Reţetă de cozonac cu nucă, mac şi rahat, ideală pentru sărbători

Asta a fost a treia oară când am făcut cozonaci după reţeta asta. O am de la mama Cristinei, specialistă în arta gătitului, şi pot să vă spun doar că e reţeta perfectă de cozonaci delicioşi pentru sărbători.

Aveţi nevoie de:

  • 1 kg făină
  • 200g zhăr
  • 2 cubuleţe de  drojdie
  • 50 ml ulei
  • 50 ml unt topit
  • un vârf de cuţit de sare
  • 7 gălbenuşuri
  • coaja rasă de la o portocală şi de la o lămâie
  • 2 plicuri de zahăr vanilat
  • jumătate de litru de lapte (+ cam încă 150 ml lapte pentru a opări macul)
  • nucă (300 g)
  • mac măcinat (o cană)
  • rahat (200 g)

Modul de preparare:

150 g de făină se opăreşte cu 250 ml lapte fierbinte, adică jumătate din cantitatea necesară de lapte. Se amestecă apoi cu o lingură de lemn, căci cu mâna e prea fierbinte să amestecăm.

Pentru maia (maiaua este compoziţia cu în care se dizolvă drojdia): drojdia trebuie amestecată cu 0 linguriţă de zahăr şi puţin lapte călduţ. Atenţie, călduţ, nu fierbinte, nici cald. Trebuie să aibă temperatura cu 2, 3 grade mai mare decât cea a corpului Maiaua se lasă 5 minute, până creşte.

Se amestecă apoi gălbenuşurile (albuşurile le păstraţi, nu le aruncaţi) cu sarea, restul de zahăr (inclusiv cel vanilat), cojile rase şi uleiul, apoi se adaugă faina opărită, maiaua şi restul de lapte. Se frământă, adăugând pe rând făina, până aluatul se dezlipeşte singur de pe mâini şi de pe vas.

La sfârşit se adaugă untul topit şi se mai “împătură” de câteva ori, nu se frământă.

Se lasa la dospit în jur de o oră, timp în care preparaţi umplutura: nuca se macină cu zahăr (cât doriţi de dulce) şi se amestecă cu un albuş de ou bătut spumă. Macul măcinat se opăreşte în lapte, adică puneţi lapte la fiert, şi când aproape fierbe, adăugaţi macul, amestecaţi bine şi adăugaţi apoi zahăr, cât de dulce vă place.

Aluatul crescut se împarte în 3 părţi, cât se poate de egale, apoi se întinde, pe rând, fiecare pătură cu sucitorul şi se întinde umplutura, lăsând puţin loc în partea de jos, sus şi pe margini. Răsuciţi apoi aluatul şi îl aşezaţi în tava pentru cozonac cu dunga dedesubt. Tava trebuie unsă cu puţin ulei şi tapetată cu făină.

Rahatul trebuie tăiat cubuleţe. Puteţi face şi cozonac cu toate cele trei umpluturi. Puneţi macul şi nuca pe laterale, şi rahatul pe mijloc.

Răsuciţi apoi părţile laterale înspre interior şi aşezaţi cozonacul în tavă cu “suciturile” dedesubt.

Mai lăsaţi puţin să crească şi în tavă, apoi ungeţi fiecare cozonac cu albuş de ou rămas şi îi băgaţi la cuptor pentru o oră şi jumătate.

Până se face o crustă maro deasupra, puteţi da focul mai tare, iar apoi, daţi focul mai încet.

Poftă bună!

Rodul iubirii

Avem în noi bine şi rău,

Egale la măsură,

Şi ştie numai Dumnezeu

Câtă iubire şi câtă ură.

Şi de iubire dăruieşti,

O să primeşti doar bine.

Dar ura când o-mparţi şi-o creşti,

Precum un bumerang, se-ntoarce tot la tine.

Şi-atunci când noi o vom primi în vizita finală

Pe doamna care-n muritori stârneşte numai teamă,

Surprinşi vom fi când vom vedea că nu-i cale de-ntors,

Cum nici o frunză, căzută toamna de pe ram, sus înapoi n-a mers.

