Regionalisme din Maramureș III

Sunt curioasă câți dintre voi știți că „limba” noastră națională este de fapt un dialect al limbii române, dialectul dacoromân. Asta pentru că limba română se împarte în patru dialecte: dacoromân, care este cel mai răspândit, aromân, istroromân și meglenoromân. Pe teritoriul României se vorbește dialectul dacoromân, care la rândul lui se împarte în subdialectele: bănățean, crișean, maramureșean, moldovean, și muntean, iar acestea la rândul lor se împart în graiuri.

Știm că am mai scris două articole despre regionalismele din Maramureș, dar ne-am mai amintit câteva, așa că am decis s-o mai punem de-un articol.

Data trecută v-am spus că a tomni înseamnă „a repara ceva”, dar dacă vreo babă îți spune că te-ai mai tomnit, nu te bucura prea mult, că de fapt vrea să spună că „te-ai mai îngrășat” :).

Nu joiesc a mă găta de mers la petrecanie. înseamnă „Nu reușesc” să „mă pregătesc” la timp de mers la „înmormântare”.

Chiar dacă n-aveam  bugătă vreme, m-am hățit de rânit la marhă. Traducerea: Chiar dacă n-aveam timp „destul”, m-am apucat de „făcut curat” la „vaci”.

Copilu′ se cânta de numa, numa că l-o pițigat un bânzoi. = Copilul „plângea” de numa, numa din cauză că l-„a înțepat” o „insectă”.

L-o cătănit mă-sa bine că nu s-o vrut duce la chiparoș să să tragă-n chip. Cu alte cuvinte: L-„a certat” maică-sa foarte tare că nu a vrut să meargă la „fotograf” „să se pozeze”.

Bărbatu-meu se plânge că boscorodesc într-una, de-l colbotesc de cap. Adică „Bărbatul meu se plânge că „vorbesc prea mult”, de-l „zăpăcesc de cap”. Pe bune 🙂

Mă taie jigu – „Am acid la stomac”.

M-am hărnicit să demnic pită în zama de tojmaji! = „M-a pus naiba” „să rup bucăți” de pâine în „supa de tăieței”!

La o nuntă, doi holtei se minunau de o drușcă cât era de deșelată. Traducerea: La o nuntă, doi „burlaci” se minunau de o „domnișoară de onoare” cât era de „strâmbă”.

O grăiesc babele de rău cum că-i tuioșă și cam ulicariță, nu știe folosi curpătoru′, da′ știe că în cavei să pun două coscuță de miere. Cu alate cuvinte: O bârfesc babele că-i „zăpăcită” și cam „vagaboandă”, că nu știe să folosească „tocătorul”, dar că știe că în „cafea” se pun două „cubulețe/ bucățele” de „zahăr”.

O zăbovit un dărab de vreme din cauza herediei din trafic. adică „A întârziat” „puțin timp” din cauza „agitației” din trafic. (dărab mai înseamnă și „bucată”)

Am luat gozerița și-am strâns hoaspele de pe jos. = Am luat „fărașul” și am strâns „cojile de semințe” de pe jos.

Își ascundea mâinile în jeburi c-avea hâră pe sub unghii. = Își ascundea mâinile în „buzunare” fiindcă avea „mizerie” pe sub unghii :).

Bine-i tânăr și holtei („necăsătorit”), că meri seara unde vrei.

Măi, pretine, io și tu, șohan („niciodată/ în veci”) n-om vidé raiu′.

În ciupă („cădiță”) m-o ciupăit („scăldat”), s-am glasu′ de horit („cântat”).

Pă baieru′ („cureaua”) străiții mele, scrisăi numele tău, lele.

La capitolul înjurături și blesteme, cele mai populare sunt: Mâncate-ar franțu de hămnisît!, Stroșite-ar, să te stroșească!, Doamne, alduie-l!, Bată-l cucu! și bineînțeles Mnezău′ mâne-tii!, Dumnecatu′ mătii! :).

Îi mulțumim prietenei noastre, Mihaela Roman, expertă în regionalisme din Maramureș :).

