Burgeri cu chifle făcute în casă și carne de mici

Copiii aveau pofta de burgeri, asa ca am improvizat putin, deoarece nu aveam chiftele de burgeri, dar aveam o caserola de mici. 🙂

Ingrediente pentru chifle:

•450 g făină
•1 ou
•200 ml apă
•35 g unt moale
•30 g zahăr brut sau normal
•1 linguriță sare
•20 g drojdie
•1 ou si semințe pentru decor
(eu aveam in casa un mix de seminte de in, susan si floarea soarelui)

Ingrediente pentru burgeri:

•chifle
•1 caserolă mici sau chiftele
speciale pt burgeri
•felii de brânză
•castraveți
•roșii, salată dacă aveți
•cartofi prăjiți
•ketchup
•alte sosuri

ALUATUL SE PREPARĂ ASTFEL:

Se amestecă drojdia cu zahărul şi cu 50 ml de apă călduţă.Nu fi erbinte, nici caldă. Să fie cam cu un grad, două mai caldă decât temperatura corpului.
Se amestecă şi se lasă până “creşte” drojdia, apoi se adaugă într-un castron mai mare, peste făina amestecată cu sare.
Se amestecă, apoi se adaugă şi cei 150 de ml apă călduţă rămasă și oul, frământând aluatul.
Se adaugă apoi și untul şi se mai frământă puțin, până reuţiţi să faceţi din aluat ca o minge, iar aluatul se desprinde de pe vas şi de pe mâini. Se acoperă apoi cu un prosop şi se lasă într-un loc mai cald, la dospit, timp de o oră şi jumătate.

În clipul de mai jos puteți să vedeți cum se împarte apoi aluatul și cum se fac chiflele. Vezi și rețeta de chifle.

Se lasă o oră să crească, apoi se pun la cuptor pentru 30 de minute, până se rumenesc deasupra.

Tăvi pentru copt de calitate și la prețuri bune găsiți AICI.

Între timp facem chifteluțele di carnea de mici, cu mâna udă, le prăjim și prăjim și cartofii.

Se asamblează apoi burgerul: tăiem chifla în două, punem chifteaua, o felie de brânză, roșii, castraveți, salată dacă aveți și sosuri.

Poftă bună!

Despre cartea Tata bogat, tata sarac, de Robert T. Kiyosaki

Robert Kiyosaki a fost un norocos. A avut parte de 2 modele de tată. Eu am avut parte doar de al doilea, cel sărac….

Prin urmare, educația mea financiară este la pământ. Abia acum, la peste 30 de ani învăț și eu să am o ”relație” cu banii. Și asta pentru că am început să citesc, să studiez… Până nu demult aveam foarte bine implementate ideile de genul: ”banii sunt murdari”, ”bogații sunt oameni răi”, ”banul e ochiul dracului” și multe altele asemănătoare.

Am început cu aceasta carte: ”Tată bogat, tată sărac”, în care autorul ne povestește din copilăria lui, despre două tipuri de oameni. Noi cel mai adesea avem parte să vedem doar al doilea tip, iar la școală nu ne învață mai nimic despre cea mai importantă parte din viață, în jurul căreia se învârt toate: BANII.

Ne învață de mici copii că banii nu sunt importanți, și trăim mereu cu impresia că dacă ne plac banii sau dacă spunem asta, suntem răi…

Consider că această carte este una cu care poți să începi educația financiară, în care ți se explică precum unui copil, noțiunile de bază.

O recomand cu drag și să auzim de bine. 😉

O puteți cumpăra de AICI, la reducere. Garantat, e o carte care merita să fie în biblioteca noastra, nu doar pentru noi, ci și pentru copiii noștri.

Cum se decorează ouă cu șervețele

Ouă decorate cu șervețele

Foarte simplă această metodă de decorare cu tehnica șervețelului. Se decorează rapid, și e un mod de a implica și copiii în această ”joacă”. Ouăle, fierte și răcite se ung cu albuș bătut, se pune bucata de șervețel decupat după care se unge din nou cu albuș și se lasă la uscat.

De preferat ca ouăle să fie albe. În clipul de mai jos puteți vedea și o metodă de albire ouă cu sare și oțet.

