Să învățăm să dăruim ce nu ne folosește – legea dăruirii sau a circulației

să_daruimNu știu dacă ați observat la unii oameni cum adună și tot adună lucruri de care cu siguranță nu mai au nevoie. Și chiar dacă sunt conștienți că nu le vor mai folosi cel puțin în următorii ani, ei le țin acolo, gândindu-se că poate, odată, cine știe, le vor trebui.

Eu obișnuiam să ofer lucrurile pe care nu le mai foloseam altor oameni care se bucurau enorm de ele. Dar, cu toate astea, tot mi s-au adunat foarte multe. Dulapul îmi e plin de haine, și din ele port doar o mică parte. Și nu de puține ori mi s-a întâmplat să mă și plâng că n-am cu ce să mă îmbrac la anumite ocazii.

Camera copiilor era plină de jucării. Nu doar în lădița cu jucării, ci și în dulapuri, care erau ticsite. Ba mai mult, le puneam și în dulapurile mele, gândindu-mă că poate peste câțiva ani vor mai prezenta vreun interes pentru ei, pentru că acum se joacă doar cu o mică parte din ele, am 30% – maxim.

Atât hainele, cât și jucăriile sau alte obiecte de care nu ne mai folosim, nu doar că ne ocupă spațiu util, dar ne și încurcă atunci când vrem să găsim ceva. Și se creează și o dezordine din ce în ce mai mare, cu fiecare lucru acumulat. Efectiv, ne scot lucrurile inutile afară din casă.

Așa că, după ce am și citit în câteva locuri, și după ce mi-a mai spus și o anumită persoană, am luat o hotărâre: tot ceea ce nu ne folosește va fi dăruit persoanelor care au nevoie, sau pur și simplu va fi dus la container, unde cu siguranță își va găsi o utilitate.

Am vrut să îi învăț și pe copii acest lucru, și îi voi învăța mereu. Noi am mai dăruit jucării și hăinuțe altor copii care nu au, însă de data asta m-am gândit că va fi mai greu, pentru că urma să dăruim mai bine de jumătate din lucrurile lor (pe care, mă gândeam eu  că vreodată le vor mai folosi).

Contrar așteptărilor, au primit vestea cu mare bucurie. Mai greu mi-a fost mie. 🙂

Le-am explicat că una din legile universului și ale prosperității este legea dăruirii și a primirii, sau legea circulației, a curgerii. Că e bine să dăm lucrurile nefolositoare, nu să le tot adunăm, pentru că sunt foarte multe persoane cărora le vor fi de folosință. Le-am spus că există copii săraci care visează la asemenea jucării, iar ei le țin în dulap și nu se mai joacă cu ele, doar, poate, o dată pe an.

Iar dacă vor face asta, cu siguranță vor primi alte jucării noi și interesante, pentru că așa funcționează legea circulației.

Dar nu a trebuit să le spun de două ori, că au și umplut două plase mari cu jucării, pe care le vom da la casa de copii. Vom mai selecta zilele următoare încă vreo doi saci de jucării și hăinuțe pe care le vom dărui altor copii care au nevoie de ele.

Avem în oraș un magazin unde poți duce lucruri second hand (cum ar fi cărucioare, pătuțuri, premergătoare etc.), și pui un preț pe ele, și pot fi vândute. Am făcut așa de câteva ori, până am înțeles (abia acum), că e mai bine dacă le dăruiesc sau le pun lângă container. Cu siguranță răsplata va fi mai mare (nu neapărat din punct de vedere material).

Rețetă de post – soia felii prăjită, cu legume

Multă lume când aude de soia, strâmbă din nas, dar dacă știi să o gătești, poate fi chiar gustoasă, nu doar sănătoasă.

Bineînțeles, pe pachetul de soia felii, trebuie să scrie că nu a fost modificată genetic.

Soia conține aproximativ 40% proteine, de aceea, în timpul postului, multă lume înlocuiește carnea cu soia, pentru a nu le lipsi proteinele. Mai conține fosfor, magneziu, calciu, sodiu și vitaminele D, E, și B, care împiedică îmbătrânirea.

Datorită acizilor grași nesaturați, soia împiedică dezvoltarea celulelor canceroase.

Însă soia nu este recomandată femeilor însărcinate și copiilor sub 3 ani.