Sursa pozei

 

Credeţi în popi care ghicesc şi în vrăjitoare?

În ultima vreme aud tot mai multă lume spunând că merge la preot să dea slujbă împotriva (nu pentru) cuiva pe care-l urăşte din nu ştiu ce motiv. Pe lângă asta, mai aud că unii/unele umblă pe la vrăjitoare să le ghicească viitorul şi să îi dezlege de farmece. Sincer, cred că 70% din români frecventează.

Come on! Cât de imbecil poţi să fii să faci aşa ceva? Adică, în ziua de azi, când tu ai atâta informaţie şi vezi peste tot că toţi vor să-ţi ia banul şi să-ţi vândă iluzii, tu mergi să dai slujbe. Mai bine mergi la psiholog pe banii ăia, şi tot eşti mai avantajat. Eu una, mai degrabă cred în Moş Crăciun decât în de-ăştia. Măcar Moş Crăciun plăteşte taxe la stat pentru jucării, pe când ăştia sunt scutiţi.

În al doilea rând, poţi să te gândeşti: ce preot cu credinţă în Dumnezeu ar face slujbe ce să-i facă rău cuiva pe care nici nu-l cunoaşte? Sau tu chiar crezi că i-ai face rău prin asta? Şi dacă ar fi pe bune, slujbele alea s-ar întoarce împotriva ta, pentru că aşa sunt regulile lumii ăsteia: întotdeauna când vrei să faci rău intenţionat cuiva, se întoarce de 1o ori împotriva ta.

Iar de vrăjitoare nu mai zic. Trebuie să fii subţire rău la minte ca să crezi că una care e împodobită ca pomul de Crăciun poate să-ţi dea noroc sau să-l facă pe unul să se îndrăgostească de tine sau să vadă ce viitor vei avea.

Sau mă înşel eu? Că, sincer, am mai văzut pe câte unul (chiar şi apropiaţi) fiind înnebuniţi după câte-o viperă, de parcă erau vrăjiţi sau legaţi la ochi. Spuneţi-mi voi, dacă ştiţi ceva ce eu nu ştiu.

Dacă vrei să-ţi transporţi copilul în siguranţă, eşti ţăran / de ce nu mai merg cu taxiul

Azi mi s-a întâmplat ceva şi simt nevoia să vă spun şi vouă, pentru că aşa mi se pare corect. Am mai zis şi în alte articole că, companiile de taxi de la noi sunt total pe dinafară, nu ştiu să îşi aleagă personal ok, nu au maşini ok, dar au tarife mari.

Astăzi  a trebuit să o duc pe fiică-mea la vaccinul de 4 ani. Din cauză că soţul meu era la servici, iar eu nu am maşină, am hotărât să chem un taxi, cabinetul doctorului fiind departe. Ca de obicei, am sunat la Usi, compania care mi s-a părut cea mai serioasă din Baia Mare. Întotdeauna când merg cu copilul, atunci când fac comanda cer ca maşina să aibă neapărat centuri de siguranţă în spate. Aşa am făcut şi acum, dar, surpriză, şoferul abia când a ajuns a văzut că avea centuri, dar nu avea şi închizătorul, adică partea în care se fixează centura.

Mă uit la şofer şi-i spun că nu-i nimic, să cheme altă maşină.

– Da pune-o doamnă în scaun şi trage-i centura pe după ea! îmi zice iritat şoferul.

– Cum să fac asta, dacă centura nu se închide?  Eu nu îmi duc copilul fără centură, iar când am făcut comanda, am zis clar că vreau maşină cu centuri în spate.

– Dar are centuri! Protestează şoferul. Eu când am auzit prin staţie că trebuie cu centuri, m-am uitat în spate şi avea. Nu m-am mai uitat dacă are şi închizător.

– Păi când am cerut cu centuri, m-am referit la centuri funcţionale şi normale. Aşa că vă rog să-mi trimiteţi altă maşină.

– Tu-ţi baţi joc de mine? Zice şoferul. Ce, eşti ţărancă de vrei să-ţi duci copilul cu centură de siguranţă?