Să aveți spor!

Și asta va trece! Inelul lui David

David a fost cel care l-a învins pe uriașul Goliat, folosind o praștie. Era un rege corect, foarte iubit de supușii săi. Dar avea, ca oricare om, defectele lui.

I-a venit într-o zi ideea să ceară celui mai renumit bijutier din Israel să-i facă un inel. Dar nu orice inel, ci unul la care, dacă se uită și era bucuros, să devină trist, iar de era trist, să devină vesel. 3 zile i-a dat termen să-l facă, iar de nu reușea, plătea cu viața.

Bineînțeles că bijutierul s-a panicat și a devenit disperat. Orice diamante și pietre prețioase i-ar fi pus, nu reușea să schimbe starea cuiva, să-l facă din vesel trist și invers.

Chiar cînd era în culmea disperării s-a întâlnit cu înțeleptul Solomon, fiul lui David, care pe atunci era doar un copil.

 – Oare de ce ești atât de îngrijorat? întrebă Solomon. Se vede de la o poștă disperarea pe fața ta.

 – O, Solomon, mai am doar o zi să-i fac regelui David, tatăl tău, un inel la care de e trist și îl privește să devină vesel, și de e vesel și se uită la el, să devină trist. Nu știu ce să fac…

Atunci Solomon i-a dat bijutierului un sfat care i-a salvat viața: i-a zis câteva cuvinte…

Următoarea zi bijutierul s-a prezentat în fața regelui, care era foarte furios și supărat din cauza unor probleme administrative.

Regele David a luat inelul, s-a iutat la el pe toate părțile, apoi și-a schimbat complet starea de spirit și a început să râdă.

Pe renumitul inel al lui David era gravat textul: ȘI ASTA VA TRECE! sau THIS TOO SHALL PASS!

Așadar, câteva cuvinte ne pot schimba starea. Și într-adevăr, nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de tristețe, mai ales în această grea perioada, deoarece și asta va trece.

Și ca să ne mai amuzăm puțin, bunica mea avea o vorbă: ”Cui pe cui se scoate. Vine dracu, iară-l bate.” 🙂

Paste cu ton și sos de roșii

Dacă vreți să gătiți ceva super-rapid, vă recomand această rețetă.

În ultima vreme, la cererea copiilor gătesc destul de des paste sau spaghete cu ton și sos de roșii. Le place foarte mult și mie îmi place să-i privesc cum mănâncă (mie nu-mi place tonul decât gol, fără alte combinații).

Și pentru că azi e dezlegarea la pește, am zis să le gătesc rețeta de paste preferată. Am folosit Penne de la Barilla, dar merge cu orice alt tip de paste.

Ingrediente pentru paste cu ton și roșii

Ingrediente:

  • o conservă mai mare de ton. Eu pun pt 2 porții o conservă de 185 gr, tonul în ulei de măsline sau vegetal (e mai gustos)
  • de regulă fac sosul cu 4 roșii mari tocate mărunt, dar cum azi nu am avut roșii proaspete în casă, am făcut cu roșii la coservă, tocate mărunt
  • o cutie de paste (din care pun 3 sferturi pt 2 porții mari). Nu o pun pe toată pentru că rămân și e păcat să le arunc
  • 2 căței de usturoi
  • busuioc și, opțional oregano
  • sare
  • 4 linguri ulei de măsline

Se pune apă la fiert, iar pastele se fierb conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Eu pun și sare în apă.

Se toacă foarte mărunt usturoiul și se călește foarte puțin în uleiul de măsline.

Se adaugă roșiile tocate și sare după gust, se lasă să fiarba cam4 minute amestecând continuu. Se pune busuioc și oregano și se mai lasă 1 min să fiarbă, apoi se pune tonul.

Sos de roșii cu ton

Dacă e ton bucăți, se fărâmițează cu lingura de lemn în sosul de roșii. Se mai lasă 2 minute și gata. Se strecoară pastele și se pune sosul de roșii cu ton deasupra.

Poftă bună!