Pentru rețeta de azi, aveți nevoie de:

  • un pachet de soia felii
  • un pachet de legume congelate mixte sau, dacă doriți, se poate face și cu legume proaspete. Eu, fiind în grabă, am ales prima variantă
  • 5 căței de usturoi
  • ulei de măsline
  • sare, piper, boia
  • vegeta

Se pune apă la fiert în două oale. În apă se pune sare și vegeta. Când fierbe, adăugați feliile de soia într-o oală, și legumele în alta. Lăsați să fiarbă conform instrucțiunilor de pe pachet. Apoi pregătiți două tigăi în care puneți puțin ulei de măsline. Scoateți soia, o lăsați să se scurgă de apă (puteți folosi și niște șervețele de bucătărie pentru a absorbi apa), apoi o condimentați cu sare, piper și boia. Legumele se scurg de apă, de asemenea. Se pun tigăile în locul oalelor, pe aragaz, iar când uleiul este încins, adăugați soia într-o tigaie, și legumele în cealaltă.

Pont: tigăi la reducere găsiți AICI.

Legumele se călesc, și se pune sare, piper și boia. Soia se prăjește până devine rumenă.

Din cățeii de usturoi se face un mujdei, cu ulei de floarea soarelui.

Eu sunt convinsă că dacă ați ajuns aici, și veți prepara această rețetă de post, nu veți regreta, și va intra cu siguranță în meniul casei. 🙂

Bineînțeles, legumele se pot înlocui și cu cartofi prăjiți, dacă nu țineți la siluetă. 😉

Poftă bună!

Omul este frugivor, nu omnivor

Am rămas pe gânduri după ce am citit din cartea medicului Robert Morse, “Cum să trăim sănătos fără toxine”. Acesta susține faptul că alimentația noastră este fundamental greșită, începând cu faptul că noi credem că omul este omnivor.

Spun că am rămas îngândurată, deoarece nu pot să contest nimic din ce am citit, dar nici nu sunt pregătită să pun în aplicare ceea ce scrie aici. E greu să-ți schimbi modul de gândire învățat de mic, mai ales la o anumită vârstă.

El spune că omul se apropie și se aseamănă cel mai mult, dintre animale, cu primatele, din punct de vedere al anatomiei și fiziologiei, adică cu maimuțele. Nu cu felinele  și alte animale carnivore, nici cu păsările, porcii, urșii etc. (omnivore – consumă carne, legume, fructe, rădăcini și coajă de copac), nici cu vacile, oile, caii etc., care sunt erbivore.

Vertebratele frugivore consumă fructe, nuci, semințe, legume și verdețuri dulci.

Doctorul spune că nu ne încadrăm în categoria vertebratelor omnivore, deoarece ne deosebim de acestea din multe puncte de vedere. Dacă limba omnivorelor e riguroasă spre moderat, a frugivorelor este netedă , fiind folosită ca o lopată. Dacă la omnivore, glandele salivare sunt subactive, la frugivore sunt digestive, și energiile alcaline își au loc aici. Ficatul omnivorelor este complex și mai mare decât al omului, în timp ce al frugivorelor este simplu, de dimensiune medie, și nu este mare și complex, ca al carnivorelor.

Extremitățile sau membrele anterioare la omnivore sunt copite, gheare și labe, pe când la frugivore sunt degete pentru apucat, decojit sau rupt. Omnivorele au dinți care au canini cu colți, pe când la frugivore, dinții nu prezintă canini sau dinți tip colți.

Robert Morse afirmă că omul e singura specie care nu știe cu ce să se hrănească. Numai omul prepară hrana înainte de a o mânca. Îngrijitorii de la grădinile zoologice au învățat de mult că nu trebuie să hrănească nici un animal cu mâncare gătită, deoarece acest tratament va duce la îmbolnăvirea și moartea animalului. Iar oamenii care își hrănesc animalele de companie cu mâncare gătită, în timp, se îmbolnăvesc exact de aceleași boli de care suferă oamenii. Prin preparare, spune autorul cărții, alimentele își pierd proprietățile nutritive naturale, producându-se transformări chimice și reducându-se  cantitatea de energie.

O alimentație nesănătosă duce la pierderea stării de fericire și la tristețe, lucruri pe care majoritatea oamenilor le-au pierdut de mult, mai spune medicul.

Voi ce părere aveți? Este, oare, alimentația sursa bolilor și a nefericirii omului? O fi, oare, alimentația noastră de bază – una greșită?

Cum să-ți îndeplinești o dorință

Cu toții avem anumite dorințe. Iar dorințele nu se pot materializa decât dacă sunt transformate în obiective (obiectiv – cu sensul de scop sau țintă). Suntem destul de mari încât să nu mai credem că de Crăciun vine Moșul și dorința ne e îndeplinită. Sau că vedem o stea căzătoare care ne va împlini visul.  🙂

Puterea stă numai în noi. Și suntem destul de puternici încât să ne facem orice dorință să devină realitate.

