Ne-am luat peste Betta – o sa ne bata?

Da, ati vazut bine intrebarea din titlu. E o gluma, bineinteles. Vine de la intrebarea: “De ce nu le place fetelor “pestele”?  – Pentru ca le e teama ca o sa le bata”. :))

Denumirea lui este si “peste luptator”, organizandu-se si in ziua de azi pariuri intre barbati, la fel ca luptele intre cocosi.

Intr-adevar, de 2 saptamani avem un membru nou in familie, pe care si l-a cumparat fiica-mea cu banii de la Iepurasul de Paste, cu promisiunea ca ea il va ingriji. Dar… cine-i schimba apa? Ati ghicit – eu. 🙂

Initial am fost reticienta cand am auzit ca vrea peste, dar pana la urma am cedat, convinsa fiind de argumentele ei:

  • pestele Betta e foarte usor de intretinut, are nevoie doar de un bol, nu-i trebuie acvariu, deoarece traieste si cu un nivel scazut de oxigen
  • sta singur, deoarece in special masculii sunt foarte agresivi, lupta pana la moarte daca sunt 2 masculi intr-un acvariu (totusi, speram ca pe noi nu ne va bate 🙂 ). Femelele, in schimb, pot sta mai multe intr-un acvariu
  • trebuie sa-i dai mancare o singura data pe zi

Ce nu am stiut este ca:

  • o data la 2 zile trebuie sa-i schimbi apa. Am aflat de la o prietena ca cel mai bine e sa o fierbi si sa o aduci la temperatura camerei inainte sa o schimbi, si doar jumatate din cantitate se schimba
  • au o mancare speciala, nu costa mult – in jur de 5 lei si ajunge pentru vreo 2 luni, deoarece mananca in jur de 3-4 bobite pe zi
  • daca ii dai mancare in exces si nu o consuma, aceasta se descompune si se transforma in compusi toxici
  • pestisorul Betta e ieftin – a costat doar 16 lei
  • traieste pana la 4 ani

Noi i-am luat pietricele colorate, dar erau multe in punga, asa ca, dupa cum se vede si in poza, am pus si la flori si arata chiar foarte bine un ghiveci ornat cu pietricele colorate.

Momentan bolul in care sta e destul de mic, dar o sa-i cumparam unul mai mare cand mai creste putin. Am aflat dupa ce l-am cumparat ca ii place sa se ascunda uneori, asa ca i-am pus o scoica mare ca decor in bol.

In concluzie, dragi parinti, daca copilul va cere un animal de companie, va sfatuiesc sa-i luati peste Betta. Se gasesc pestisori cu tot felul de culori. Al nostru are coada si aripile rosu-visiniu, si are nuante de turcuaz pe corp.

Reteta – Cartofi mov cu sos Guacamole

Daca data trecuta v-am impartasit reteta de cartofi in coaja la cuptor, reteta fiind adaptata dupa a unui prieten si denumita de mine “Cartofi à la V”, acum a venit momentul sa va dau si reteta originala de “Cartofi à la V”.

Nu stiu cati ati auzit de cartofi mov sau violet. Eu de curand am descoperit cat de buni sunt, nu doar la gust, dar am aflat si ca au mai multe calitati nutritive decat cei albi sau roz, sunt mai bogati in antioxidanti si nu ingrasa. 🙂 Culoarea mov e data de continutul ridicat de antocianine, o substanta activa pe care o au si fructele de padure, care are efect de prevenire a cancerului. Se gasesc in Auchan si Kaufland si costa in jur de 6 lei/kg. Bineinteles, reteta poate fi adaptata, pot fi folositi si cartofi albi, roz, sau cartofi dulci. Sau chiar un amestec, sa fie mai interesant.

Sosul Guacamole, probabil ati mai auzit de el, e un sos din bucataria mexicana, care are la baza fructul de avocado. Din fericire, si la noi avocado devine din ce in ce mai popular, se gaseste in toate supermarketurile, ba chiar si la aprozarul “de la coltul blocului”. Prima data cand am auzit de avocado a fost in urma cu multi ani, cand o prietena mi-a zis ca mama ei, bolnava de cancer, trebuie sa tina o cura cu avocado, si ca se gaseste destul de greu si e foarte scump. Acum se gaseste foarte usor si nu e exagerat de scump – in jur de 6 lei/bucata. Dar punand in balanta beneficiile din punct de vedere al sanatatii, pot spune ca se merita. Acestea contine foarte putina fructoza (adica nu ingrasa) contine fibre, potasiu dublu fata de banane, vitamina E, complexul de vitamine B si consumul de avocado creste colesterolul bun si il scade pe cel rau, spus asa, simplu si pe intelesul tuturor. Bineinteles ca are inca foarte multe calitati, dar eu vreau sa va spun reteta acum. 🙂

Asadar, sa trecem la subiect. Aveti nevoie de:

  • pentru cartofi:
    • 1 kg cartofi mov
    • usturoi deshidratat
    • oregano
    • rozmarin
    • optional: seminte de susan, in și floarea soarelui
  • Pentru Guacamole:
    • un avocado copt – sa nu fie nici prea tare, nici foarte moale
    • sare neagră sau normala
    • jumatate de lamaie stoarsa
    • usturoi – ori dezhidratat, ori 2 catei de usturoi, tocati
    • pătrunjel
    • oregano
    • chilli sau ardei iute tocat marunt
    • sare
    • optional: o ceapa mica, rosie si o rosie 🙂

Cartofii mov sunt foarte gustosi daca sunt gatiti si intr-o tava simpla, dar si mai gustosi ies intr-un vas roman. Vasul roman e facut din lut si e destul de ieftin (in jur de 40 lei), il gasiti cam in toate supermarketurile. La Penny am vazut ultima data ca era redus la 35 lei. Inainte de utilizare, atat vasul cat si capacul acestuia se tin in apa rece, timp de 15 minute, pentru ca porii vasului sa se umple de apa, iar in timpul gatirii sa se creeze un strat de abur. Acest vas pastreaza gustul natural, deoarece alimentele se gatesc in suc propriu si nu e nevoie de adaos de grasimi.