Reteta: paine de casa cu seminte, cu framantare 2 minute

Nu este o glumă, aluatul chiar e gata în 2 minute. Pe cuvânt de onoare! 🙂

Ingrediente:

•500 gr faina
•250 gr apa (sau o cana)
•1 lingurita sare
•10 gr drojdie uscata
sau 20 gr proaspata
•1 lingurita sare
•3/4 linguri ulei de masline
•30 gr seminte mixt (susan, in, floarea soarelui, dovleac)

Drojdia se amesteca cu putina apa calduta si cu zaharul si se lasa 3 minute sa creasca.

Se pune într-un bol mai mare făina cu sarea, apoi se adaugă drojdia și apa și se frământă. Între timp se adaugă și cele 4 linguri de ulei. Se frământă cât se leagă aluatul, 2 minute, apoi se toarnă în tava in care am pus foaie de copt. Pont: găsiți tăvi, diverse modele, la reducere AICI.

Se lasă o oră la dospit. Se pune la cuptorul preincalzit la 180 de grade
si se coace aproximativ 40 de minute, pana se rumeneste deasupra.

Dupa ce se scoate din cuptor se acopera cu un prosop curat si se lasa asa 5 minute, sa se inmoaie coaja.

Găsiți rețeta și în clipul de mai jos:

Floriile, sărbătoarea bucuriei

De Florii, creştinii sărbătoresc intrarea lui Isus în Ierusalim, când a fost întâmpinat cu frunze  de palmier. Este o sărbătoare a bucuriei, deoarece marchează reînvierea naturii şi sunt sărbătoriţi toţi cei care poartă nume de flori.

Duminica Floriilor este cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele şi care deschide Săptămâna Mare, când toată lumea se pregăteşte pentru Învierea Domnului. Tot acum este şi dezlegarea la peşte.

Oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care apoi le pun la geamuri sau la uşi. Salcia sfinţită apără casa de rele. Nu este cazul în acest an, deoarece suntem nevoiti sa stam în casă…

In trecut, fetele trebuiau să agaţe mărţişorul purtat  pe ramurile unui pom înflorit, ca băieţii să fie atraşi de ele, precum un pom în floare atrage privirile şi admiraţia.

Mai demult se spunea că cine se spală pe cap în ziua de Florii cu apă nesfinţită sau care nu e descântată, riscă să încărunţească.

Se mai spune că aşa cum e vremea de Florii, la fel va fi şi de Paşti.

Pe această cale, le spun „La mulţi ani!” tuturor celor care poartă nume de floare, in special mamei mele.

Inima – simbol și semnificații

Simbolul inimii este un simbol vechi, fiind asociat mai degrabă sentimentelor, decât organului ca atare. Acest simbol reprezintă iubirea, apropierea și afecțiunea, fiind de asemenea, centrul omului, acolo unde se află și voința și sufletul.

La africani, simbolul inimii reprezintă intuiția, răbdarea, dragostea și toleranța, dar e, în același timp, centrul inteligenței. E locul iubirii, dar și al suferinței și al durerii.

La greci, inima îl reprezintă pe Dyonissos, zeul vinului.

Inima străpunsă de o săgeată, inima este un simbol religios Voodoo,  fiind însemnul zeiței Erzulie, patroană a dragostei.

Inima este și simbolul prieteniei în cultura Irlandeză, simbol denumit Claddagh. Claddagh este format din 2 mâini apropiate de o inimă, simbolizând prietenia, și o coroană deasupra inimii, simbolizând loialitatea.
Creștinismul are două reprezentări diferite ale inimi. Prima este cunoscută sub numele Sacre-Coeur (Inima Sacră), și este cunoscută încă din secolul al XVII – lea, născută din viziunile sorei Maria Margareta Alacoque (1647 – 1690). Imaginea simbolizează legătura dintre uman şi divin, conform viziunilor Sfintei. Mai există și legătura cu simbolul sulfului (sau al infinitului ), fiind o dovadă că știința empirică și religia se împleteau încă din acea perioadă.
O altă inimă caracteristică religiei creștine catolice este Inima Imaculată a Fecioarei Maria, simbol al durerii și al suferinței. Inima este străpunsă de un pumnal și înconjurată de trandafiri și flori de liliac.