De exemplu, să zicem că îmi doresc un anumit tip de telefon (ca să luăm ceva simplu). Dacă nu transform dorința în obiectiv, nu se va materializa niciodată. Așadar,

  • îmi transform dorința de a-mi cumpăra telefonul respectiv, într-un obiectiv. E oare de ajuns? Ajunge să-mi propun să achiziționez telefonul pe viitor? Nu!

Următorul pas este să

  • stabilesc un termen (real). Când anume îmi voi cumpăra telefonul? “O lună și jumătate”. Am făcut-o și pe asta.

Apoi trebuie să-mi fac un plan. Ce trebuie să fac pentru a-mi atinge ținta? (adică să-mi cumpăr telefonul dorit în șase săptămâni)? Trebuie să-mi adun bani. Dar cum pot face asta? Voi sta la serviciu peste program, îmi voi pune bani deoparte, îmi voi vinde vechiul telefon etc. Deci, următorul pas este să-mi

  • stabilesc un plan pentru a-mi atinge obiectivul. Acord maximă importanță acestui plan și nu mă abat de la el.

Mai trebuie, de asemenea, să crezi cu tărie că obiectivul propus se va realiza. Închide ochii și imaginează-ți că deja s-a realizat. Asta îți va întări încrederea că ceea ce-ți dorești este posibil. Pentru că dacă tu te îndoiești de faptul că ești în stare să-ți atingi ținta, deja ai ucis acel plan încă din fașă.

Eu, spre exemplu, îmi doresc de ani buni să scriu o carte. Am început să scriu câteva pagini într-un moment de entuziasm, după care am lăsat-o baltă. Și stăteam acum și mă gândeam oare ce anume mă oprește să-mi îndeplinesc dorința. Ei bine, numai eu, prin indisciplină și dezorganizare. Nu mi-am stabilit nici un termen, nu mi-am făcut nici un plan.

Însă de azi mi-am propus ca în fiecare zi, timp de cel puțin o oră, să lucrez la carte. Fie că în acea oră scriu 3 rânduri sau 4 pagini. Termenul este un an de zile. Și orice ar fi, nu mă voi abate de la plan.

E foarte ușor să renunțăm la ceea ce ne dorim cu adevărat, pentru ceva ce ne dorim pe moment. Însă dorința adevărată, care se poate realiza pe termen lung, este cea care contează. Iar dacă nu o transformăm în obiectiv, ea va muri. Și odată cu ea, încrederea noastră în forțele proprii va scădea. La fel și respectul față de propria persoană.

Da, e importantă și curățenia în dulap, pe care pot să o fac în timpul orei propuse, sau vizionarea unui film, dar cu siguranță acestea nu mă vor ajuta să-mi îndeplinesc dorința.

Voi ce dorințe aveți? Și cum v-ați gândit că se pot îndeplini?

Primii 7 pași în dezvoltarea personală – pașii de bebeluș

După cum v-am mai spus, de mai bine de un an am început să lucrez cu mine. Am citit cărți, am văzut filme și clipuri video, am analizat și am ajuns la anumite concluzii. Eu zic că am trecut deja de început în ceea ce privește dezvoltarea personală, și, din tot ce am învățat, vreau să extrag esența și să vă dau și vouă “rețeta”. Nu se poate face nimic peste noapte, ci doar în timp, cu pași mici și cu răbdare.

Un cunoscut foarte apropiat mie, cea mai pesimistă persoană din câte am întâlnit în viața mea, a început, fără să-și dea seama, doar vorbind cu mine, să-și schimbe puțin atitudinea. Ceea ce înseamnă enorm pentru el. Dar vă voi vorbi despre asta mai jos.

Iată primii pași pe care i-am făcut până acum, și care sunt startul meu în ceea ce privește dezvoltarea personală. Sunt ca un copil care mai întâi învață să meargă “de-a bușilea”, adică “în patru labe”, urmând, mai apoi, să prindă curaj și să se ridice în picioare. De aceea, am numit acești pași “pașii de bebeluș”:

1. Scoate-l pe NU din viața ta, din gândurile tale, din vorbele tale. Pur și simplu, fă-l să dispară! “Nu pot!” înlocuiește-l cu “Pot!” La fel și “Nu se poate!”, “Nu am posibilitatea!” etc. Orice pe lumea asta e posibil. Totul depinde doar de tine!