Şi tot ce ne rămâne-atunci va fi rodul iubirii,

Iar ura-o vom duce cu noi în negura pieirii.

Bancuri noi

1. Ion îl bate la tenis pe Nadal, fără nici un efort. Gheorghe, prietenul lui, curios, îl întreabă ce-a păţit şi de unde ştie el să  joace tenis aşa bine, că doar îl ştie de-o viaţă. Ion îi zice că pe lacul din spatele casei lui este o broscuţă care îndeplineşte orice dorinţă, dar este cam surdă.  Gheorghe, într-o fugă, aleargă la broscuţă şi îi spune că vrea mult aur. Cand ajunge acasă, constată ca avea un taur. Supărat, se plange la Ion:

 – Măi Ioane, da chiar e surdă broscuţa ta, am vrut mult aur şi ea mi-a dat un taur.

 – Bine, mă, Gheo, şi tu crezi ca eu am vrut sa fiu tare-n tenis?

2. Pe la 9 seara, soţul mere, se îmbracă la costum, apoi se dichiseşte la oglindă. Soţia, furioasă, îi spune:

 – Mă, tu vrei să mergi la curve.

 – Nu mă duc! Zice soţul. Şi apoi îşi aranjează cravata şi se dă cu parfum.

– Tu mergi la curve! Zice iar soţia.

– Nu merg! zice el.

 – Ba da, la curve mergi!

Pe la 4 dimineaţa, apare el, cu cravata răvăşită, urme de ruj pe cămaşă…

 – Mă, tu ai fost la curve! zice nervoasă soţia.

 – No vezi? Ai cobit!

3. Soacra, foarte îngrijorată, merge la ginere şi-l întreabă:

 – Vai, tu ai auzit? Cică pe 21 decembrie vine sfârşitul lumii. Oare cum va fi? Există oare viaţă după moarte?

 – Da, mamă soacră! Viaţa începe după ce mori tu!

Pentru a înţelege dragostea părinţilor tăi, trebuie tu însuţi să creşti un copil

Asta spune un vechi provreb chinezesc, că pentru a înţelege dragostea părinţilor tăi, trebuie să creşti tu însuţi un copil. Şi zău că are dreptate. Nu ai cum să înţelegi sentimentele unui părinte decât dacă eşti şi tu părinte.

Nu poţi şti ce e în sufletul unei mame, decât dacă eşti mamă. Nu poţi să ştii ce înseamnă iubirea necondiţionată, decât după ce ai un copil. “Inima mamei este un adânc abis, la capătul căruia găseşti de fiecare dată iertare” spunea Honore de Balzac. Şi, într-adevăr, orice ar face şi orice ţi-ar face copiii tăi, întotdeauna îi vei ierta.

O femeie, abia după ce are un copil îşi poate aprecia mama. Abia atunci vede prin câte a trecut şi cât de greu e să creşti un pui de om: de la naştere, alăptat, trezit noaptea, schimbat scutece, şi până la a da sfaturi când deja este mare.

Degeaba îţi spune mama ta “ştii tu de câte ori m-am trezit la tine, de câte ori te-am şters la fund, de câte ori n-am dormit nopţile de grija ta?”; nu poţi înţelege şi nu poţi aprecia, până cânt tu nu treci prin asta.

“Familia este piatra de temelie a întregii noastre existenţe” spunea cineva. Nu ştiu dacă după ce murim mai există viaţă, nu ştiu dacă există rai sau iad, însă ştiu că noi continuăm să trăim prin copiii noştri. Ei sunt cei care ne continuă existenţa pe lumea asta, ducându-ne mai departe graiul, tradiţiile şi obiceiurile şi păstrându-ne vii în sufletul lor. Mai putem trăi veşnic şi prin creaţiile noastre, dar cum sunt atât de puţini artişti pe lumea asta, cred că mai degrabă am opta pentru prima variantă. 🙂

Nu degeaba se spune că un părinte se bucură de reuşitele copilului său mai mult de propriile-i victorii. Şi cred că nu există bucurie mai mare decât să vezi că cel pe care l-ai crescut a reuşit în viaţă. Eu una sper să-mi cresc copiii atât de bine, încât să mă depăşească la orice capitol. Şi sper ca toţi părinţii să facă la fel, pentru că numai aşa putem crea o lume mai bună, prin copiii noştri.

