Rețetă: știucă dată prin făină și prăjită în ulei

Dacă în urmă cu ceva vreme v-am dat rețeta pentru știucă la cuptor, acum vine varianta mai simplă: dată prin făină și prăjită în ulei. Se poate aplica la aproape orice tip de pește.

Știuca se curăță, se spală și se taie rondele. Nu e neapărat să fie rondele, poate fi și file. Se condimentează cu sare și piper și se lasă în ulei de măsline cu puțină zeamă de lămâie, timp de câteva ore.

Apoi se pregătește într-o farfurie făina cu boia și se pune uleiul la încins, într-o tigaie.

Se dă fiecare bucată de pește prin compoziția de făină cu boia, apoi se pune la prăjit, aproximativ 5, 6 minute.

Se poate servi cu mămăligă sau, de ce nu, cu cartofi și legume la cuptor, cum l-am servit noi. Se poate adăuga și un mujdei de usturoi, cu puțină zeamă de lămâie și pătrunjel.

Poftă bună! 🙂

Aerul condiționat din mașină – pericol pentru sănătate

Zilele trecute am primit un e-mail de la o prietenă despre cât de nesănătos este aerul condiționat în primele minute după ce pornești mașina și cât de ușor putem evita pericolul la care ne expunem, doar deschizând puțin geamul. Explicațiile mi s-au părut plauzibile, așa că am hotărât să “dau mai departe”:

“Nu e de mirare ca mai multi oameni mor de cancer decât se întâmpla înainte. Ne întrebăm de unde vine aceasta cauză? Mulți oameni sunt în mașinile lor, de dimineața până seara, 7 zile pe săptămână.

Vă rugăm să transmiteți acest lucru la cat mai multi oameni posibil. Sa nu fie prea târziu pentru a face unele modificări în comportamentul nostru.

Deschideți ferestrele pentru un timp, apoi intrați în mașină și, după câteva minute, porniți AC. Vă rugăm să nu porniți AC de îndată ce intrați în mașină.

Iată de ce:

Conform cercetărilor, tabloul de bord al mașinii, scaune, AC, conducte, de fapt, toate obiectele sunt din material plastic în vehiculul dumneavoastră și, expuse la căldura de la lumina soarelui, emit benzen, o toxină care cauzează cancer. O substanță cancerigenă de mare impact. Nu dai importanță la mirosul de plastic încins din mașina ta pentru că te grăbești…

Benzenul cauzează cancer la oase, anemie și reduce celulele albe din sânge. Expunerea prelungită poate provoca leucemie și crește riscul unor forme de cancer. Acesta poate provoca, de asemenea, avorturi spontane la femeile gravide. Nivelul acceptat de benzen este de 50 mg pe sq.ft. O mașină parcată într-un spațiu interior, cu ferestrele închise, va conține 400-800 mg de benzen – de 8 ori nivelul acceptabil. Dacă mașina este parcată în aer liber, în soare, la o temperatură de peste 60 de grade F, nivelul de benzen ajunge până la 2000-4000 mg, de 40 de ori peste nivelul acceptabil.

Oamenii care intră în mașină, păstrând ferestrele închise, în cele din urmă vor inhala cantități excesive de toxine benzen. Benzenul este o toxină care afectează rinichii și ficatul. Ce e mai rău, este extrem de dificil sa o elimini din corp.

Deci, prieteni, vă rugăm să deschideți ferestrele și ușile de la mașina voastră – așteptați un timp pentru evacuarea benzenului din interior.

Aveți o obligație morală să împărtășiți și altor persoane aceste informații.

Pro sau contra mersului pe bicicletă în parc?

Probabil că voi stârni multe critici, dar nu pot decât să fiu de acord cu Consiliul Local Baia Mare, care a propus interzicerea mersului pe bicicletă în parcuri.

Știu că voi supăra doi bloggeri băimăreni care au scris despre acest subiect (Andrei și Robert), dar le va trece, sper. 🙂

Cei care au copii mici cred că nu mă vor contrazice atunci când afirm că nu-ți poți lăsa copilul de mânuță când îl scoți în parc, de frica celor care circulă cu bicicleta. Bineînțeles că nu toți circulă cu viteză, dar mai sunt puștani care, din dorința de a-și arăta talentul, rup roțile de la bicicletă.