Uimită şi de-a dreptul şocată de vorbele lui, i-am repetat că nu eu l-am chemat şi că s-a spus prin staţie de centură.

– Apoi f–ă -te Dumnezeu! Eu stau de-o oră în staţie şi când vin la comandă, tu faci figuri? A strigat taximetristul în gura mare. Eşti o ţărancă proastă! Şi nu-ţi chem nici o maşină!

Şi s-a urcat în taxi şi-a plecat. Fiică-mea a început să plângă, pentru că s-a speriat, iar mie nu-mi venea să cred. Am sunat la dispecerat, i-am spus ce mi s-a întâmplat, acesta fiind motivul pentru care eu nu o să mă mai urc niciodată în vreo maşină de la Usi Taxi, şi i-am mai spus şi că voi depune plângere la poliţie. Am cerut să-mi spună ce indicativ are (98) şi cum se numeşte “domnul” (Bone Otto).

După un minut m-a sunat şoferul:

– Tu, vezi că dacă încerci să-mi faci ceva rău, o să regreţi că te-ai mutat în Baia Mare.

– Vom vedea noi cine şi ce o să regrete. I-am spus.

Apoi a dat-o la întors, văzând că nu-i merge. A început să-şi ceară scuze, să-mi spună că şi el are copii, că atâta-i mai lipsea. Apoi a zis că el se lasă de taximetrie, că nu-i de el etc.

Noah, ce ziceţi de asta? Ce ziceţi de bunul-simţ a unor astfel de “oameni”? Eu, sincer, nici nu ştiu de ce m-am şocat. Parcă am uitat că trăiesc în România, unde nu te respectă nimeni, nici măcar dacă îi eşti client şi îl plăteşti.

Aşa că, pentru a evita să mai fiu jignită şi altădată (de un taximetrist), am hotărât să nu mai merg cu taxiul, iar soţul meu a hotărât să-mi ia maşină, pentru că până acum ziceam că la ce-mi trebuie mie un stres în plus, când pot oricând să merg cu taxiul. Ei bine, iată de ce.

Mie îmi pare rău că am ajuns la concluzia asta şi aş vrea din suflet să se pună la punct şi la noi sistemul de taximetrie. În alte ţări, taximetristul poartă uniformă, coboară şi închide şi deschide uşa clientului şi e cât se poate de amabili. În alte ţări civilizate, pentru a fi taximetrist, trebuie să faci cursuri şi să dai examene. La noi totul e superficial. De ce? Poate pentru că noi suntem superficiali şi nu avem pretenţii atunci când dăm un ban pe care l-am muncit.

Ştiu că sunt şi taximetrişti ok şi am cunoscut o grămadă, dar uite că apare câte unul din ăsta care îi trage pe toţi la fund.

Legume, fructe şi cereale consumate de strămoşii noştri, dacii

M-am gândit să abordez acest subiect, deoarece în ultimii ani, la noi se pune prea mare bază pe cartof şi, de multe ori uităm că mai există şi alte legume mult mai sănătoase şi în acelaşi timp gustoase.

Cel mai mult pe vremea dacilor se consuma lintea,  sub formă de fiertură împreună cu alte cereale sau legume (întreagă sau zdrobită), posibil şi carne, grăsimi (animale sau vegetale) şi produse lactate sau sub formă de supă.

Lintea (denumită ştiinţific Lens culinaris) este o plantă anuală leguminoasă, scundă, păroasă, cu frunzele paripenat-compuse ale cărei seminţe sunt comestibile. Etimologic, numele acestei plante înseamnă lentilă şi provine din latinescul lens, datorită formei bombate şi circulare a seminţelor. Mazărea, fasolea şi năutul erau destul de rare.

            Usturoiul, care era păstrat împletit ca o funie. Diferite scrieri sanscrite fac referire la el, numele său însemnând „ucigaşul de monştri”. În Europa Centrală şi de Est se credea că usturoiul ține departe demonii, vârcolacii şi vampirii. 