Mâncare de mazăre cu cartofi şi carne

O mâncare gustoasă, sănătoasă şi săţioasă, pe gustul celor mari, dar şi al copiilor. Bunică-mea o numea “papricaş de mazăre” probabil de la boia, căreia i se mai spune şi “poprică” sau “piparcă măruntă” în Banat.

Aveţi nevoie de:

  • 500, 600 g mazăre (eu am folosit la borcan);
  • o ceapa
  • 5 cartofi;
  • carne (eu am folosit ceafă de porc), cam 200 g, dar dacă doriţi, puteţi pune şi mai mult;
  • 2 morcovi
  • o roşie
  • 3 linguri de pastă de roşii
  • o lingură de făină
  • boia
  • sare
  • piper
  • cimbru

Ceapa tăiată solzişori se pune la călit în puţin ulei. Se lasă puţin să se călească, apoi se adaugă carnea, tăiată cubuleţe mici, se căleşte puţin, după care se pun morcovii tăiaţi, de asemenea bucăţele.

Se mai lasă 5 minute la călit, amestecând din când în când, apoi se pun cartofii, tăiaţi cubuleţe.

Se amestecă, se adaugă boiaua, se mai amestecă puţin după care se pune o cană jumate cu apă şi puţină sare. După 15 minute de fierbere, se adaugă mazărea, scursă de apă şi spălată. Eu o pun în strecurător şi o trec printr-un jet de apă de la robinet.

Se mai lasă să fiarbă cam 10 minute, până sunt fierte toate legumele, apoi se adaugă o roşie opărită şi decojită, tocată mărunt. Roşia se pune la final, deoarece încetineşte fierberea. Se face apoi un amestec din pasta de roşii cu făină, şi se toarnă la sfârşit, peste mâncarea de mazăre.

Se amestecă, după care se sărează şi se piperează după gust, şi, dacă doriţi, puneţi cimbru. Eu am pus şi i-a dat un gust deosebit.

P.S. : Dacă mazărea e crudă, nu la borcan sau la conservă, de pune chiar la început, odată cu carnea, pentru că necesită timp de fierbere mult mai mare.

Poftă bună!

Cum se scrie corect: sau şi s-au

După cum mai spuneam, tuturor ni se mai întâmplă să facem greşeli gramaticale. Şi asta nu ţine neapărat de cât eşti de inteligent. Cunosc oameni foarte deştepţi care mai fac câte o greşeală gramaticală atunci când scriu. Însă, uneori ni se pune etichetă în funcţie de asta, aşa că, pe cât posibil, trebuie să fim atenţi.

Cred că prin clasa a II -a am învăţat când se scrie sau legat şi când se scrie cu cratimă.

Se scrie “sau” (legat) atunci când cuvântul  poate fi înlocuit cu ori şi cu fie. În acest caz, “sau” este conjuncţie.

Şi se scrie “s-au” (cu cratimă) atunci când nu poate fi înlocuit, aici fiind vorba de un pronume în formă neaccentuată “s” + verbul auxiliar “au”.

Aşadar, ca să fie mai uşor de ţinut minte, este corect:

1. Sau la bal, sau la spital. Aici, sau poate fi înlocuit cu “ori”: Ori la bal, ori la spital.

2. Când au căzut, ouăle s-au făcut omletă.

Şi iată şi o propoziţie care include ambele variante (şi cu, şi fără cratimă):

3. S-au dus sau la mare, sau la munte.

Ciorbă de pui cu usturoi / zamă aită

Zamă aită i se spune ciorbei de usturoi în Banat şi Maramureş (probabil şi alte zone), unde usturoiului i se zice ai.