Nu cred că e un sacrificiu atât de mare pentru bicicliști ca, atunci când trec prin parc, să meargă pe lângă bicicletă.

Noi, părinții care locuim la oraș, oare unde ne putem scoate copiii la plimbare, să fie feriți de fuga în fața mașinii și să poată alerga în voie, dacă nu în parc?

Nu știu dacă cei care nu au încă copii cunosc asta, dar copilul, până pe la 3 ani, nu știe ce e pericolul. Și aleargă în toate părțile, fără să se asigure. Iar un biciclist, oricât de bine intenționat ar fi, nu poate evita un copil mic care-i fuge în fața bicicletei.

Parcul este pentru plimbare; bicicleta este pentru a te deplasa mai repede dintr-o parte în alta. Dacă ești în parc, și ești cu bicicleta, nu cred că ești într-o grabă atât de mare, încât să nu poți să mergi pe jos, pe lângă bicicletă.

Nu sunt de acord, în schimb, cu interzicerea bicicliștilor pe aleile pietonale, dat fiind faptul că nu avem piste pentru bicicliști, iar să mergi pe bicicletă pe lângă mașini, e sport extrem.

Mi-aș dori enorm să avem piste pentru biciclete. Anii trecuți am fost în Ungaria, la Balaton, și am făcut zeci de kilometri, zilnic, cu bicicletele, pe piste pentru bicicliști. Părinții, cu câte 2, 3 copii, se deplasau tot cu bicicletele, în siguranță. Cum să îndrăznesc eu, oare să-mi scot copiii cu bicicletele în oraș? Le-aș risca viața.

Așa că mi se pare absurd să interzici mersul pe bicicletă pe trotuare, atâta timp cât nu avem piste pentru bicicliști.

Rețetă: știucă cu cartofi și legume, la cuptor

Când eram mică nu mâncam știucă, din cauză că nu-mi plăcea cum arată. Dar mai târziu, când am gustat, mi-am dat seama ce-am pierdut. Pe cât e de “urâtă”, pe-atât e de gustoasă. :))

Aveți nevoie de:

  • o știucă mai mare
  • 4, 5 cartofi
  • un morcov mare sau 2 mai mici
  • o țelină
  • un ardei gras roșu
  • o ceapă
  • o rădăcină de pătrunjel
  • o lămâie
  • ulei de măsline
  • sare și piper + oregano, pentru cartofi
  • usturoi (pentru sos) – o căpățână
  • pătrunjel verde

Știuca se curăță, se spală bine și se taie felii, ca în imagine.

Apoi se condimentează cu sare și piper, se adaugă ulei de măsline și zeama de la o jumătate de lămâie și se lasă astfel cam jumătate de oră.

Între timp, curățați cartofii și țelina și le tăiați felii mai mari, morcovii – rondele, ardeiul – fâșii și ceapa – peștișori. Toate legumele se condimentează cu sare și piper.

Se pune în tavă ulei de măsline, apoi cartofii și legumele (în afară de ceapă). Se pun în cuptorul preîncălzit la 200 de grade și se lasă cam 20 de minute. Apoi se pune știuca și ceapa, și se mai lasă încă 12 minute, la temperatură maximă.

Se face un sos cu o căpățână de usturoi, pasată ca pentru mujdei, peste care turnăm, puțin câte puțin, ulei de măsline, amestecând continuu, ca pentru maioneză. Apoi se adaugă puțină zeamă de lămâie și pătrunjel verde, tocat.

Poftă bună! 🙂

Rețetă: supă cremă de cartofi cu legume și crutoane

La noi, la români, supele cremă au apărut nu de mult timp. Nu prea suntem familiarizați cu ele, dar se pare că devin din ce în ce mai populare. Supa cremă de cartofi cu legume și crutoane e preferata fiicei mele, iar azi, la rugămintea ei, am gătit-o. 🙂 Pe lângă că e sănătoasă (fără răntaș, prăjeli și alte cele) e chiar foarte gustoasă.