                 O altă plantă pe care o consumau era spanacul, care, etimologic, vine din neogreacă: spanák. Mai consumau şi loboda, a cărei denumiri “orache”, întâlnită în limba engleză şi “arroche” din limba franceza sunt derivate din latinescul “aurum” (care înseamna “aur”), din cauza seminţelor lor care, în amestec cu vinul, ar fi vindecat boala cunoscuta sub numele de gălbinare.
Spre deosebire de cereale, care se puteau conserva foarte uşor, legumele erau consumate doar în sezoanele când se culegeau sau conservate prin diverse procedee: uscarea la soare, saramură,etc.
Ca fructe, ei consumau strugurii, care erau folosţi şi pentru obţinerea vinului, şi mărul, care putea fi consumat crud sau transformat prin fermentare în băutură. Se poate presupune şi consumul fructelor de pădure: fragi, zmeură, afine, mure etc.

Meiul este cereala cea mai des întâlnită în aşezările dacice. Cuvântul mei (Panicum miliaceum) vine de la latinescul milium.
Grâul este a doua cereală ca importanţă în siturile dacice. Cuvântul grâu vine de la latinescul granum. Grâul a constituit baza alimentaţiei pentru majoritatea popoarelor Europei şi putea fi gătit fie fiert sub formă de terci, fie măcinat şi utilizat la producerea unor lipii sau chiar a pâinii dospite. Grâul fiert se mânca la mesele îmbelşugate de la înmormântări şi care a devenit renumita colivă.  La început, coliva a servită ca hrană, iar mai apoi la pomenirea mortilor, după modele şi tradiţii care existau deja în lumea pagână a timpului. Coliva, făcută din grau fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principala a trupului omenesc este grâul.

Se mai consumau secara, orzul şi ovăzul .

Reţetă: mazăre cu carne (de pui şi de porc)

Mâncarea de mazăre este una din preferatele mele (dar şi ale copiilor mei). Nu e greu de făcut, şi e de-a dreptul delicioasă.

Ingrediente:

  • 1 kg mazăre (eu acum am folosit la conservă)
  • 500 grame de carne (jumătate de piept de pui şi o felie de ceafă de porc)
  • o ceapă
  • 3 morcovi
  • bulion (200 gr)
  • 3 linguri de făină
  • ulei
  • boia (o linguriţă)
  • sare
  • piper
  • mărar (1/2 legătură)

Se căleşte ceapa(tăiată solzişori) în puţin ulei de floarea soarelui, apoi se adaugă carnea tăiată cubuleţe. Se lasă puţin să se prăjească, apoi se adaugă morcovii, apoi boiaua, se mai lasă puţin şi se pune o cană cu apă.

După 20 de minute, se adaugă mazărea şi încă puţină apă.

 

Se mai lasă să fiarbă 10 minute, apoi se adaugă bulionul amestecat cu făina şi cu o linguriţă de sare.

Se potriveşte gustul cu sare şi piper, se adaugă mărarul tocat şi gata.

Poftă bună! Ai mei au mâncat porţie dublă. 🙂

Dacă folosiţi mazăre crudă, trebuie pusă la fiert odată cu carnea, deoarece necesită timp de fierbere mai mare.

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face

Profa mea de mate din generală spunea că ea se ghidează în viaţă după proverbul ăsta. Eu l-aş completa puţin: “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face, că sigur ţi se-ntoarce!”.

Sunt multe proverbe sau “vorbe din bătrâni lăsate” care ascund mult adevăr şi după care am putea să ne facem nişte principii sau reguli de viaţă care nu dau greş niciodată. Eu le auzeam des când eram mică, dar nu le băgam în seamă. Acum mă tot minunez câtă înţelepciune se află în aceste simple cuvinte. Ăsta e darul nepreţuit pe care l-am moştenit de la bătrânii noştri care nu mai sunt. Unii suntem capabili să-l apreciem, alţii nu.