2. Analizează-te pe tine. Privește-te exact așa cum ești și acceptă-te, cu defecte și calități. Apoi uită-te atent și vezi exact ce nu-ți place la tine și ai vrea să schimbi. Privește-te ca și cum te-ai uita la un străin.  Încet, și cu răbdare, pe rând, schimbă acele lucruri. De exemplu: “Aș vrea să fiu mai slab/ă”, “Aș vrea să am mai multă răbdare și să nu mă mai enervez ușor.”, “Aș vrea să fiu mai bun/ă în domeniul în care lucrez” etc. Ia-le pe rând, nu toate deodată, și gândește-te cum ai putea ajunge – de exemplu: să fii mai slab/ă. Ce crezi tu că poți să faci ca să-ți atingi obiectivul? Păi, să vedem:  – să faci sport, – să scoți din dietă alimentele care îngrașă,  – să nu mai mănânci după ora 6 etc. Fă-ți un plan și urmează-l cu strictețe. Ocupă-te de asta timp de 21 de zile, după care devine un obicei. Te vei obișnui să mănânci mi sănătos, să faci mișcare, să nu mai mănânci seara. Apoi te poți apuca de al doilea lucru de pe listă. Astfel, vei ajunge în timp să ai încredere în tine, în forțele proprii.

3. Prietenii și persoanele cu care intri zilnic în contact te influențează enorm. Se spune că suntem suma acestor persoane. Încearcă să faci o listă cu oamenii apropiați ție, și vezi care dintre ei te influențează în mod negativ, care te trage în jos, care te face să nu te placi pe tine însuți. Apoi, dacă chiar nu poți să renunți la acea persoană, detașează-te de ea. Dacă nici asta nu se poate, fă cum fac eu: spune-i că tu nu mai vrei să fii o persoană care adună energie negativă. Învață-l/o pașii care trebuie făcuți pentru o viață mai bună, mai împlinită. Spune-i că dacă-i critică pe alții mereu și dacă vede doar partea negativă în orice, nu va avea nicicând vreo satisfacție. Modelează acea persoană, spre binele tău, dar și al ei.

4. Nu mai amâna sarcinile! Amânarea duce la stres. Stresul, de fapt, asta și înseamnă: problemele pe care trebuie să le rezolvi, dar tu le tot amâni. Și se adună una peste alta, și-ți stau în cârcă, trăgându-te în jos. Persoana de care vă povesteam, pe care încerc s-o schimb, îmi spunea mereu despre o problemă de birocrație pe care trebuia s-o rezolve de vreun an. Însă nu făcea nimic în privința asta. Doar se plângea câte are de făcut și că nu-și poate rezolva problema. Și mă încărca și pe mine cu problemele sale.

 – Oprește-te! i-am zis într-o zi. Nu există “Nu pot!” Cu siguranță, dacă vrei, o să poți orice. Nu din cauză că ai altele pe cap nu poți să-ți rezolvi acea problemă, ci din cauză că tu alegi să faci altceva și tot amâni, stresându-te degeaba.

 – Da, dar și dacă mă duc și încerc să rezolv, știi că oamenii de-acolo sunt răi și îmi vor pune piedici, și n-o să pot să obțin ce vreau, și….

 – Oprește-te din nou! Dacă tu mergi acolo cu gândul că oamenii sunt răi și că n-o să poți, cu siguranță așa va fi! Spune-ți că oamenii sunt binevoitori și că vor să te ajute. Fă asta, nu mai amâna, lasă toate deoparte și du-te, nu te mai plânge degeaba, că astfel nu rezolvi nimic!

 – Lasă că o să vezi tu, că așa va fi cum am zis eu! Funcționarii ăștia nu-și fac treaba, și te tot mână și te-adună.

 – Gândește cum ți-am zis, nu gândi astfel, și sună-mă după ce rezolvi, am zis. Iar în gândul meu îmi spuneam că dacă voi reuși să schimb o astfel de persoană, fie și pentru o zi, chiar că se poate orice.

Nu după mult timp, mă sună fericit:

 – Am fost, și am reușit!

Credeți-mă, am fost eu mai fericită. Mai am foarte mult de lucru cu el, dar chiar cred că voi reuși. Măcar să nu mai gândească negativ.

5. Nu te mai victimiza! Nu-i mai privi pe toți din jur ca pe o cauză a eșecurilor tale! Ești ceea ce ești numai din cauza alegerilor făcute de tine. Avem oricând posibilitatea de a alege. Asta nu ne-o poate lua nimeni. Iar dacă eșuăm, este din cauza deciziilor noastre greșite, pe care le-am luat la un moment dat. Dacă ajungi să înțelegi acest lucru, nu numai că vei fi mai fericit/ă, dar ai făcut un pas imens spre împlinire.