Aveți nevoie de:

  • 5, 6 cartofi
  • 3 morcovi medii (eu am avut unul uriaș, așa că am pus doar unul)
  • o țelină mică
  • un pătrunjel (rădăcină)
  • un ardei gras roșu
  • o ceapă (pe care eu o scot după ce fierbe)
  • doi căței de usturoi + încă doi, trei pentru pâinea prăjită care se folosește la crutoane
  • pâine pentru crutoane
  • 50 g unt
  • 2 linguri de smântână
  • sare, piper și dacă vă place, vegeta
  • pătrunjel verde, după preferințe
  • o roșie opărită și decojită, pe care o adăugăm cu 15 minute înainte să fie gata de fiert, deoarece roșia încetinește fierberea

Se pun la fiert legumele cam în 2 litri de apă, cu sare.

Cartofii și țelina – cubulețe, morcovii și pătrunjelul – rondele, ceapa – întreagă, ardeiul – fâșii. Se lasă să fiarbă cam 45, 50 de minute, chiar dacă se sparg puțin cartofii. Roșia se pune la final, decojită.

Se scurg de apă, dar apa se păstrează într-un vas. Cu blenderul sau la robotul de bucătărie, se pasează toate legumele, până devin cremă, împreună cu untul. Apoi se toarnă zeama în care au fiert, puțin câte puțin, făcând-o de consistența care vă place.

Se pun apoi cele două linguri de smântână, sare și piper după gust și, dacă vă place, pătrunjel verde, tocat.

Pentru crutoane, se pun feliile de pâine la prăjit. Eu le-am pus la cuptor, la temperatura maximă, și cu ventilație.

Apoi se scot, se freacă cu usturoi, dacă vă place, și se taie cubulețe.

Poftă bună! 🙂

Rețetă – spaghete bolognese (cu sos de carne tocată)

În ultima vreme, cei mici ai mei sunt înnebuniți după paste, fie că sunt “cu sos roșu” sau “cu sos alb” cum spun ei.

De data asta am făcut “cu sos roșu”. 🙂 Carnea este din pulpă de vită și am cerut la supermarket să mi-o macine. Pe lângă carnea tocată (cam 400 g) mai aveți nevoie de:

  • o ceapă mare
  • jumătate de morcov dat pe răzătoarea mare
  • 3 căței de usturoi
  • cam 500 ml bulion sau roșii pasate
  • boia (cam jumătate de linguriță)
  • oregano
  • sare
  • piper
  • o cutie de paste (spaghete, penne, fussilli sau ce vă place)

Mai întâi vă apucați de sos,timp în care puteți pune apă la fiert, pentru paste.

Tocați ceapa solzișori, morcovul se dă pe răzătoare, și usturoiul se toacă foarte mărunt. Se pune la încins uleiul de măsline, după care se pune ceapa și morcovul.

Se lasă să se călească, după care se adaugă usturoiul și boiaua, lăsând încă un minut.

Se pune apoi carnea, amestecând mereu, să se prăjească pe toate părțile (cam 10, 15 minute).

Apoi se pune bulionul sau sosul de roșii și se mai lasă încă 15 minute, amestecând. Se pune sare, piper și oregano, se mai lasă 3 minute și gata.

Pastele se fierb conform instrucțiunilor de pe pachet, iar sosul se pune deasupra pastelor, adăugând, după preferință, parmezan.

Poftă bună! 🙂

 

 

Filme pe care vi le recomand

Eu una sunt destul de pretențioasă când vine vorba de filme. Un film bun, după mine, trebuie să transmită ceva, dincolo de povestea pe care o spune, fie că e comedie, dramă, thriller sau chiar horror.

În ultima vreme am avut ocazia să mă uit la câteva filme (unele noi, altele mai vechi), pe care vi le recomand din tot sufletul. Le pun în ordine aleatorie, iar când aveți timp și vreți un moment de relaxare, puteți alege din lista de mai jos. Am să vă spun și câte ceva despre fiecare.

