Curiozitatea copiilor

Fiică-mea de 4 ani este acum într-o perioadă în care vrea să ştie tot, adică în perioada “de ce…?”. Pe deasupra, mai e şi vorbăreaţă din cale-afară, şi de dimineaţa până seara îi umblă guriţa ca o moară stricată, vorba aia. De câteva zile tot îmi cere să îi pun pe calculator povestea “Capra cu trei iezi” şi de fiecare dată mă întreabă: “de ce nu i-a tăiat capra burta lupului, să scoată iezii, cum a făcut vânătorul în “Scufiţa Roşie?”. Şi ce explicaţie pot eu să-i dau? “Aşa e povestea.”

Oricum, tot ascultând tot felul de poveşti, mi-am dat seama cât sunt de sadice: îi taie burta, îl aruncă în foc să ardă, îi bagă pe copii în cuptor etc.

Şi, apropo de curiozitatea copiilor, mi-am adus aminte de un banc:

“Vine mămica acasă de la maternitate cu o fetiţă. Acasă avea încă un băieţel de 4 ani, care aştepta nerăbdător să-şi vadă surioara. Se uită la ea şi o întreabă pe maică-sa:

 – Mami, dar de ce nu are ochi?

 – Are ochi, scumpule. Dar încă nu şi i-a deschis. Dar să vezi tu ce ochi mari şi frumoşi va avea!

– Mami, dar de ce e cheală şi nu are păr pe cap?

– Încă nu i-a crescut, dar o să vezi tu ce păr mare şi frumos va avea.

Apoi, maică-sa se pune să-i schimbe scutecelul fetiţei.

Băiatul se uită curios, apoi îi spune bucuros:

 – Încă nu ai puţă, dar o să vezi tu ce puţă mare şi frumoasă o să-ţi crească!” :))

Sursa foto

2 Comments

Leave a Reply