Cine e Dumnezeu?

Și mulți văd, dar puțini pricep, spunea o vorbă din bătrâni;

Mulți vor vedea și-aceste versuri, dar înțelege-le-or putini

Că ard eu simt, de nu le scriu,

Chiar de e noapte și-i târziu.

Dumnezeu e iubire; nu e păcat, iubește!

Prin asta El trăiește,

Și va trăi doar cât iubirea dăinuiește.

Și ceea ce iubești, e Dumnezeul tău;

E tot ce crezi că-i bun și nu-ți va face rău,

Fie că e Pământul, că-i omul ce-l adori,

Ori e copilul, banul, sau soarele din nori.

Sau poate-i doar un vis, un vis prea-mult iubit,

Iluzie sau himeră, ce fără de sfârșit

Trăiește-n mintea ta și-a mea,

Și-avem atâta nevoie de ea,

Să ducem uneori, ușor, realitatea grea…

Pământul ne hrănește,

Soarele ne-ncălzește,

Și omul ne iubește.

Noi dăruim iubire,

Iubire-ntr-o privire,

Iubire-ntr-un sărut,

Pe buze ce le-am vrut.

Iubire-ntr-un cuvânt

Spus, scris, purtat de vânt…

Dumnezeu e iubire, nu e păcat, iubește!

Dumnezeu e în tine, în cel ce-acum citește.