  • Litera stacojieThe Scarlet Letter, 1995, cu Demi Moore, Gary Oldman, Robert Duvall. Este făcut după cartea lui Nathaniel Hawthorne. După ce l-am vizionat, mi-am dat seama cât de încuiați suntem, încă, noi, oamenii, chiar și în ziua de azi, când, cică, suntem “pe valul” evoluției umane. La fel ca și atunci, cel puțin la noi, la români, religia, societatea și biserica are întâietate, nu omul, ca individ. Suntem judecați și judecăm, când, de fapt, ar trebui să ne vedem fiecare de treabă; ne plac scandalurile (drept dovadă – audiențele la anumite emisiuni TV), punem oamenilor etichete și ne place să condamnăm. Nu știu dacă am evoluat sau dacă am involuat, ca oameni, din secolul al XVII – lea, când se desfășoară acțiunea și până azi. 

După mine, nu există o graniță între bine și rău. Nu putem cataloga o acțiune sau o persoană și să o înscriem în lista de “bine” sau “rău”. Totul e relativ. Și ceea ce nouă ni se poate părea a fi bun, poate fi, de fapt, o catastrofă și invers.

  • Dansând cu lupii – Dances with the wolves, 1990, cu Kevin Costner. Vă avertizez că durează aproape 4 ore, așa că rezervați-vă timpul dinainte. 🙂 Dacă nu l-ați văzut până acum, merită cu adevărat să-l vedeți, iar dacă l-ați văzut, merită să-l revedeți. Ascunde multă înțelepciune în spatele poveștii, și e vorba de simplitatea vieții, de care, de multe ori uităm să ne bucurăm, crezând că suntem mai fericiți în lumea “civilizată”. Veți vedea cum un trib de indieni din sălbăticie poate fi mai educat și mai respectuos decât cei care au crescut în orașe mari.

Respectul pentru natura care ne adăpostește și ne hrănește trebuie insuflat copiilor noștri de mici, dacă vrem să le asigurăm un viitor aici, pe pământ. Asta, spun eu, e primul și cel mai important lucru de care trebuie să ținem cont când vine vorba de educația copiilor noștri. Fie că e vorba de aruncatul gunoaielor pe jos, fie că e vorba de uciderea viețuitoarelor din jur.

  • Last night – Ultima noapte – 2010, cu Keira Knightley, Sam Worthington (din Avatar), Eva Mendez și Guillaume Canet. E vorba de iubire, trădare, adulter.
    în viața unui cuplu, chiar dacă cei doi se iubesc, pot apărea tentații și ispite. Unii le pot face față, alții nu. Unii înșală cu trupul, alții cu sufletul. Și iar e vorba de ideile greșite pe care societatea ni le-a implementat adânc: că, după ce te-ai căsătorit, nu poți iubi decât o singură persoană. Să fim serioși! Mulți nu o recunosc, dar, dacă ar fi să ne luăm după ce simțim, nu după ce ni se spune că e corect, nu există așa ceva, decât în povești. Noi, oamenii, nu suntem atât de limitați, încât să putem iubi un singur om (de sex opus) toată viața noastră. Nu există așa ceva. Suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar  Dumnezeu iubește oamenii. Normal că apar tentații tot timpul. Dacă înșeli sau nu depinde de cât de puternică e dragostea și de cât de mult dorești să-ți păstrezi familia, pentru că, odată ce ai înșelat, nimic nu mai poate reface ce-a fost. Important e să fii sincer într-o relație, și să ții cont de sentimentele partenerului.

Dacă vreți să aveți parte de puțină adrenalină, puteți viziona

  • Trespass – Ostatici – 2011, cu Nicholas Cage și Nicole Kidman.
  • Phone booth – Cabina telefonică – 2002, cu Colin Farrell.
  • Limitless – Dincolo de limite – 2011, cu Bradley Cooper și Robert de Neiro (e unul din filmele mele favorite 🙂 )

 

Pașaport pentru copil – acte necesare

Urmează să plecăm în concediu cât de curând, și ne-am trezit că pașapoartele copiilor expiraseră de câteva luni. Așa că ne-am luat inima în dinți (îți trebuie ceva curaj când mergi să faci un act la noi, la câtă birocrație avem) și-am mers să le facem pașapoarte noi.

