Biluțe din biscuiți, rom, nucă și cacao – rețetă de post

De mică îmi plăceau la nebunie aceste biluțe cu biscuiți, nucă și cocos. Iar aroma de rom le dă o savoare deosebită. Până acum n-am îndrăznit să fac, dar dacă știam că se fac atât de ușor, încercam de mult.

Oricum, au ieșit foarte, foarte bune (la rețeta clasică am adăugat și stafide rehidratate cu apă, esență de rom și miere).

Aveți nevoie de:

  • 300 g biscuiți
  • 400 g nucă
  • un pachet de margarină pentru prăjituri (dacă nu țineți post, puteți să le faceți și cu unt)
  • 2 linguri de cacao
  • un pumn de stafide
  • o sticluță de esență de rom (se poate adăuga și puțin rom Havana pe lângă, pentru un gust mai intens)
  • o lingură de miere (dacă vă plac mai dulci, puteți să mai puneți încă 2 linguri de zahăr)
  • un pachet de fulgi de nucă de cocos

Mai întâi se pun stafidele la înmuiat în puțină apă unde se pune și esența de rom și mierea. Se macină biscuiții și nuca (eu le-am măcinat sau mărunțit, mai bine-zis, cu robotul de bucătărie). Unii dau biscuiții pe răzătoare. E bine oricum, numai să fie sfărâmați.

Se pun biscuiții și nuca într-un bol, și se adaugă cele 2 linguri de cacao, amestecând totul. Margarina se pune la topit, la foc mic, având grijă să nu se încălzească tare, doar să se topească. Se adaugă apoi margarina topită în bol și se amestecă. Apoi se pun și stafidele, cu tot cu zeamă. Se frământă toată compoziția și, dacă mai doriți, mai puneți zahăr și rom. Gustați și potriviți gustul așa cum vă place.

Se fac apoi cu mâinile biluțe mici pe care le dăm prin nuca de cocos pe care am turnat-o în prealabil într-o caserolă. E mai bine în caserolă, deoarece are pereți mai înalți și nu iese cocosul afară.

Sincer, mai mult îți ia să faci biluțele decât compoziția.

Oricum, e o prăjitură delicioasă, care va arăta foarte bine și pe platoul de sărbători.

Poftă bună! 🙂

Un desert simplu și rapid: iaurt grecesc cu nucă prăjită și miere

Pentru cei cărora le place gustul dulce-acrișor, acest desert cu iaurt, nucă și miere este perfect. Mi l-a făcut soțul meu săptămâna trecută (își comandase el mai demult la un restaurant), și de atunci a rămas desertul meu preferat (sezonul ăsta cu siguranță). Pe deasupra, mai e și sănătos, pentru că la noi, de regulă, desertul conține mult zahăr. E foarte bun și când aveți musafiri și nu ați mai apucat să faceți desert sau prăjitură. Cu siguranță veți impresiona, pentru că e ceva deosebit.

Aveți nevoie de:

  • iaurt grecesc (îl găsiți în supermarket; noi am găsit în cora). E mai cremos decât iaurtul obișnuit.
  • 3 lingurițe de miere
  • 4, 5 nuci

Nucile se mărunțesc și se prăjesc foarte puțin, într-o tigaie, fără ulei.

Într-un pahar se pune o lingură de iaurt, câteva bucăți de nucă și o linguriță de miere. Apoi iar o lingură de iaurt, nucă și o linguriță de miere, și iar o lingură de iaurt, nuca rămasă și ultima linguriță de miere.

Poftă bună! 🙂

 

Supă cremă de conopidă – rețetă de post

Deși noi nu suntem familiarizați cu supele cremă, cei mici se adaptează ușor. Cel puțin alor mei le plac mai mult supele cremă decât cele cu legume întregi, din care aleg doar cele care le plac. În plus, sunt și mai sănătoase, fără răntaș și fără prăjeli.

Pentru supa cremă de conopidă aveți nevoie de:

  • o conopidă mai mare
  • o ceapă
  • un cartof mare sau doi mai mici
  • un ardei roșu gras
  • 3 roșii decojite (eu am pus vreo 6 roșii cherry, că din alea aveam). Nu apar în poza cu ingrediente pentru că m-am gândit să le pun când am pus supa la foc
  • ulei de măsline sau de care vă place (eu am pus ulei de nuci)
  • un fir de pătrunjel (verdeață)
  • vegeta
  • sare și piper

Se pun cam 2 litri de apă cu sare la fiert, în care se adaugă cartofii tăiați cubulețe, ceapa și ardeiul roșu tăiat. După 10 minute se pune conopida, spălată și desfăcută în buchețele mai mici. Se pune și pătrunjelul și vegeta.

După încă 10 minute se pun și roșiile decorticate. Se mai lasă la fiert încă 15 , 20 de minute, după care se storc legumele, păstrând zeama într-un vas. Dacă doriți, puteți să scoateți ceapa. Eu am scos-o că alor mei nu le place gustul de ceapă fiartă.

