi, pentru a simţi satisfacţia că am făcut un bine, chiar dacă gestul a fost anonim. Unii fac bine, dau bani cerşetorilor sau fac acte de caritate, cu gândul că vor avea un loc asigurat în Rai sau, cum e cazul vedetelor, pentru a-şi face publicitate. Orice am face, o facem cu un scop şi un interes, dar asta nu e un lucru rău, ci e absolut normal. 

Dacă aşteptăm mereu de la ceilalţi să acţioneze dezinteresaţi, vom ajunge să fim mereu dezamăgiţi. Dar dacă înţelegem faptul că lumea se învârte în jurul fiecăruia dintre noi, şi că egoismul e în natura umană, fiind o caracteristică principală şi baza instinctului de conservare, vom ajunge să relaţionăm mult mai bine cu cei din jur.

Aşadar, nu trebuie să ne simţim răi pentru că suntem puţin egoişti. Bineînţeles că ideal ar fi ca doza de egoism pe care o avem să fie cât de mică, şi să facem cât mai multe gesturi pozitive, chiar dacă sunt în interes personal.  🙂

Când te opreşti să alergi după lucrurile greşite, le dai lucrurilor bune şansa de a te găsi

Săptămâna trecută am primit de la o prietenă un mail care conţinea sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul. Mi s-a părut interesant şi constructiv, şi m-am gândit că ar fi bine să-l citiţi şi voi. Chiar merită citit în întregime. Eu una am rămas cu ceva după ce am citit.

      1. Să fii ceea ce eşti!

Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este  să fii tu însuţi într-o lume care încearcă să te facă precum toţi ceilalţi. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deştept sau mai tânar, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. Fii tu însuţi, şi oamenii potriviţi te vor iubi pe tine, cel adevarăt.

     2. Trecutul

Nu vei putea începe următorul capitol din viaţa ta, dacă vei continua să îl citeşti pe cel din urmă.

3. Frica că greşeşti

Făcând ceva şi obținând un rezultat greşit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei, şi orice eşec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decât pe cele pe care le-ai fîcut.

     4. Problemele

Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi uşor. Nu este nici o persoană în lume care poate depăşi fără greşeala toate complicaţiile cu care viaţa ne pune faţă în faţă. Nu suntem făcuţi să rezolvăm instant toate probleme apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost creaţi sa ne supărăm, sa ne întristăm, să fim răniţi, să ne împiedicăm şi să cădem. Pentru că tocmai ăsta este întregul scop al vieţii – să ne înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, sa ne adaptăm şi să le rezolvăm în timp. Asta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

      5.  A minţi

Poţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poţi păcăli pe tine.Vieţile ni se îmbunătăţesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.

    6. Nevoile proprii

Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoană, atunci cand iubesti pe cineva prea mult, şi să uiţi că şi tu eşti special. Da, ajuta-i pe ceilalţi, dar ajută-te şi pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ţi urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.

Eşti pregătit! Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o nouă şansă, pentru că cele mai multe oportunităţi din viată ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situaţie, ne vom simţi întâi insufiecient pregătiţi. Dar asta ţine de procesul de învăţare, nu-i aşa?

     7. Relaţii din motive greşite

Relatiile trebuie alese înţelept. Este mai bine sa fii singur, decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbeşti. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoane potrivită şi din motivele corecte. Îndragosteşte-te şi fă-ţi prieteni pentru că aşa simţi, nu pentru că te simţi singur.

     8. Relaţii noi

Vei învăţa că în viaţă, oamenii pe care-i întâlneşti, îi întâlneşti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi şi câţiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.

     9. A concura cu toţi ceilalţi din jurul tău

Nu te mai gândi la ce fac ceilalţi mai bine decât tine. Concentrează-te sa ăţi baţi propriile recorduri zilnic. Succesul este, până la urmă, o luptă doar între tine şi propria-ţi persoană.

     10. Invidia pe ceilalţi

Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost daruiţi alţii, în loc să te uiţi la tine şi la ce ai primit tu. Întreaba-te următorul lucru: “Ce am eu şi toată lumea îşi doreşte?”.

     11. Mustrarea pentru greşelile vechi

Putem iubi persoanele nepotrivite şi putem plânge pentru lucrurile greşite, însă, indiferent ce întorsatură ia viaţa, un lucru este sigur: greşelile ne ajută să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar toţi regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ţi se intamplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.

     12. Cumpărarea fericirii

Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevprat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia şi aşa mai departe.

     13. Aşteptarea fericirii de la ceilalţi

Dacă nu eşti mulţumit cu tine, asa cum eşti, nu vei fi fericit nici în relaţii cu alte persoane. Trebuie să-ti creezi stabilitate şi fericire în propria viaţă,  înainte de a o împartăşi cu altcineva.