Aveţi nevoie de:

  • pui (orice din el, fie că e piept tăiat bucăţele mici sau aripioare). Eu am folosit spatele, că aşa făcea bunică-mea (multă lume, în zilele noastre, uită că şi spatele de pui e bun; mi-e teamă că se va ajunge pe viitor ca lumea să ştie că puiul are doar pulpe şi piept)
  • o ceapă
  • 2, 3 morcovi
  • ţelină (cam un sfert dacă e mare, jumătate dacă e mai mică)
  • gulie (jumătate)
  • jumătate de ardei kapia sau gras (eu am folosit unul mic, care nu era decât foarte puţin iute)
  • 4 cartofi mai mărişori sau 6 mai mici
  • o roşie
  • 2 gălbenuşuri de ou
  • 350, 400 g de smântână
  • 5, 6 căţei de usturoi
  • o lingură de făină
  • frunze de pătrunjel, leuştean sau ţelină (dacă aveţi)
  • sare
  • piper

Se căleşte ceapa în puţin ulei, după care se pune puiul şi se mai lasă puţin. Se adaugă apa (cam 3 litri jumate), puţină sare şi se lasă să fiarbă. La începutul fierberii, se adaugă morcovul şi gulia tăiate mărunt şi ţelina dată pe răzătoarea mare.

După încă 15 minute de fierbere, se adaugă cartofii şi se mai lasă să fiarbă 20 de minute.

Roşia se opăreşte, se decojeşte, se toacă mărunt şi se adaugă apoi în ciorba care fierbe. După încă 10 minute, se poate face răntaşul: usturoiul se toacă foarte mărunt şi se căleşte foarte puţin în ulei, într-o cratiţă. Se pune apoi lingura de făină şi se amestecă rapid.

Apoi, se toarnă repede smântâna bătută cu gălbenuşurile de ou peste usturoi şi se amestecă bine. Se toarnă apoi puţină zeamă pe care aţi răcit-o anterior, se amestecă, după care se pune totul în oala în care fierbe ciorba. Apoi se sărează şi se piperează după gust, iar la sfârşit, dacă doriţi, puteţi pune şi verdeaţă tocată.

Poftă bună! 🙂

 

21 Decembrie 2012: un alt punct de vedere

Am primit zilele trecute un mail de la o prietenă, care şi ea îl primise de la alţii, în care se vorbea despre cele 3 zile: 20, 21 şi 22 Decembrie, când, în opinia unora, va fi sfârşitul lumii. Eu una nu cred în “sfârşitul lumii”, sau, cel puţin, nu cred că e pe-aproape.

Pe data de 21 Decembrie (care marchează sfârşitul calendarului mayaş, mayaşii fiind astronomi pricepuţi şi cunoşteau, se spune, secretele universului), este, de fapt, solstiţiul de iarnă, soarele fiind în cel mai de jos punct al orizontului.

În mailul primit se spunea că Pământul de aliniază cu Centrul Galactic în acele 3 zile, iar acest fapt generează energii cosmice de magnitudine foarte mare, energii mărite de cele transmise prin Soare. Mai spune că vor avea loc anumite schimbări pentru planetă şi pentru formele de viaţă care trăiesc aici, pentru că acele energii vor amplifica de sute de ori forţa de viaţă şi ceea ce avem noi în conştiinţă.

Probabil că un  sâmbure de adevăr există în tot ce scrie în acest mail, al cărui autor este anonim; eu vi-l transmit şi vouă, nu de alta, dar nu e nimic negativ, ci din contră, constructiv. Am mai tăiat din el unele părţi, în care se repeta sau vorbea de chestii pe care noi nu le cunoaştem.

“În cazul în care constiinţa noastră este majoritar în Lumină, amplificarea ce va avea loc va tinde să dizolve negativitatea din noi şi rezistenţa faţă de energiile schimbării şi vom evolua pe o treaptă spirituală superioară, împreună cu planeta care a ales deja acest lucru.În cazul în care constiinţa este dominant negativă, negativitatea va fi şi ea amplificată, ceea ce va duce la involuţia acelui suflet şi la dinamici distructive, culminând cu părăsirea corpului fizic într-un interval de până la două decenii.

Ceea ce doresc să subliniez este că atât energiile şi constiinţele pozitive, cât şi cele negative vor fi amplificate de sute de ori în perioada celor 3 zile. Energiile vor începe să crească accentuat din data de 12 Decembrie 2012 (12-12-12), iar în perioada 20-22 Decembrie 2012 se vor amplifica dramatic.