6. Pune preț pe ceea ce simți tu că ar trebui să faci, și nu-ți fie teamă de ceea ce ar spune alții despre asta. Niciodată n-o să poți să mulțumești pe toată lumea. Tot timpul vor exista voci care să te critice. Încearcă să te mulțumești pe tine însuți, dacă chiar îți pasă de ceilalți. Iată și un exemplu: eu, ca mamă, tot timpul încercam să-i mulțumesc pe copii, să le ofer tot timpul meu. Însă eu mă dădeam la o parte, nu mă îngrijeam suficient, nu mai citeam, și am ajuns ca din cauza asta să fiu mereu nemulțumită, și să le transmit și lor emoții negative. Ei, de când am început să-mi fac timp și pentru mine, mă simt mult mai bine, iar timpul petrecut cu copiii a devenit mai plăcut. Și astfel și ei sunt mai mulțumiți, și eu

7. .Dacă îți dorești ceva, nu renunța până nu obții acel ceva. Oricât de lung ar fi drumul până la destinație, cu siguranță poți să ajungi acolo. Mai bine încearcă de 100 de ori decât să renunți. Poate că a 101 – a oară vei reuși. Am o mulțime de exemple de oameni care nu au renunțat, deși toată lumea le spunea: “Nu se poate!”. “Nu se poate să rămâi însărcinată!” i-a spus medicul. Dar ea nu a renunțat. A mers la alt medic, și la alt medic, și la alt medic. A urmat zeci de tratamente, a făcut operații, și într-un final, chiar dacă după mulți ani, a reușit să aibă o minunăție de copil. Acum își mai dorește încă unul. 🙂

După cum vă spuneam, eu abia am învățat să merg de-a bușilea. Însă am să cresc și am să evoluez, și vă voi ține la curent cu evoluția mea, sperând să vă inspir și pe voi. Dați mai departe dacă vă place. 🙂

Ce bine-ar fi! – balada leneșului

Ce bine-ar fi de m-aș trezi

La 10 – n fiecare zi

Cu micul dejun la pat,

Gata spălat și îmbrăcat.

Ce bine-ar fi să am serviciu

Pe facebook. Zău, nu-i un capriciu.

Să n-am nici șef ce dă cu biciu’

Și să stau numai la oficiu.

Ce bine-ar fi de s-ar putea

Să stau numai la cafea

Cu țigara – alăturea

La o bârfă și-o bezea.

Ce bine-ar fi printr-o minune

Și numai din afecțiune

Să vină o aluviune

Cu bani și cu ascensiune.

Să urc pe scara socială

Să vadă ăia toți cu școală

Câte gagici am eu în poală

Și să îi bag pe toți în boală.

Ce bine-ar fi să am șofer

Și servitori, elicopter,

Să am și propriul meu frizer;

Chiar, n-ar strica să fiu bancher.

Ce bine-ar fi de n-ar fi ora șapte

Să nu mai sune ceasul ăsta, frate,

Să-mi zică iar să mă duc la scârbiciu,

Să mă prefac că lucru, și că e un deliciu.

 

 

Schimbări din viața mea. Controlul propriilor gânduri

Simt dorința de a mă destăinui și a vă spune despre experiențele prin care trec în ultima vreme, și asta pentru că sunt experiențe prea prețioase ca să le țin numai pentru mine, și că simt că pot ajuta și pe alții.

Am înțeles niște lucruri care până nu demult, chiar dacă erau sub nasul meu, nu le observam. Acum am început să le văd din ce în ce mai bine. Și asta datorită faptului că am început să deschid ochii, să citesc și să conștientizez faptul că fericirea mea nu poate veni nicidecum din exterior.

Sunt lucruri atât de simple, și totuși, extrem de importante, care îți pot schimba modul de viață.

Până nu demult, eram mai tot timpul nemulțumită, iar nemulțumirile mele veneau de la ceilalți: ba că nu primesc destulă atenție, ba că nu am timp pentru mine, și copiii îmi răpesc tot timpul, ba că nu am pe nimeni să mă ajute cu cei mici, când toți au părinți și bunici care-i ajută, și lista poate continua la nesfârșit. Eram mereu o victimă.

Ei bine, după ce am citit câteva cărți, și după ce am vrut să văd lucrurile așa cum sunt ele de fapt, mi-am dat seama că responsabilul pentru viața mea sunt eu, în întregime. Nu soțul, nu copiii, nu părinți. Și că dacă mă victimizez mereu nu rezolv absolut nimic, deoarece tot, dar absolut tot ce s-a întâmplat în viața mea a fost din cauza alegerilor pe care doar eu le-am făcut la un moment dat. Și tot eu sunt cea care pot să aleg să fiu în continuare o victimă și să mă plâng mereu, sau un învingător, și să mă bucur de tot ce am.

“N-am avut timp să fac ce mi-am propus azi” obișnuiam să zic, supărată, la finalul unei zile. Acum am ajuns să spun: “Am ales să fac altceva decât ceea ce mi-am propus să fac”. Dădeam vina pe timp, și nu-mi asumam responsabilitatea. Acum am început să mi-o asum, și nu mă mai simt o victimă a timpului. Eu am ales ce să fac cu timpul, nu timpul cu mine.