În robotul de bucătărie, sau dacă nu, cu blenderul, se pasează legumele până devin o pastă. Treptat, se adaugă zeama în care au fiert, până devine o supă cremă. Se mai pune piper și sare (dacă mai e nevoie, iar la final se adaugă cam 3 linguri de ulei,

Se servește cu crutoane, făcute ca în rețeta de aici.

Poftă bună! 🙂

 

Scrisoarea către Moș Crăciun – un pas către materializarea dorinței

Îmi aduc aminte de o întâmplare, în urmă cu șapte ani, când mergeam împreună cu soțul meu “la colindat” pe la rude, cum e obiceiul în Maramureș. Era un peisaj de poveste, în Maramureșul istoric, cu brazi încărcați de zăpadă albă ca spuma laptelui, sclipind sub razele argintii ale lunii.

Era Ajunul Crăciunului. L-am întrebat atunci ce și-ar dori el să-i aducă Moșul. Iar el mi-a zis că e fericit, dar că nu se simte împlinit, și că și-ar dori ca în anul care vine să adăugăm la familia noastră încă un suflet. Eu încă nu simțeam că e momentul, dat fiind faptul că la momentul respectiv aveam doar 21 de ani. Însă dorința i-a fost îndeplinită, pentru că luna următoare am rămas însărcinată.

De multe ori avem anumite dorințe, însă le ținem ascunse, uneori considerăm că sunt prea îndrăznețe, alteori că sunt irealizabile. Alteori nici măcar nu conștientizăm exact ce ne dorim.

De aceea e foarte important să dăm glas dorințelor noastre. “Cere și ți se va da!” este un cunoscut pasaj. Și este foarte adevărat. Cu cât exprimăm mai mult ceea ce dorim, cu atât mai mult este posibil să se realizeze.

Scrisoarea către Moș Crăciun, pe cât pare ea de banală, pe atât e de minunată. Și nu degeaba au inventat oamenii acest obicei. Uneori nici noi nu știm ce ne dorim. Iar scrisoarea e un mod de a-i învăța pe copii, de mici, să-ți spună dorințele. Și să știe că numai dacă oferă ceva li se vor îndeplini. În cazul lor, ei știu că pentru a le aduce Moșul cadou, trebuie să fie cuminți și ascultători. Și, credeți-mă, nu e deloc ușor pentru un copil.

Însă și noi, adulții, ar trebui să practicăm acest obicei. Și nu pentru că credem în minuni, sau în existența lui Moș Crăciun, ci pentru a-i transmite subconștientului nostru acel mesaj, acea dorință sau obiectiv. Iar subconștientul nostru va fi Moș Crăciun. El va lucra fără să ne dăm noi seama, și va ajunge să materializeze dorința.

În cazul acelei întâmplări din urmă cu șapte ani, prin faptul că soțul meu mi-a spus ce-și dorește, m-a făcut să-mi doresc și eu ca dorința lui să se îndeplinească. Și așa s-a întâmplat. 🙂

Așa că scrieți-vă dorința, oriunde ar fi, chiar și într-un comentariu la acest articol. Aflați mai întâi ce dorință aveți, scrieți-o, rostiți-o, spuneți-o la cât mai multă lume, și cu siguranță se va îndeplini.

Eu îmi doresc sănătate pentru familie, înțelepciune și răbdare pentru mine, pe plan spiritual, iar pe plan material îmi doresc ca în anul care vine, munca mea (care, sper, va fi mai multă) să fie răsplătită. Și mai îmi doresc ce-și dorește orice femeie: haine și pantofi. :)) Voi știți ce vă doriți? Dacă da, ce anume?

Creveți cu orez – o rețetă pe gustul copiilor

Nu știu de ce, poate datorită faptului că au un gust dulce, dar copiii mei sunt înnebuniți după creveți. Iar eu mă bucur, pentru că au multe proteine, omega 3 și sunt buni pentru ei.

Aveți nevoie de:

  • creveți decorticați – din păcate nu am găsit decât congelați, dar sunt buni și așa
  • o cană de orez
  • 4 căței de usturoi
  • zeamă de lămâie
  • ulei de măsline
  • sare, piper și boia (boia pun pentru că le place mai mult dacă orezul are culoarea mai roșie)

Mai întâi se pune apa cu sare la fiert pentru orez. Dacă vreți, puteți pune și puțină vegeta. După ce puneți orezul la fiert, vă puteți ocupa de creveți, că merge repede. Creveții se spală și se scurg de apă. Se pune ulei la încins într-o tigaie cu fundul mai larg (astfel se prăjesc mai bine și nu lasă apă). Se pun apoi creveții, amestecând din când în când, cam 4, 5 minute, la foc mediu.