     14. A trăi in gol, gândindu-te şi răzgândindu-te

Nu mai analiza aşa de mult la fiecare situaţie, caci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situaţia şi acţionează. Nu poţi schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunţi. Progresul implică riscuri. Ca sa marchezi un gol, trebuie ca întâi să dai drumul la minge.

     15. A plânge de milă

Surprizele neplăcute cu care viaţa te pune faţă în faţă nu fac decât să îţi netezească calea în direcţia care era menită pentru tine. Poate nu înţelegi şi nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec şi poate îţi va fi greu. Dar reflectă şi la celelalte lucruri negative care ţi s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunataăsau o situaţie fericită. Aşa că zâmbeşte! Lasă-i pe toţi să vad că astăzi eşti mult mai puternic decât erai ieri. Şi astfel vei fi.

     16. A ţine supărări

Nu îţi trăi viaţa cu ură în suflet. Vei ajunge să te răneşti mai mult pe tine decât pe oamenii pe care îi urăşti. Iertarea nu înseamnă “Ceea ce mi-ai facut este în regulă”, ci iertarea înseamnă ” Nu o sa te las să îmi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul. Renunţă la ranchiună, gaseste-ţi pacea şi eliberează-te. Şi, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este şi pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te si pe tine, mergi mai departe şi încearcă să te descurci mai bine data viitoare.

     17. Nivelul

Refuză să îţi cobori standardele doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să şi le ridice pe ale lor.

     18. Frumuseţea bucuriilor mărunte

Bucură-te de lucrurile mărunte, pentru că într-o zi te vei uita înapoi sş vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viaţa ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.

     19. Să faci lucrurile perfect

Societatea nu premiază perfectioniştii, ci îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.

     20. Calea uşoară

Viaţa nu e uşoară, mai ales atunci când plănuieşti să obţii ceva care să merite. Nu alege calea uşoară care sa te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar!

    21. Lucrurile sunt minunate, atunci când nu sunt

Este in regulă sa te împiedici din cand în când . Nu trebuie sa te prefaci sau să demonstrezi mereu că eşti puternic. Nu ar trebui să fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi – plângi, dacă simţi nevoia – este sănătos sa îţi verşi lacrimile. Cu cât mai curând vei face asta, cu atât mai repede vei fi pregătit ăa zâmbeşti din nou.

     22. A invinui pe alţii pentru necazurile tale

Îţi vei realiza visele în masura în care îţi vei asuma responsabilitatea pentru viaţa ta. Când îi învinuieşti pe alţii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părţi din viaţa ta.

     23. Griji

Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi sa fie mai puţin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situaţie, întreba-te următorul lucru: “Va mai conta situaţia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, e clar ca îţi faci griji inutil.

     24. Concentrază-te pe ce vrei sa se întâmple

Concentrează-te pe ce îţi doresti să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei poveşti de succes. Dacă te trezeşti în fiecare dimineaţă gândindu-te că ceva minunat ţi se va întâmpla în ziua respectivă şi eşti puţin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate.

     25. A fi nerecunoscator

Oricât de bună sau grea a fost viaţa ta până în acel moment, trezeşte-te dimineaţa şi fii mulţumit că trăieşti. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândeşti la ceea ce îţi lipseşte, gândeşte-te la ceea ce ai tu şi le lipseşte altora.

Viaţa este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viata lui, îţi va face loc în ea, nu trebuie să te baţi tu pentru un loc acolo. Nu încerca sa te bagi cu forţa în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.

Viaţa ca o joacă

Unii iau viaţa asta într-atât de în serios, încât uită să se mai bucure de plăcerile şi frumuseţea ei. Recunosc că, uneori, şi eu mă număr printre ei. Şi mă gândeam zilele astea că viaţa trebuie luată ca un joc. Şi trebuie să-ţi facă plăcere să-l joci, oricât ar fi de greu.

Se spune că nu există mai mare seriozitate decât cea a unui copil, atunci când se joacă. Aşa trebuie să fim şi noi, adulţii: să ne jucăm de-a viaţa, dar la modul serios.

Viaţa e o aventură nebună. Nu ştii ce te-aşteaptă la colţul următor, şi trebuie să fii în permanenţă atent şi concentrat. Iar dacă iei viaţa ca pe o dramă, la un moment dat vei obosi şi te vei simţi extenuat. Însă, într-un joc nu oboseşti niciodată. Ţin minte când eram mică şi stăteam afară, pe uliţele satului, la joacă, de dimineaţa, şi până se lăsa întunericul. Alergam, ne certam, ne zbenguiam, de multe ori nici nu ştiam bine regulile jocurilor, dar nu era nimic, le inventam noi. Şi după o astfel de zi, tot mai aveam energie şi chef de joacă. Acum, din păcate, de multe ori, pe uliţa vieţii noastre nimeni nu se mai joacă.

Aşa că, dacă vrem să nu ne piară cheful de viaţă, s-o luăm ca pe un joc. 🙂

1 2 3 4