N-a fost atât de complicat pe cât ne așteptam, și a mers totul destul de repede. Am aflat că înainte de toate trebuie să plătim taxa pentru pașaport la CEC, apoi taxa consulară, la trezorerie. Trebuie ca ambii părinți să fie prezenți, având cu ei următoarele documente:

  • certificatul de naștere al copilului, în original
  • cărțile de identitate ale ambilor părinți
  • vechiul pașaport al copilului (dacă este cazul)
  • chitanțele de la CEC și trezorerie

Se va completa o cerere, de către funcționarul de la birou, pe care părinții o vor semna, la final.

Noi am făcut pașapoarte temporare, care sunt valabile numai un an, și ni s-au eliberat în mai puțin de 2 ore.

În cazul în care se face pașaport simplu, electronic, va dura 14 zile lucrătoare până se va elibera, fiind valabil 3 ani, în cazul copiilor sub 6 ani, și 5 ani, în cazul copiilor peste 6 și ani.

Dacă mergeți vinerea, să mergeți mai repede, că e zi scurtă, și vor pleca mai repede acasă.

Când mergeți să scoateți pașaportul, nu mai trebuie să fie ambii părinți, ci doar unul, cu cartea de identitate și certificatul de naștere al copilului.

Prima mea experiență în vânzări – răzătorile

Cred că tuturor ne rămâne în minte primul loc unde am lucrat și ne-am câștigat primii bani. Pentru mine a fost mai mult decât o experiență. A fost o lecție. 🙂

Terminasem liceul și voiam să mă angajez undeva în timpul verii, ca să-mi adun niște bănuți. Căutând în ziar, am găsit un anunț în care se căutau elevi sau studenți, pentru a lucra în domeniul vânzării.

Am sunat și am mers la “sediul firmei”, o casă pe o străduță dintr-un cartier lăturalnic din Arad. Eram 4 tineri, un băiat și trei fete, unii care tocmai terminaseră liceul, ca mine, alții mai mici. Acolo ne-a întâmpinat managerul, care ne-a cerut să-i scriem un CV.

A făcut apoi cu noi o mică ședință, scoțând dintr-o cameră o răzătoare, un set de tacâmuri, unul de cuțite și o umbrelă. Apoi ne-a “predat” o lecție de vânzare, de câteva minute, pe care n-o voi uita niciodată.

Prețul întregului set era 400.000 de lei vechi (nici mult, nici puțin), iar noi urma să mergem din ușă-n ușă, pe la casele oamenilor, să le vindem produsele. Ne-a spus atunci: “când bateți la o ușă, să vă gândiți că omul care deschide are, cu siguranță, în casă, 400.000, iar voi trebuie să-l convingeți că merită să-i dea pe produsele pe care i le oferiți.” Ne-a mai spus să-l convingem pe om că stă în fața unei oferte nemaipomenite, și că mai rar se întâlnește cu o astfel de ocazie. Ne-a arătat cum să-i facem prezentarea răzătorii – “răzătoarea multifuncțională Wonder”, pe care, la un moment dat o puneam jos și ne urcam cu picioarele pe ea, să-i demonstrăm potențialului client cât e de rezistentă. Apoi scoteam din “desagă”, pe rând, setul de tacâmuri, pe care spuneam că-l oferim gratuit. “Și asta nu e tot! mai spuneam, scoțând apoi umbrela pe care i-o dădeam tot gratuit. Iar cireașa de pe tort era setul de cuțite. 🙂

Am luat apoi cu noi patru seturi fiecare, plecând să le vindem. Aveam la fiecare 400.000, 70.000, care erau ai noștri.

Era cu noi o fată care lucra la ei de vreo doi ani, și căreia managerul i-a spus, la plecare, să nu ne ducă în afara orașului. Numai că tipa n-a ascultat, spunând că orașul deja l-a făcut, și ne-a dus “la ocazie”, urmând să mergem într-un sat, la vreo 30 km distanță.