Mai era şi proverbul: “Cui pe cui se scoate!” şi m-am prăpădit de râs când am auzit continuarea acum câţiva ani: “Cui pe cui se scoate/ Vine dracul, iară-l bate.” :))

Şi tot când eram mică am auzit şi proverbul: “Bun băiat… păcat de fată!”. Poate cineva să-mi zică ce vrea să spună?

Ce e bunul-simţ

Dante spunea că bunul-simţ este o viziune practică şi realistă asupra lucrurilor. Cred că asta e cea mai corectă definiţie pentru rarul şi preţiosul bun-simţ care multora le lipseşte cu desăvârşire şi nici măcar nu vor să audă de el.

Eu una consider că un om fără bun – simţ nu poate fi un om înţelept şi că înţelepciunea merge mână-n mână cu bunul-simţ. În ultima vreme am avut parte să cunosc tot mai mulţi oameni care nu au pic de bun-simţ şi mi-am dat seama că unor astfel de oameni trebuie să li se deschidă ochii cu biciul sau uneori cu parul. Un om care e total lipsit de bun-simţ face umbră pământului degeaba şi, dacă am spus mai sus că înţelepciunea e legată de bunul-simţ, atunci pot spune că o persoană fără bun-simţ e şi lipsită de inteligenţă, ca să nu spun mai rău.

Acum că am stabilit că nesimţirea merge mână-n mână cu prostia şi cu răutatea (nu am nimic cu proştii, pentru că oricine are un dram de prostie, ci doar cu proştii care sunt ai naibii de răi) , aş vrea să spun câte ceva şi despre capacitatea de a aprecia oamenii la adevărata lor valoare.

Eu recunosc că uneori mai greşesc în ceea ce priveşte aprecierea unui om, lăsându-mă dusă de val şi de aparenţe când vine vorba de a observa ce fel de persoană e cel de lângă mine. Însă trebuie să fim foarte atenţi cui îi acordăm încrederea şi prietenia noastră.  La unii oameni e de ajuns să te uiţi şi să schimbi două vorbe şi îţi dai seama imediat de caracterul lor, însă alţii se ascund atât de bine, încât deseori te laşi înşelat. Poate că eu nu am destulă experienţă în a observa oamenii, dar cunosc persoane care, după 5 minute de conversaţie cu cineva, ştiu ce fel de om e.

Bunică-mea avea o vorbă: “Până nu mânci un sac de sare cu un om, nu poţi să spui că îl cunoşti. Şi chiar şi dup-aia pot apărea surprize.” Şi vă daţi seama cât trebuie să stai cu cineva până ajungi să consumi un sac de sare. 🙂

Top 3 cele mai tari bancuri auzite

I.  La ţară, un poștaș nou în sat se duce cu corespondența. Ajunge și la casa lui Ion și Mărie, care erau surdo-muți. Bate omul la ușă, însă nu-i răspunde nimeni. Mai bate odată- la fel. Se uită pe geam și ce vede în casă? Pe Ion și pe Mărie, uitându-se urât unul la altul. Mărie atunci l-a prins cu o mână pe Ion de p–ă, şi cu cealaltă mână bătea pe covorul de jos. Atunci Ion s-a dezbrăcat, şi-a băgat un deget în fund, şi celălalt în acvariul cu peşti.

Şocat, poştaşul a mers mai departe, la vecinul ciudaţilor. Ajuns acolo, îi povesteşte tot ce-a văzut dincolo.

– A, zice vecinul, păi vecinii mei sunt surdo-muți și dumneata ai nimerit tocmai când se certau.

– ???

– Pai, ea ii spunea lui: “Mă p–ă, du-te şi bate covoarele!”, iar el îi spunea ei: “Ma doare-n c**, mă duc la pescuit!”

II. Într-o zi se hotărăşte Ion să meargă în pădure după lemne. Înhamă calul la căruţă, ia câinele şi pleacă. Grăbit fiind, îl tot biciuia pe bietul cal, să meargă mai repede.
La un moment dat, se întoarce calul către el si zice:
-Nu mai da, mă Ioane, că ştii ce doare?!
Ion se sperie, sare din căruţă şi o rupe la fugă. Câinele după el. Fuge el ce fuge până oboseşte. Se opreşte şi se sprijină pe un pom să-şi tragă sufletul. Ajunge şi cainele, se uită în ochii lui Ion şi zice:
-Bă Ioane bă, ce m-am speriat când a vorbit calul!

III. La şcoală, Bulă învaţă despre medicamente. Învăţătoarea îi întreabă pe copii ce medicamente cunosc ei şi la ce se folosesc. Mihăiţă spune:
– Algocalmin.
– Bravo! Şi la ce se foloseşte?
– Pai la febră şi dureri de cap.
Alinuţa spune:
– Siropul de tuse.
– Bravo! Şi la ce se foloseşte?
– Pentru combaterea tusei. Am văzut la televizor.
Spune şi Bulă:
– Viagra.
Învăţătoarea uimită:
– Bulişor, dar  unde ai auzit tu cuvântul ăsta? Şi la ce foloseste acest “medicament”?
– Pai… ştiti… la diaree…
– Cum?
– Păi în fiecare seară o aud pe mama zicându-i lui tata:
– “Mai ia şi tu o viagra, poate se mai întăreşte căcatul ăla!”

Immortals – Nemuritorii: prea tare

De când am văzut că a apărut la cinema, am fost sigură că e un film bun, având aceiaşi producători ca şi filmul 3oo.  Între timp, am tot auzit păreri cum că “Immortals sucks”, că e un film slăbuţ şi plictisitor etc.

Am reuşit să-l văd abia aseră, 3D şi tot ce pot să spun e: prea tare! Un film care te ţine cu sufletul la gură, care te trimite în ţinutul legendelor şi care transmite înţelepciune, ceea ce eu consider că e cel mai important la un film.

Nu mă pun acum să vă înşir povestea filmului, ci pot să vă spun doar cu ce am rămas după ce l-am văzut. Ideea principală e un citat din Socrate, care spune: “Toate sufletele sunt nemuritoare, însă sufletele celor drepţi sunt nemuritoare şi divine.”  Şi o altă idee era: “nu carnea rămâne nemuritoare, ci faptele”. Prin faptele pe care le săvârşim în viaţa pe care o trăim aici, putem deveni nemuritori, trăind mereu prin ceea ce lăsăm în urma noastră. Iar dacă ne trăim viaţa într-un mod corect, fiind cinstiţi şi urmând regulile pe care le ştim cu toţii, atunci putem ajunge la fericirea supremă. Şi orice abatere şi orice greşeală sau faptă rea se plăteşte, în primul rând aici, pe Pământ.

Mi-a spus cineva că a citit o povestioară cum că un bunic încerca să-i explice nepoţelului diferenţa dintre bine şi rău. Acesta îi spunea să-şi imagineze că în fiecare dintre noi stau doi lupi flămânzi: unul e bun, iar celălalt e rău. Prin tot ceea ce facem noi, îi hrănim zilnic. Făcând fapte bune şi fiind corecţi, hrănim lupul bun, iar fiind răi şi făcând doar rău, îl hrănim pe celălalt. Cu cât e hrănit mai mult, cu atât acel lup devine mai puternic şi mai mare, iar celălalt tot mai slab. Eu tare aş vrea ca lupul rău care stă în mine să moară de foame. :))

Voi ce alegeţi? Cui îi daţi de mâncare?

Sursa foto

Compatibilitatea dintre zodii – Berbecul

Adevărata compatibilitate dintre doi oameni este o problemă complexă. Din punct de vedere astrologic nu există un răspuns exact şi absolut la întrebarea: “Cere semn zodiacal este cel mai potrivit pentru mine?”. În mod evident, chimia şi armonia astrologică există şi ele creează în primul rând atracţia.

Zodia fiecărei persoane dezvăluie multe despre construcţia emoţională, ce fel de casă a vieţii dorim şi ceea ce aşteptăm de la un partener de viaţă. Compatibilitatea depinde de mulţi factori.  Ceea ce spune zodiacul (asemănări şi deosebiri între parteneri) este în funcţie de modul de abordare a vieţii de către fiecare. Este unul dintre dumneavoastră mai ambiţios decât celălalt? Urmăriţi aceleaşi ţeluri? Este unul un iubitor de casă, iar celălalt un spirit neobosit, veşnic în mişcare?

Astăzi voi scrie despre compatibilitatea berbecului cu celelalte zodii, urmând ca în fiecare săptămână de acum înainte să  scriu despre celelalte zodii, pe rând.

Berbecul şi Berbecul

Focul întâlneşte foc. Atmosfera va fi fierbinte. Oricum, nu va dura mult până îşi vor da seama că nici unul nu vrea să piardă vremea cu întâlnirile preliminare. O combinaţie excelentă, dacă urmăresc aceleaşi scopuri. Însă, dacă nu se dovedesc a fi suflete pereche ale aceluiaşi semn, relaţia lor s-ar putea stinge la fel de repede cum a şi început. La ambii, orgoliile sunt foarte mari. Femeile berbec nu sunt mieluşei şi nu acceptă să fie pe locul doi mereu. Această relaţie ar avea şanse de reuşită numai dacă cei doi acceptă să se supună periodic unul celuilalt.

Berbecul şi Taurul

Taurul este cu picioarele pe pământ, pe când berbecul e cu capul în nori. De asta are nevoie berbecul uneori de taur. Însă doar uneori, pentru că taurul este atât de posesiv, încât berbecul s-ar simţi ca în închisoare alături de un taur. Încă o problemă în această relaţie ar fi cea a banilor. Pe cât taurului îi place să agonisească, pe atât îi place berbecului să cheltuie. Însă, dacă stabilesc nişte reguli, relaţia lor ar putea avea o şansă.

Berbecul şi Gemenii

Această combinaţie e cea mai reuşită, în ceea ce priveştedurabilitatea ei. Cei doi îşi transmit unul altuia energie şi idei şi nu prea au şanse să se plictisească când sunt împreună. Tot timpul au ce vorbi. Amândoi sunt nerăbdători şi nu le place să amâne nimic, trăind totul la maxim. Amândurora le place să socializeze, să-şi facă prieteni, să exploreze tărâmuri necunoscute. Nici banii nu sunt o problemă pentru ei, deoarece, în viziunea lor, aceştia sunt făcuţi ca să fie cheltuiţi. Singura problemă care ar putea interveni într-o relaţie “pe viaţă” ar fi problema dăruirii şi a responsabilităţii, pentru că amândoi dau înapoi în faţa lucrurilor dificile.

Berbecul şi Racul

Ceea ce îi caracterizează pe amândoi este ambiţia. Un bărbat născut în zodia Berbecului şi o femeie în zodia Racului se potrivesc mai bine decât viceversa, din moment ce nici unul n este dispus să-şi asume rolul bărbat – femeie. Racul întotdeauna îşi va imagina că Berbecul e fericit să fie casnic/casnică, iar Berbecul aşteaptă ca Racul să rezolve toate lucrurile în stilul Berbecului, ceea ce e total greşit. Berbecul rezolvă problemele în mod direct, pe când racul se retrage sau se tot învârte în jurul lor. Aşa că cei doi stau cam slab la capitolul compatibilitate.

Berbecul şi Leul

Această combinaţie ar fi putut fi fantastică, dacă nu ar fi intervenit dorinţa fiecăruia de a conduce. Sunt două tipuri pasionale, având mândrie de sine. Dacă e cineva mai cheltuitor decât Berbecul, acesta este Leul, care adoră strălucirea şi viaţa bună. Berbecul este un mai bun manager al banilor, ceea ce va aduce dispute între cei doi. Însă, dacă depăşesc aceste probleme, relaţia lor ar putea fi una de durată, cei doi fiind mereu plini de entuziasm şi de energie.

Berbecul şi Fecioara

Aceste două semne sunt diferite din toate punctele de vedere, însă, dacă ar aprecia fiecare ce are celălalt de oferit, nu vor sfârşi neapărat prin a pleca pe căi diferite. Dacă Feciora ar putea aprecia ascuţimea intelectuală şi entuziasmul Berbecului, iar decî Berbecul ar aprecia ajutorul Fecioarei în casă, în a organiza totul, atunci relaţia lor ar putea merge bine. În afară de atracţia din punct de vedere sexual, cei doi nu prea au lucruri în comun.

Berbecul şi Balanţa

La cei doi, atracţia este instantanee. Pentru că semnele opuse se atrag. Amândoi îşi doresc o viaţă bună şi sunt buni organizatori ai banilor. Par un cuplu perfect, şi chiar pot fi, dacă nu intervine dorinţa de independenţă a berbecului. În cele mai multe cazuri, Berbecul se va simţi sufocat şi se va uita în altă parte, pentru o mai bună alegere. Balanţa nu se va mai simţi iubită, ci abandonată… până se va ivi o altă partidă, cu un cont mai mare în bancă. 🙂

Berbecul şi Scorpionul

Ambele semne snt guvernate de Marte, zeul războiului şi al sexului. Berbecul este fascinat de profunzimea sentimentelor Scorpionului, însă se şi satură destul de repede de gândirea negativă a Scorpionului. Într-o relaţie a Berbecului cu Scorpionul, marea iubire se poate transforma repede şi uşor într-o ură profundă, din cauza luptei pentru putere.

Berbecul şi Săgetătorul

Din punct de vedere fizic, aceste două semne se potrivesc perfect. Viaţa şi sexul ar fi exploatate la maxim. Împreună, cei doi pot muta munţii din loc, dacă îşi pun ambiţia. Însă Problema ar fi Săgetătorul, cu independenţa lui şi cu dorinţa de a evada din când în când şi în alte părţi, iar Berbecul nu poate accepta aşa ceva. În acest cuplu, pot  apărea şor resentimente. Dar, cu câteva compromisuri din partea amândurora, ar putea fi un cuplu fericit.

Berbecul şi Capricornul

Cei doi au un mod diferit de a percepe viaţa. Însă, şi aceste diferenţe pot fi întoarse în favoarea lor, mai ales că, din punct de vedere sexual chiar se potrivesc. Sursa problemelor unui asemenea cuplu ar fi banii. În plus, Capricornul are dese căderi emoţionale şi deseori e prost dispus, ceea ce pe Berbec îl enervează. Însă, dacă trec peste aceste obstacole, cei doi ar putea realiza multe împreună, amândoi având o ambiţie de fier.

Berbecul şi Vărsătorul

De obicei, Berbecul şi Vărsătorul sunt pe aceeaşi lungime de undă şi ar putea fi un cuplu fericit. Raporturile intre ei sunt bune şi comunică foarte bine şi în general le plac aceleaşi lucruri. Însă şi cele mai reuşite cupluri nu sunt compatibile 100%.  Vărsătorul are impresia că, dacă Berbecul a lăsat de câteva ori de la el, poate să-l controleze, ceea ce este total greşit. Berbecul nu se supune niciodată, ci va face cum crede el că e mai bine, chiar dacă uneori dă impresia că e subordonat. Însă, per ansamblu, cei doi pot fi capabili să găsească uşor modalităţi de a depăşi diferenţele.

Berbecul şi Peştii

La prima vedere, acest cuplu pare foarte ciudat, deoarece sunt foarte diferiţi. Însă, de multe ori opusurile se atrag, iar cei doi pot stabili o relaţie complementară. Peştele îi poate oferi Berbecului încrederea, primind în schimb impulsul de care de multe ori are nevoie. În această relaţie, dacă va vrea ca să meargă, Berbecul va trebui să-şi anihileze dorinţa de a domina, deoarece a Peştelui e mult mai puternică. La pat, cei doi se portivesc, dându-şi frâu liber imaginaţiei.

Vor urma şi celelalte semne zodiacale, câte unul pe săptămână. 🙂

 Bibliografie:

Rose, Geraldine; Wilcox, Cassandra, Horoscopul noului mileniu, Ediţia a II – a, Bucureşti, Editura Lucman, 1999.

Sursa foto

 

1 2 3