Poziţionare:

Având in vedere cele de mai sus, este recomandat ca, pe parcursul celor 3 zile (20-22 Decembrie) sau măcar pe 21 decembrie, să părăsiti zonele aglomerate precum orasele şi să vă duceti în zone liniştite, de preferintă montane, sau în zone în care stiti că se află linii de câmp energetice sau vortexuri (exemple: Muntii Bucegi, Godeanu, Pades (Banat), Retezat, Piatra Craiului, zona Bran, Sinca Veche. Apuseni, Maramureş şi altele). Pot fi de asemenea vortexuri şi linii de camp de magnitudine mare, din alte ţări (Peru, Mexic, Tibet, Egipt).

Energiile cosmice vin din zona Centrului Galactic, sunt mixate cu cele care vin prin Soare şi infuzate în campul planetar pe la poli, apoi prin liniile de câmp si vortexurile energetice, apoi pe întreaga planetă, cu efect mai pronunţat la înălţimi.

Dacă nu puteţi să vă luaţi liber în cele 3 zile şi rămâneţi la oraş, folosiţi foarte multă protecţie şi încercaţi să meditaţi cât mai mult, în pace, preferabil mai mulţi,  dacă aveti compatibilitate.
Dacă luăm ca exemplu Bucureştiul, este estimată constiinţa colectivă ca fiind 75% negativă. În cele 3 zile, această negativitate va fi amplificată si va tinde să inunde oraşul din punct de vedere energetic.

Precauţii:

Am primit zilele trcute un mail de la o prietenă, care şi ea îl primise de la alţii, în care se vorbea despre cele 3 zile: 20, 21 şi 22 Decembrie, când, în opinia unora, va fi sfârşitul lumii. Eu una nu cred în “sfârşitul lumii”, sau, cel puţin, nu cred că e pe-aproape.

Pe data de 21 Decembrie (care marchează sfârşitul calendarului mayaş, mayaşii fiind astronomi pricepuţi şi cunoşteau, se spune, secretele universului), este, de fapt, solstiţiul de iarnă, soarele fiind în cel mai de jos punct al orizontului.

În mailul primit se spunea că Pământul de aliniază cu Centrul Galactic în acele 3 zile, iar acest fapt generează energii cosmice de magnitudine foarte mare, energii mărite de cele transmise prin Soare. Mai spune că vor avea loc anumite schimbări pentru planetă şi pentru formele de viaţă care trăiesc aici, pentru că acele energii vor amplifica de sute de ori forţa de viaţă şi ceea ce avem noi în conştiinţă.

Probabil că un  sâmbure de adevăr există în tot ce scrie în acest mail, al cărui autor este anonim; eu vi-l transmit şi vouă, nu de alta, dar nu e nimic negativ, ci din contră, constructiv. Am mai tăiat din el unele părţi, în care se repeta sau vorbea de chestii pe care noi nu le cunoaştem.

“În cazul în care constiinţa noastră este majoritar în Lumină, amplificarea ce va avea loc va tinde să dizolve negativitatea din noi şi rezistenţa faţă de energiile schimbării şi vom evolua pe o treaptă spirituală superioară, împreună cu planeta care a ales deja acest lucru.În cazul în care constiinţa este dominant negativă, negativitatea va fi şi ea amplificată, ceea ce va duce la involuţia acelui suflet şi la dinamici distructive, culminând cu părăsirea corpului fizic într-un interval de până la două decenii.

Ceea ce doresc să subliniez este că atât energiile şi constiinţele pozitive, cât şi cele negative vor fi amplificate de sute de ori în perioada celor 3 zile. Energiile vor începe să crească accentuat din data de 12 Decembrie 2012 (12-12-12), iar în perioada 20-22 Decembrie 2012 se vor amplifica dramatic.