“Bine, i-am zis, dar de unde bani de drum?” “Ce bani de drum? mi-a răspuns mirată. Mergem pe gratis!” Apoi a făcut cu mâna la o mașină și a oprit. I-a spus șoferului că suntem elevi și, dacă vrea, să ne ducă fără bani. Șoferul a acceptat și-am plecat.

Prima demonstrație de vânzare ne-a făcut-o fata cu experiență. Erau părinții unei studente, pe care i-a emoționat faptul că și noi urma să fim studenți. Apoi am plecat din ușă-n ușă, fiecare pe cont propriu.

Prima dată am fost refuzată, dar apoi nu mică mi-a fost uimirea când, terminându-mi “poezia” de prezentare, o femeie a cumpărat răzătoarea, spunând că erau banii ei în caz de urgență, dar, dacă am venit cu așa ofertă, îi cheltuie. Mi-a mai dat și nuci, și prăjituri. Atunci am prins încredere în mine, și a mai trebuit să merg doar la cinci case, ca să-mi termin marfa. Colega cu experiență mai avea două răzători, cealaltă – una, iar băiatul nu vânduse nici una. Ba mai mult, era speriat, și a sunat-o pe maică-sa, să-i spună prin ce sat a ajuns. Am luat atunci de la el un set și l-am vândut. Oamenii, chiar dacă n-aveau nevoie, cumpărau pentru a face cadou. Nu-mi venea să cred cât de ușor pot să vând… Dar cred că faptul că aveam mereu în minte că oamenii au sigur în casă 400.ooo, m-a făcut să reușesc.

Am mers apoi din nou la ocazie, și din nou am mers pe gratis. Apoi am mers la sediul firmei, am predat banii, inclusiv partea noastră, pe care urma s-o primim la final de săptămână, și ne-am întors a doua zi, dimineața. De data asta eram doar fetele, băiatul nu mai venise. Am luat iar 4 seturi și am plecat. De data asta și mai departe, tot cu ocazie. Vă dați seama că părinților le-am zis că mergem cu mașina firmei, care ne așteaptă până ne vindem marfa (altfel nu m-ar fi lăsat, și, dacă stau bine să mă gândesc, era destul de riscant ce făceam).

Mi-am vândut iarăși tot, prima, am mai luat una de la cealaltă fată, și-apoi le-am așteptat să termine. De data asta, uimirea mi-a fost și mai mare, când cineva a împrumutat bani ca să poată cumpăra răzătoarea. Fiind la țară, le ceream legume sau cartofi, și le demonstram ce minuni face răzătoarea – feliază, taie cubulețe, cartofii – îi face pai. Chiar și eu credeam că răzătoarea aia face minuni… :))

Următoarea zi, de dimineață, am avut o surpriză mai puțin plăcută: managerul fugise cu banii și cu marfa. L-a sunat fata pe patron, care era din Timișoara, iar patronul a trimis, în câteva ore, un alt manager, cu altă marfă. Ne-am luat marfa și am plecat. De data asta în Ineu, și mai departe de Arad. Am vândut tot și m-am întors singură, n-am mai așteptat și după celelalte fete.

Am mai fost încă 2 zile, după care ne-am trezit că și noul manager fugise cu banii. Numai că tipul ne lăsase numărul de telefon și a avut bunul simț să-mi răspundă. A zis că nu i-a plăcut în Arad, că patronul nu-i făcuse carte de muncă și că nu voia să lucre la negru. “Bine, i-am zis, dar banii noștri?” Atunci mi-a dat numărul patronului și m-a învățat să-i zic că dacă nu-mi dă banii cuveniți, voi merge la Inspectoratul Muncii și voi depune plângere. Așa am și făcut, iar a doua zi a și venit patronul și mi-a dat banii câștigați, și ceva în plus. Era un om de treabă, și mi-a zis că a tot luat țepe de la angajați. L-am întrebat atunci de ce nu lucrează legal, și mi-a zis că nu i se merită.

Oricum, a fost o experiență pe care n-o voi uita nicicând și care mi-a prins bine. Am învățat câte ceva de-acolo, care m-a ajutat mai târziu.