Usturoiul se toacă mărunt, și se adaugă peste creveți, amestecând, și se lasă încă 1, 2 minute, ca să nu se ardă usturoiul, că primește un gust amărui. Apoi se pune sare, se amestecă, iar la final se stoarce puțină zeamă de lămâie. Se amestecă bine, se scurge bine orezul de apă și se pune peste creveți.

 Se amestecă și se mai lasă încă 3 minute pe foc, iar la final se adaugă piper și boia (dacă vreți să aibă o culoare plăcută).

Poftă bună! 🙂

Cotlet de berbecuț cu cartofi și legume la cuptor

Eu una nu puteam să suport carnea de oaie. Iar când eram mică și bunică-mea făcea miel sau oaie, o puneam să spele toate vasele în care a gătit cu tot felul de detergenți, să nu mai simt mirosul. Ei bine, mai târziu, când soțul meu a făcut niște costițe de oaie la cuptor, ținându-le la macerat și curățându-le de grăsime, nu numai că am putut să mănânc, dar mi-a plăcut la nebunie. 🙂

Ieri am hotărât să fac niște cotlet de berbecuț la cuptor, așa că am pus de seara la macerat carnea în frigider, în ulei de măsline și frunze de busuioc și oregano. Iar azi le-am băgat la cuptor și a ieșit o minunăție.

Aveți nevoie de:

  • cotlet de berbecuț
  • câțiva cartofi roșii (au mai puține calorii)
  • o ceapă roșie, mare
  • 5, 6 roșii cherry
  • 1 ardei gras, roșu mai mare sau doi mai mici
  • 2 ardei iuți
  • 5 căței de usturoi în coajă
  • busuioc și oregano (dacă nu aveți proaspăt e bun și uscat)
  • cimbru, sare, piper și boia
  • ulei de măsline
  • puțin vin roșu, pentru a stropi carnea

Am luat frunzele care au fost puse cu carnea la macerat și le-am mărunțit, apoi le-am amestecat cu sare, piper, boia, ulei  și cimbru și am condimentat cotletele de berbecuț cu ele. Se pune puțin ulei de măsline în tavă, se așează bucățile de cotlet condimentate, după care se pun legumele. Ceapa, tăiată rondele se așează pe fundul tăvii, iar peste ceapă se pune câte o bucată de roșie cherry.

Apoi se taie ardeiul și se pune printre carne, se pun și ardeii iuți și cartofii tăiați sferturi sau bucăți mai mari. Apoi se pune și usturoiul.

Se bagă tava la cuptorul preîncălzit la 200 de grade, și se ține cam o oră și 20 de minute. Între timp, întoarceți o dată carnea pe cealaltă parte și o stropiți cu vin roșu.

Vă garantez că iese ceva cu adevărat delicios, chiar și pentru cei care nu sunt înnebuniți după carnea de oaie! 🙂

Rețetă: pulpe de rață cu varză

Am găsit într-un supermarket pulpe de rață, și nu am rezistat să nu cumpăr, știind cât de gustoase pot fi.

Carnea de rață e de departe preferata mea dintre toate păsările (gustate până acum). Iar untura de rață e foarte sănătoasă.

Am îndrăznit, așadar, să mă aventurez în a găti pulpele de rață, combinându-le cu varza (din păcate nu am avut varză roșie).

Nu am știut exact cât timp le trebuie să se pătrundă, și am aflat că îți ia cam o oră și jumătate, aproape două. Probabil și în funcție de cât de “bătrână” a fost rața.

Așadar, pentru 2 persoane aveți nevoie de:

  • 2 pulpe de rață
  • o căpățână de varză (nu prea mare)
  • o ceapă medie
  • 3, 4 frunze de dafin
  • cimbru
  • o lingură de pastă de roșii
  • sare, piper și boia
  • untură de rață (opțional)

Pulpele de rață se freacă cu sare, crestându-le cu cuțitul pe partea cu pielea, din loc în loc. Apoi se pun la călit în puțin ulei de măsline într-o cratiță, cam 5, 10 minute, după care se pun 2, 3 pahare de apă cu frunze de dafin, cimbru și puțină vegeta, lăsând să fiarbă cam timp de o oră, acoperite cu capacul, până scade apa de tot.

Între timp se taie varza mărunt, se freacă cu sare și se pune la călit într-o tigaie unde, în prealabil, a fost călită ceapa tăiată solzișori. Se călește, după care se pune cam un pahar din apa în care fierbe rața. Se mai adaugă apoi cam o lingură de pastă de roșii, piper după gust și o linguriță de boia.

Într-un vas termorezistent sau într-o tavă se  așează varza, iar pe varză se pun pulpele de rață și puțin cimbru. Apoi puneți peste pulpe puțină untură de rață (puteți și să luați din cratița unde au fiert).

Se bagă apoi la cuptorul preîncălzit la 200 de grade,  cam timp de 30, 40 de minute, până devin rumene și crocante deasupra, și fragede în interior.

Poftă bună!