Cheia fericirii, care aduce succesul și prosperitatea stă chiar în noi. Și această cheie, care descuie orice ușă, e gândul nostru. Prin gânduri ne putem face viața fericită sau ne putem face viața un calvar. Obișnuim să ne gândim la ce nu vrem să se întâmple, în loc să ne gândim la ceea ce ne dorim să se înfăptuiască. Și gândurile negative, la fel ca cele pozitive, se materializează. Gândurile negative ne aduc temerile și frica, iar frica e cel mai mare dușman al nostru. Am ajuns al concluzia că frica nu e reală! Temerile noastre nu există! Sunt doar în imaginația noastră. Dar partea rea este că noi hrănim temerile și atragem ceea ce gândim. Mai mult decât atât, frica duce la depresie. Iar depresia nu poate să-ți aducă deloc satisfacție sau succes.

Cu toții avem temeri, fie că e vorba de teama de a nu fi părăsiți, teama de a nu ne pierde locul de muncă, frica de a nu fi înșelați, teamă să nu se întâmple ceva rău copilului tău etc. Dar aceste temeri nu sunt reale! Sunt cerate de noi, și, conform statisticilor, 87% dintre temerile noastre nu se întâmplă niciodată. Dar continuând să ne gândim la ele, putem să facem noi ca ele să devină reale.

Ne place să trăim ca și cum am avea 100 de vieți. Ne place să trăim în comoditate, să ne uităm la TV cum alții își trăiesc viața, în timp ce noi stăm tolăniți în fotoliu, în loc să ne-o trăim pe a noastră.

 În ultima vreme, am renunțat la TV, pentru că am realizat că nu-mi aduce absolut nici un beneficiu. Nu mă face fericită, ci dimpotrivă, mă încarcă cu informații negative, care nu-mi pot face bine deloc. În schimb, am început să fac mai mult sport, și să mănânc mai sănătos.

Alimentația e extraordinar de importantă pentru noi, pentru că sănătatea noastră depinde de alimentație. Și ne afectează atât fizic, cât și psihic. Iar noi acordăm alimentației foarte puțină importanță. Nu ne informăm, ci luăm obiceiurile alimentare învățate acasă, care, în mare parte sunt total eronate. “Ești ceea ce mănânci!” spune un proverb. Iar ceea ce obișnuim noi să mâncăm nu e sănătos deloc. Zahărul ar trebui pur și simplu eliminat din alimentația noastră, sau consumat o dată, de două ori pe săptămână. La fel și făina albă, uleiul de floarea soarelui în care ne-am obișnuit să prăjim alimente, ouăle și multe altele cu care părinții ne crescut. Dar nu dăm doi bani pe asta. În loc să citim cărți despre alimentație, ne uităm la “Vocea României”. Mergând pe stradă, vedem oameni grași, îmbătrâniți și triști. Eu nu vreau să fiu așa.

Noi, oamenii, fiecare în parte, avem o putere extraordinară. Dar învățăturile primite acasă, sau implementate de societate, ne fac să credem că suntem mici și neînsemnați, că “nu putem”, că “nu suntem în stare”. Ba da, suntem capabili să facem absolut orice dorim și visăm. Trebuie doar să ne canalizăm energia pentru a face ceea ce ne dorim și ne aduce satisfacție. Puterile noastre sunt nelimitate. Dar dacă stăm confortabil și așteptăm să ne cadă din cer, nu rezolvăm nimic.

Am mai învățat în ultima vreme că niciodată nu e “prea târziu” să facem ce ne place. Oricând putem învăța ceva nou, dacă vrem. Nu te subestima! Nu te subaprecia! Alege drumul pe care vrei să mergi și nu te abate de la el. Ceilalți se vor da la o parte, dacă tu faci pașii hotărâți. Doar hotărăște ce vrei să faci cu viața ta și unde vrei să ajungi. “Fie că crezi că poți, fie că nu, oricum ai dreptate!” a spus Henry Ford. Și e foarte adevărat. Credința noastră face totul. Dacă ajungem să credem că putem înfăptui orice, subconștientul nostru ne va ajuta să o facem. Ne va arăta calea spre ținta pe care ne-o stabilim, fie că e vorba de carieră, bani, partener sau altceva.