Mai există și simbolul inimii care se foloseşte în Seichim Reiki, pentru activarea centrului inimii și pentru tratarea problemelor emoționale, a depresiilor și a bolilor cardiace.

Inima din aur este simbolul iubirii perfecte și pure, fără tristețe și durere. Mai este și simbolul bunătății, milosteniei și mărinimiei. Un om despre care se spune că este „un om cu inimă de aur” este o persoană blândă, bună și care își ajută semenii la nevoie.

Inima are forma unui triunghi cu vârful în jos, ceea ce reprezintă principiul pasiv, feminin.

Bibliografie: Andronici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

Brioșe pizza cu foietaj

Dacă vreți să gătiți ceva foarte rapid, dar și foarte gustos, vă recomand aceste brioșe pizza cu foietaj.

Ingrediente:

  • o foaie de foietaj
  •  200 g cascaval 
  • 4 oua
  • 6 felii sunca sau salam (eu am pus de ambele)
  • 1 ardei kapia sau un arderi gras
  •  50 g masline (daca aveti)
  • oregano
  • piper

Se taie foietajul in 12 parti egale care se intind cu sucitorul, după care se așează în tava pentru brioșe, după ce fiecare loc de brioșă a fost uns cu unt sau cu ulei. Se bat bine ouăle, apoi se adaugă cașcavalul dat pe răzătoare, șunca/salamul, ardeiul tăiat cubulețe mici, măslinele tăiate la fel, piperul și oregano.

Se pune cu lingura compozitia in formele de briose tapetate apoi se pun briosele pizza la cuptor pentru 30 de minute, sau pana cand se rumenesc.

ATENTIE!!! sa nu le umpleți prea tare, deoarece în timpul coacerii pot da pe dinafară.

Crucea – simbol și semnificații

Crucea este un simbol în formă de intersecţie a două sau mai multe linii, ce formează o zonă definită de reunire a patru regiuni, care simbolizează universul. Cele patru braţe ale crucii indicau cele patru puncte cardinale.
Simbolul poate reprezenta atât radierea prin braţe, cât şi unirea, prin centrul ei. Crucea este o construcţie arhetipală ce reglementează ordinea, fiind o unire a contrariilor.
Crucea este un simbol mai vechi decât perioada în care a fost adoptată de religia creştină şi a fost folosită împotriva forţelor diavolului, ea fiind semnul protector cel mai utilizat de popoarele creştine.
La creştini, aproape în toate casele există o cruce, al cărei semn se spune că este cunoscut şi respectat şi de către spiritele decăzute, deşi le înfurie peste măsură. De aceea, semnul crucii este folosit şi pentru apărarea individuală, precum şi în ceremoniile de exorcizări.
Se spune că, crucea în sine are mai multe utilizări, printre care: curăţă de energii negative şi malefice, protejează, activează lumina interioară, deschide drumuri şi influenţează benefic orice situaţie. Mulţi oameni poartă o cruce din aur la gât, ca pandantiv, pentru a-i feri de boli şi de spirite rele.
Creştinismul a făcut din cruce , care era un  instrument de tortură, aducător de moarte, un obiect sfânt, dătător de viaţă. Acum, crucea este simbolul de căpătâi al creştinismului, reprezentând patima, moartea şi învierea Domnului.
Împărăteasa Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim lemnul crucii de pe Golgota (în anul 326), iar Constantin însuşi a adoptat crucea ca emblemă pentru steagurile şi monezile sale, după ce în anul 312, când îl înfruntase pe rivalul său Maxențiu, i s-a arătat semnul crucii pe cer, ca promisiune de biruinţă : „Întru acest semn vei învinge“. El a ridicat în inima Romei o cruce impunătoare (prototipul troiţelor de mai târziu).
Se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care următoarele 3 sunt cele mai răspândite: Crucea Tau, în forma de T (litera greacă Tau), fiind forma cea mai veche, cu origini în Orientul păgân.
A doua este crucea latină/catolică (crux immissa), cu 4 brate inegale:  (stâlpul vertical mai lung). Este forma cea mai răspândită la ora actuală şi mai este crucea greacă/ortodoxă, cu 4 braţe egale: + Acesta este simbolul actual al Crucii Roşii.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.