Poziţionare:

Având in vedere cele de mai sus, este recomandat ca, pe parcursul celor 3 zile (20-22 Decembrie) sau măcar pe 21 decembrie, să părăsiti zonele aglomerate precum orasele şi să vă duceti în zone liniştite, de preferintă montane, sau în zone în care stiti că se află linii de câmp energetice sau vortexuri (exemple: Muntii Bucegi, Godeanu, Pades (Banat), Retezat, Piatra Craiului, zona Bran, Sinca Veche. Apuseni, Maramureş şi altele). Pot fi de asemenea vortexuri şi linii de camp de magnitudine mare, din alte ţări (Peru, Mexic, Tibet, Egipt).

Energiile cosmice vin din zona Centrului Galactic, sunt mixate cu cele care vin prin Soare şi infuzate în campul planetar pe la poli, apoi prin liniile de câmp si vortexurile energetice, apoi pe întreaga planetă, cu efect mai pronunţat la înălţimi.

Dacă nu puteţi să vă luaţi liber în cele 3 zile şi rămâneţi la oraş, folosiţi foarte multă protecţie şi încercaţi să meditaţi cât mai mult, în pace, preferabil mai mulţi,  dacă aveti compatibilitate.

Dacă luăm ca exemplu Bucureştiul, este estimată constiinţa colectivă ca fiind 75% negativă. În cele 3 zile, această negativitate va fi amplificată si va tinde să inunde oraşul din punct de vedere energetic.

Precauţii:

Perturbaţiile electromagnetice din cele 3 zile este probabil să genereze probleme pentru sistemele de telecomunicaţii pe Pământ, ceea ce, în era noastra tehnologizată, propagă efectele în mod imprevizibil. Cu alte cuvinte, fără panica (nu se va întâmpla nimic dramatic în acele zile), este bine să aveţi resurse băneşti în numerar la dispoziţie (automatele bancare şi băncile este posibil să aibă probleme în funcţionare), să evitaţi să depindeţi de telefonul mobil, calculator sau alte mijloace electronice. Dupa cele 3 zile, probabil că efectele perturbaţiilor se vor remedia relativ repede, deci e posibil ca cei mai mulţi oameni să nici nu îşi dea seama că s-a întâmplat ceva ieşit din comun, precum trecerea planetei într-o stare de constiinţă aferentă unei dimensiuni mai înalte.

Co-creaţie:

În timpul celor 3 zile, forţa gândurilor noastre va fi amplificată de sute de ori. După cele 3 zile, planeta va ajunge în constiint dominanta 4D, dimensiunea gândului care se manifestă rapid. Aşadar, este recomandabil ca în cele 3 zile să vă concentrati forţa gândului pe realităţi pe care alegeţi să le mainfestaţi. Nu implicati alte persoane în ceea ce alegeţi să manifestaţi, ci numai pentru voi, pentru a evita încălcarea liberului arbitru. Ca sa fiu mai clar, daca vă doriţi o relaţie de cuplu, nu vizualizaţi o perosană anume pentru aceasta, ci vizualizaţi la modul general un suflet care este optim pentru voi, are toate calităţile necesare, astfel încât să vă simţiţi impliniţi împreună. Fara nume, fără detalii precise.

Pentru planetă, pentru familie şi prieteni puteţi vizualiza ca cel mai înalt bine al lor sa se împlinească, dar nu dati detalii de genul: “copilul meu sa urmeze medicina”, “fata mea să se căsătoreasca la 27 de ani”. Lăsaţi, asadar, spaţiu pentru liberul arbitru al celorlalţi.

Vizualizaţi o planetă a abundentei, păcii şi bucuriei, cu Centre de Lumină conectate într-o reţea de Lumină pe toata planeta, cele mai frumoase imagini ale Erei de Aur, aşa cum o vedeţi.

Apoi, pe timpul celor 3 zile şi după aceea (Planeta va deveni majoritar 4D), ţineţi cont de expresia “aveţi grijă la ceea ce vă gândiţi, că s-ar putea să vi se îdeplinească”. Planeta va fi în dimensiunea gândului manifest şi creativităţii.

Spiritualitate:

Pe parcursul celor 3 zile, se recomand meditaţii, vizualizări, dansuri şi exerciţii fizice (pentru ca energia foarte mare să curga prin corp, nu să stagneze). Exerciţiile de respiraţie sunt, de asemenea, recomandate.

Concluzie:

Experienţele din cele 3 zile vor fi profunde şi fără precedent pentru toţi cei care au ales să evolueze spiritual. Va fi sş primul portal al ascensiunii pentru un număr de suflete. Nimic nu va mai fi la fel (desi marea majoritate a oamenilor încă va crede ca nu e aşa) pentru noi, în sensul Divin al cuvântului. Nu uitati însă, vântul ne va bate puternic în panze, dar este foarte important cum le orientăm. Vom manifesta iubire, compasiune, gratitudine, geniu creativ orientat către cel mai înalt bine al tuturor? Eu aşa vizionez ş,i atunci vom fi pe direcţia fluxului cosmic Divin şi al planului Divin pe care bunul Dumnezeu îl are pentru noi.

Mă bucur dacă informaţiile cuprinse aici vă pot fi de folos, şi “vizualizez” ca cel mai înalt bine să se petreacă pentru noi toţi.”

Reţetă: ardei umpluţi cu carne tocată

Astăzi, uitându-mă prin frigider, am văzut că am carne tocată. Mai întâi, m-am gândit să fac chiftele, dar, văzând apoi că am ardei, destui pentru o mâncare de ardei umpluţi, am hotărât că rămân la a doua variantă, mai ales după ce, auzindu-mă că vorbesc despre ardei umpluţi, fiică-mea a început să insiste (ea e înnebunită după ardei).

Aveţi nevoie de:

  • 7, 8 ardei graşi,  nici prea mari, nici prea mici (din păcate eu am avut 3 roşii mai mari şi 4 galbeni, potriviţi ca mărime)
  • 500 gr. carne tocată amestec de porc cu vită
  • o cană de orez
  • 2 cepe
  • un ou
  • bulion – 300 ml sau pastă de tomate (4, 5 linguri)
  • sare, boia (o linguriţă), piper si cimbru
  • vegeta (opţional)

Ardeii se curăţă de seminţe (prin tăierea “capacului” unde se află codiţa) şi se spală. Ceapa se taie solzişori şi se căleşte în ulei. Apoi se amestecă cu carnea, orezul, oul, boiaua şi piperul, şi puţin bulion sau pastă de roşii.

Se umple apoi fiecare ardei cu compoziţia, iar deasupra se pune un capac din bucăţi de ardei rămase, din roşii sau, cum am pus eu (o parte din “capacele” ardeilor au fost mâncate de fiică-mea), gulii tăiate felii subţiri.

Cel mai greu mi-a fost (mi-a luat ceva timp) până am găsit oala potrivită, pentru că trebuie să fie atât de înaltă, încat  ardeii să stea în picioare, şi să fie cu diametrul atât de mare, încât să încapă toţi ardeii, unul lângă altul, fără să rămână loc între ei, ca să nu se răstoarne în timpul ce fierb.

După ce i-aţi aşezat, pregătiţi în altă oală pasta de roşii / bulionul amestecat cu apă, vegeta sau sare, piper şi cimbru (îi dă un gust deosebit). Turnaţi apoi zeama respectivă peste ardeii umpluţi, astfel încât să fie chiar puţin deasupra lor.

Apoi puteţi să-i puneţi la fiert, la foc potrivit. Se fierb aproximativ o oră, o oră şi 10 minute, acoperiţi cu capac (însă capacul puţin într-o parte, să aibă loc aburii pe unde să iasă).

Şi dacă soţului meu i-au plăcut (care e cea mai pretenţioasă persoană la mâncare din câte am cunoscut), sunt sigură că vă vor plăcea şi vouă.

Unora le plac ardeii umpluţi cu smântână. Îi puteţi servi cu sau fără smântână, dar sosul care se face după ce au fiert e delicios, şi, după ce tăiaţi ardeii în farfurie, puteţi pune un polonic de sos peste ei.

Poftă bună!

