Să fii mamă…

Când oboseala te cuprinde, şi simţi că nu mai ai puteri,

Doi ochişori de te privesc, ca două primăveri,

Îţi e de-ajuns să uiţi de tot, de osteneli, şi de dureri,

Să ştii că numai tu deţii cele mai scumpe-averi.

Nici bani, nici faimă, nici palate nu pot înlocui

Căldura din privirea lor, ce-aduce bucurii.

Răbdare şi iubire, putere, suferinţă,

Şi multă bunătate, răspundere şi chibzuinţă,

M-ai învăţat, copile, cu multă sârguinţă.

Nici zece şcoli de-aş fi urmat, mai bine tot n-aş fi-nvăţat

Cum să iubesc fără de margini, şi fără de păcat.

Prin tine, Dumnezeu mi-a dat puteri din care nu credeam

Să am eu vreodată, ‘nainte să te am.

Nopţi nedormite, griji sau lacrimi, când te-atingea vreo boală

Sunt fleacuri, sunt rutină, nu e mare scofală.

M-ai învăţat să fiu şi medic, şi bucătar, şofer,

Sau partener de joacă, servitor sau frizer.

Aţi scos tot ce-i mai bun din mine, şi bucurii şi teamă,

Şi voi, copii, m-aţi învăţat cum este să fii mamă.