
Dumnezeu e iubire; nu e păcat, iubește!
Prin asta El trăiește,
Și va trăi doar cât iubirea dăinuiește.
Și ceea ce iubești, e Dumnezeul tău;
E tot ce crezi că-i bun și nu-ți va face rău,
Fie că e Pământul, că-i omul ce-l adori,
Ori e copilul, banul, sau soarele din nori.
Sau poate-i doar un vis, un vis prea-mult iubit,
Iluzie sau himeră, ce fără de sfârșit
Trăiește-n mintea ta și-a mea,
Și-avem atâta nevoie de ea,
Să ducem uneori, ușor, realitatea grea…
Pământul ne hrănește,
Soarele ne-ncălzește,
Și omul ne iubește.
Noi dăruim iubire,
Iubire-ntr-o privire,
Iubire-ntr-un sărut,
Pe buze ce le-am vrut.
Iubire-ntr-un cuvânt
Spus, scris, purtat de vânt…
Dumnezeu e iubire, nu e păcat, iubește!
Dumnezeu e în tine, în cel ce-acum citește.
Foarte frumos, Iasmina!
Si cuprinzator . . . 🙂
Felicitari!
Mersi, Emi! 🙂