Cartofii se spala bine-bine, se taie in doua, pe lungime, se condimenteaza cu sare, oregano, rozmarin si, daca doriti, seminte de susan, floarea soarelui, in, dovleac sau de care va plac.

Se pun la cuptor la temperatura maxima, timp de 40 de minute.

Intre timp, se face sosul Guacamole: se taie in 2 avocado, se scoate samburele, se curata de coaja, dupa care se taie pulpa in cubulete.

Ca sa nu se oxideze si sa nu-si schimbe culoarea, se stropeste imediat cu lamaie. Apoi se zdrobeste cu furculita, dar daca nu e bine copt, nu se va zdrobi usor, si va trebui sa folositi blenderul. Se adauga apoi celelalte ingrediente: usturoiul dezhidratat sau cateii de usturoi zdrobiti, sarea, chilli sau ardeiul iute tocat marunt, oregano, patrunjelul si, daca doriti, ceapa si rosia tocate marunt.

Se amesteca toate si… gata sosul.

Cartofii se scot de la cuptor, si puteti sa-i serviti pe post de “pat” pentru sosul guacamole. Noi, pe langa cartofi cu sos am mai adaugat si legume, dupa cum puteti sa vedeti in imagini: rosii cherry, ceapa verde, ridichi si ardei iute.

Pofta buna! 🙂

 

Butoiul cu pulbere – o adevarata capodopera

Voi de cand nu ati mai mers la teatru? Eu trebuie sa recunosc ca a trecut ceva vreme, pana aseara, cand, impreuna cu in grup de prieteni, am mers la “Butoiul cu pulbere”. Si a fost o alegere excelenta de a-mi petrece 2 ore si jumatate.

Valoarea biletului, 15 lei, consider ca e prea mica pentru ce am primit de cand am intrat si pana am iesit din sala de teatru.

O sa incerc sa gasesc cuvintele potrivite ca sa descriu mai jos impresiile pe care mi le-a lasat acest spectacol de exceptie.

Ar trebui poate sa va spun din start ca daca alegeti sa mergeti, veti iesi cu dureri fe falci de la ras, dar si cu lacrimi in ochi de la mesajul pe care il transmite.

Piesa de teatru surprinde momente din viata tumultoasa a unor categorii de oameni din zona Maramuresului, categorii care pot fi regasite, de fapt, in orice colt al lumii.

Ceea ce face unica aceasta distributie este muzica maramureseana, care se potriveste ca o manusa fiecarei secvente, iar faptul ca Marinel Petreus, fiul regretatului Ion Petreus din formatia “Fratii Petreus” canta pe scena in repetate randuri, produce in efect care nu poate fi descris.

Denumirea piesei, “Butoiul cu pulbere”, este mai mult decat reprezentativa, sugerand viata, exact asa cum e ea, ca un butoi cu pulbere, gata sa explodeze in orice moment si sa se aleaga doar praf si pulbere de tot, daca nu esti atent la fiecare pas pe care il faci, la fiecare decizie pe care o iei, la fiecare cuvant pe care il spui.

Dincolo de umorul negru extraordinar, dincolo de rasetele pana la durerea de stomac provocate de replicile din piesa, mesajul transmis este unul dur: noi, oamenii, suntem si ne comportam, de multe ori, mai rau decat animalele. In loc sa traim in iubire, intelegere si armonie, de multe ori ne complicam viata, alegand gelozia, ura, violenta, ceea ce duce la finalizari tragice, dramatice.

Dar asa e viata, si e frumoasa exact asa cum e ea, cu bune si cu rele, cu rasete si lacrimi.

Apare frecvent simbolul marului in diferite scene, marul fiind fructul de la care lumea a devenit ceea ce este azi, motivul pentru care s-a destramat Raiul pentru om, si din cauza caruia a fost trimis aici pe pamant, sa traiasca nu doar in armonie, ci si in pacat si durere.

In concluzie, va sfatuiesc, cand aveti ocazia, sa mergeti sa vedeti aceasta capodopera, si sa incercati sa o intelegeti. Cel care a scris-o, macedoneanul Dejan Dukovski, e in geniu, iar regizorul Marcel Ţop, care a adaptat-o meleagurilor maramuresene, merita toate cuvintele de lauda.

Dar nu pot sa concluzionez fara sa remarc faptul ca actorii care au jucat piesa au fost fenomenali. Nu se compara nici in film pe care l-am vazut la cinema cu ce m-au facut acesti actori sa traiesc in aceste 2 ore si jumatate.

Au interpretat personajele atat de bine, incat as mai merge de cateva ori sa-i vad, in aceeasi piesa, si cu siguranta o voi face. Nu de multe ori ti se intampla sa ti se ridice parul pe tine, cu atat mai putin la o piesa de teatru.

Asadar, va recomand cu caldura sa mergeti sa o vedeti, ca merita.

La final, va las sa va delectati cu in cantac maramuresean, horit de Marinel Petreus la inceputul piesei de teatru: