Copilul şi tatuajul, cârnaţul şi porcul

Zilele trecute am auzit două “vorbe” foarte tari, spuse de femei. Mie mi s-au părut amuzante, aşa că o să vi le spun şi o să le dezbat puţin.

Prima am auzit-o într-un film cu Julia Roberts. Era o tipă cu un bebeluş, şi o sfătuia pe Julia, care nu avea încă copii, spunându-i: “Un copil este ca un tatuaj pe faţă. Trebuie să fii foarte sigură că-l doreşti cu adevărat, înainte să-l faci.”

Şi chiar aşa e. Un copil îţi schimbă toată viaţa, şi, odată ce l-ai făcut, nu-l mai poţi băga înapoi, nici măcar pentru o oră. Ţin minte când eram gravidă şi, fiindu-mi greu cu burta mea imensă, abia aşteptam să nasc. Şi mai îmi spunea câte una că acum e bine, şi să mă bucur de clipele astea, că va veni vremea când voi dori să-l trimit înapoi în burtă o oră, două. Şi mare dreptate a avut. Iar asemănarea cu un tatuaj pe faţă e perfectă.  Şi un copil e ca o etichetă, care ţi se pune pe viaţă. Eu am două tatuaje pe faţă şi sunt foarte mândră de asta.

A doua “vorbă” vine de la o femeie de peste 40 de ani, nemăritată. Pe-aici, prin Maramureş, unei astfel de femei i se spune “fată bătrână”. Şi colegii o tot întrebau pe tipa asta de ce nu se mărită. Iar răspunsul ei a fost: “Da’ ce, pentru o dărabă (adică “o bucată”) de cârnaţ, cât îmi trebuie mie, îs proastă să-mi iau tăt porcu’?”.

Şi nu zice ea drept? Adică, dacă până la vârsta aia nu s-a măritat, la ce-i trebuie “năcaz pă cap” când poate să-şi vadă de viaţă liniştită, în ritmul ei şi fără să-i toace nimeni creierii? Că doar cârnaţ se găseşte la tot colţul, nu?

sursa foto

About Iasmina 625 Articles
Mamica Iasmina

1 Comment

Leave a Reply