Cine a fost Moş Nicolae şi de unde vine obiceiul cadourilor şi al nuielei în ghetuţe

Numele de Nicolae vine din limba greacă, de la Nikolaos, şi înseamnă “victoria poporului”, fiind format din două cuvinte: nike, care înseamnă victorie (de la nikao – a invinge), si laos – popor. Noi avem în familie doi Nicolae, şi soţul, şi fiul meu, şi le doresc tot binele din lume. Le urez “La mulţi ani!” tuturor celor care poartă acest nume frumos (Nicoleta, Niculae, Nicolas, Niculin etc.), care la noi, la români, e de când lumea.

În fiecare an, în 6 Decembrie, îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae, cel mai iubit şi mai popular dintre sfinţi. Cu toţii aşteptăm ziua asta, dar mai cu seamă copiii, deoarece, în seara zilei de 5 decembrie, Moş Nicolae,  Miculaş sau Sân Nicoară, cum i se mai spune în unele zone ale ţării, vine pe furiş, nevăzut de nimeni, şi pune în ghetele copiilor cuminţi cadouri, iar în ghetele celor răi, lasă un băţ, sau o botă, cum i se spune în Maramureş.

Sfântul Nicolae, se ştie că este protectorul şi ocrotitorul copiilor, al fetelor nemăritate, dar şi al celor nedreptăţiţi, sau condamnaţi pe nedrept. El a trăit în secolul III – IV, în localitatea Mira (azi Kocademre, Turcia) şi a rămas în sufletele oamenilor prin înţelepciunea lui, prin faptul că iubea nespus de mult oamenii, prin curajul, dar şi prin milostenia sa.

Se spune că în noaptea zilei de 6 decembrie, el a apărut în visul Împăratului Constantin şi a salvat astfel de la moarte trei bărbaţi condamnaţi pe nedrept, care urmau să fie executaţi a doua zi. El ocroteşte  şi fetele nemăritate, după cum spune şi faimoasa legendă cum că era un om care avea trei fete necăsătorite. Din cauza sărăciei crunte în care trăiau, acesta hotătăşte să facă din casa lui un fel de “bordel” cum i se spune în zilele noastre, pentru că altfel ajungeau să moară de foame. Însă, Sfântul Nicolae, auzind despre ce gânduri are tatăl cu fetele lui, merse într-o noapte şi aruncă pe geamul casei o pungă cu galbeni de aur. Astfel, bărbatul a putut să-şi mărite prima fată, oferindu-i zestre. După un timp, când îi venise rândul la măritat şi celei de-a doua, Sfântul Nicolae veni şi lăsă la pragul uşii o altă punguţă cu galbeni. La cea de-a treia fată, tatăl, neştiind de unde provin banii de aur, hotărâ să stea de pândă toată noaptea la uşă şi la geamuri. Aşa că ierarhul Nicolae, care nu dorea să se ştie că el e cel care ajută fetele, se urcă pe acoperişul casei şi aruncă cel de-al treilea săculeţ pe horn, căzând într-o şosetă pusă la uscat. De aici vine obiceiul punerii cadourilor în şosete sau ghetuţe.

Obiceiul cu nuiaua vine de la faptul că se spune că Nicolae, pe atunci episcop, i-a dat o palmă ereticului Arie, care voia să dezbine biserica, susţinând că Isus nu este fiul lui Dumnezeu, ci doar un om care a avut puteri supraomeneşti. A rămas astfel în tradiţie ca cei neascultători să fie loviţi cu o nuia ruptă dintr-un măr. Acea nuia trebuia pusă în apă, iar dacă înflorea până la Crăciun, însemna că păcatulele i-au fost iertate. Se spune că de aici vine şi colinda “Florile dalbe, flori de măr”.

Tot Moş Nicolae este cel care ne aduce iarna şi zăpada, scuturându-şi barba albă. La noi, în Maramureş, Moşul deja şi-a scuturat barba. Aseară a nins cu fulgi mici şi deşi, ca nişte steluţe argintii.

Sper că aţi fost buni şi ascultători, că v-aţi pregătit ghetuţele (după cum vedeţi, noi le-am pregătit), şi Moşul să vă aducă doar cadouri. Poate şi o nuieluşă, dar mică şi drăguţă. 🙂

 

1 2