Zilele trecute am stat de vorbă cu mai multe persoane cu vârsta de peste 50 de ani. Mi-am dat seama cât de pesimiști, de negativiști, și de neîncrezători sunt. Și mi-am dat seama că așa sunt părinții noștri, părinții generației noastre, cei de care am fost crescuți. Ni s-a “băgat în cap” de mici că ceilalți sunt de vină pentru orice, că lumea în care trăim e rea, că suntem pe lumea asta să “ne zbatem”, că viața e un chin, și multe alele. Iar nouă, acum, ne e foarte greu să scăpăm de această așa-zisă “educație” primită de la părinții noștri, și să vedem că totul e atât de simplu, că viața e un dar, o bucurie, că viitorul depinde doar de alegerile noastre, nu de alții, că trecutul nu mai contează, că oamenii sunt buni, în esență, că putem obține absolut orice ne putem imagina…

Nu e ușor să ne schimbăm modul de a gândi, dar, cu mult exercițiu, putem să ajungem să gândim pozitiv și să ne schimbăm în bine sau în mai bine. E foarte important ca noi să nu transmitem copiilor noștri același mod de a gândi primit de la părinții noștri. Eu, de fiecare dată când îi aud pe ai mei spunând “nu pot!” le spun: “Nu există nu pot! Orice se poate pe lumea asta! Ești mai puternic decât crezi” Iar ei încearcă din nou, până reușesc.

Mai am enorm de muncit pentru a reuși să-mi controlez gândurile. Teoria o știu, dar aplicarea e grea. Însă sunt convinsă că voi reuși.

Vă spun și cărțile pe care le-am citit. Și e doar un început, pentru că voi citi multe cărți de dezvoltare personală, alimentație și sănătate:

1. Jocurile minții – Michael Michalko

2. De ce ești fraier, bolnav și falit… și cum să ajungi deștept, sănătos și bogat – Randy Gage

3. Puterea gândului – Blair Singer

4. Să trăim sănătos fără toxine – Robert Morse

Mâncare de mei (rețetă de post)

Meiul este o cereală pe care, deși dacii, strămoșii noștri, o consumau des, în zilele noastre nu este prea populară. Meiul este un aliment dietetic, deoarece nu conține gluten, dă energie și ajută la procesul digestiei.

Este considerat de chinezi regele cerealelor. Și la noi era considerat la fel, până în secolul XVII, când a fost înlocuit, treptat, de porumb, o cereală adusă la noi din America.

Meiul conține fibre și proteine, și are calorii puține, în comparație cu alte cereale. În plus, are un gust foarte bun. Se găsește mei cam în orice supermarket.

Pentru o mâncărică de mei aveți nevoie de:

  • 200 g sau un pahar de de mei decorticat
  • 6 căni de apă
  • o ceapă medie
  • praz (opțional)
  • un morcov
  • un sfert de ardei gras sau kapia
  • puțină vegeta, sare și piper
  • ulei de măsline
  • boia

Meiul se pune la fiert în apă clocotită, unde adăugați puțină sare sau vegeta. În timp ce fierbe (cam 20, 25 de minute), tocați ceapa și prazul – solzișori, morcovul – îl dați pe răzătoarea mică, iar ardeiul se taie cubulețe. Într-o tigaie cu fundul mare, separat, se pune ceapa la călit, și după 2 minute se adaugă și prazul, ardeiul și morcovul. Se călesc toate timp de 10, 15 minute, amestecând din când în când.

Apoi se pune o linguriță de vegeta, se amestecă și se adaugă puțină apă, lăsând să fiarbă cam 5 minute. Meiul fiert se strecoară și se adaugă peste legume. Se condimentează cu piper și, dacă mai trebuie, sare, după gust.

Se poate servi ca garnitură la pește sau tocăniță, sau simplu, dacă tot vine postul, cu murături.

Poftă bună! 🙂

Iahnie de fasole (rețetă de post)

Pentru că se apropie Postul Crăciunului, m-am gândit să vă spun o rețetă de iahnie de fasole, pe care într-o vreme o pregăteam destul de des. Chiar dacă nu are carne (cu toate că merge de minune cu ciolan sau cârnăciori prăjiți), e foarte gustoasă și sănătoasă.

Fasolea albă te ajută foarte mult și atunci când vrei să slăbești, deoarece îți oferă fibre, proteine și minerale, și conține puține calorii. Fasolea conține fier, și este recomandată femeilor însărcinate sau care doresc să devină mămici, pentru că este bogată în acid folic. Totodată, conține antioxidanți și previne îmbătrânirea.

Pe lângă toate aceste beneficii, fasolea este un bun detoxifiant și, cu puțin sport, ajută la eliminarea depozitelor de grăsime, începând cu grăsimea abdominală.

Această rețetă este ideală atunci când doriți să slăbiți,să țineți post sau, pur și simplu, să mâncați ceva și bun și sănătos. Pentru ingrediente, eu am mers în piață, nu în supermarket, pentru că în piață am găsit fasole nouă, care fierbe repede, și legume proaspete, de la țărani.

Aveți nevoie de:

  • 500 g fasole boabe, uscată
  • o ceapă mare
  • un morcov mare
  • jumătate de ardei kapia sau gras
  • puțin ardei iute
  • țelină (una mică sau un sfert din una mare)
  • 200 ml roșii pasate sau bulion
  • 2 căței de usturoi
  • 2 foi de dafin
  • puțin cimbru
  • boia, sare și piper
  • frunze de pătrunjel și țelină (sau chiar mărar, dacă vă place)

Fasolea se pune în apă rece de seara, sau măcar cu câteva ore înainte să o puneți la fiert, deoarece astfel fierbe mai ușor. Se pune apoi fasolea la fiert în apă clocotită, cu 2 frunze de dafin și sare. Dacă vă place, puteți pune și vegeta, cam la jumătatea timpului de fierbere. Fasolea va fi fiartă în funcție de cât este de nouă sau de veche. Dacă e de câțiva ani, poate fierbe și 3 ore. Mie mi-a luat o oră și ceva ca să fie fiartă.

În timp ce fierbe, tăiați ceapa solzișori, ardeiul – cubulețe mici, iar morcovul și țelina se dau pe răzătoarea mică.

Cam cu jumătate de oră înainte ca fasolea să fie fiartă (mai luați câte un bob și vedeți cât e de tare), puneți, într-o cratiță cu fundul mai mare, ulei de măsline la încins. Apoi puneți ceapa și, când este sticloasă, adăugați și ardeiul, morcovul și țelina, amestecând din când în când, să se călească toate.

Puneți apoi o linguriță de boia, mai amestecați puțin și turnați cam 2 căni de apă. Fasolea se scurge de apă și se adaugă în cratița cu legume. Se pun apoi roșiile pasate, puțin cimbru și se mai lasă la fiert cam 15, 20 de minute, amestecând din când în când.

La final, după ce scade, se pune piper și, dacă mai trebuie, sare, se pun frunzele de pătrunjel și țelină sau mărar, tocate și, după ce opriți focul și nu mai fierbe – cățeii de usturoi, zdrobiți.

Se poate servi cu salată de varză sau salată verde, cu murături sau cu orice vă place.

Poftă bună! 🙂

Succesul poate sta într-o idee. Idei care au dus la succes

Cu toții am auzit de cada de baie cu jacuzzi. Însă nu ne bucuram de acest confort, dacă lui Roy Jacuzzi nu i-ar fi venit o idee.

În 1956, doi frați pe nume Jacuzzi vindeau pompe de apă pentru ferme. Aveau un văr care suferea de artrită reumatică, așa că s-au gândit să creeze o cadă de baie specială cu jeturi de apă, în ideea că îi va fi de folos vărului lor. Lucrurile însă nu s-au schimbat în viața lor până în 1968, când Roy Jacuzzi a luat ideea și a pus-o într-un alt context, introducând cada lor pe piața băilor de lux. De atunci, sălile de baie nu au mai fost la fel. Cei doi frați au vândut enorm de multe căzi cu jacuzzi, ajungând pe culmile succesului. De la staruri de cinema, până la cei din clasa politică, cu toții își doreau o astfel de cadă.

Un alt exemplu este conul de înghețată. Ernest Hamwi a mers la Târgul Mondial, în 1905, să vândă vafe persane, subțiri ca hârtia. Însă lumea trecea pe lângă standul lui și se oprea la standul vecin, unde se vindea înghețată. Numai că vecinului i se terminaseră farfuriile, și nu mai avea în ce să servească înghețata. Atunci Ernest a venit cu ideea: a rulat vafa caldă în formă de con, a lăsat-o să se răcească și i-a vândut vecinului recipiente pentru a-și servi clienții cu înghețată. Ideea a fost un succes.

La fel s-a întâmplat și cu apariția hot-dog – ului. Antonoine Feuchtwanger vindea cârnați fierbinți pe străzile din St Louis, Missouri, Statele Unite. La început, îi servea pe farfurii, dar costul era prea mare. Așa că s-a gândit să cumpere mănuși albe și să le dea clienților până mănâncă, să nu-i ardă la degete. Însă clienții plecau cu tot cu mănuși. Ideea i-a venit soției sale, care a văzut la standul vecin pe cineva care vindea chifle. Așa a apărut hot-dog -ul.

Exemple de idei geniale sunt nenumărate, iar astfel de idei sunt ca un sac fără fund. Trebuie doar să ne punem mintea la contribuție, să ne lăsăm imaginația să lucreze, și ideile vin. 🙂