Reţetă: dovlecei gratinaţi

Astăzi am avut chef să gătesc ceva cu dovlecei. M-am uitat pe net, dar nu am găsit nimic care să-mi facă cu ochiul… Aşa că mi-am “stors puţin mintea” şi am scornit ceva care s-a dovedit a fi taaare gustos:

Timp de lucru: 45 min.

Ingrediente:

– vreo 3 dovlecei tineri (cam 1 kg jumate)
– slănină (aprox. 100 g)
– o ceapă
– jumătate de ardei gras
– 2 ouă
– smântână (150 g)
– pătrunjel tocat (opţional)
– caş sau caşcaval (cam 100 g)
– sare (cam jumătate de lingură)
– piper
– ulei de măsline

Se curăţă dovleceii şi taie cubuleţe, apoi se pun la fiert într-o oală cu apă şi sare.

Se toacă apoi ceapa şi ardeiul şi se taie şi slăninuţa tot cubuleţe, după care se pun la călit, în ulei de măsline. Când s-au prăjit puţin, se adaugă cubuleţele de dovlecei, pe care le scoatem din apă şi se mai ţine pe foc, până se călesc puţin şi dovleceii.

Între timp, batem ouăle împreună cu smântâna şi pătrunjelul, după care radem caşul şi amestecăm. Se adaugă apoi sarea şi piperul.

După ce s-au călit şi dovleceii, îi punem într-un vas, după care turnăm compoziţia cu ouă deasupra şi introducem totul la cuptor. eu am pus la 200 de grade.

Se lasă până face o crustă şi “prinde culoare” deasupra şi… Poftă bună!







Doar nişte gânduri…

Până acum câţiva ani, pe când aveam timp cu carul, eram fan desene animate. Mă uitam pentru că mă relaxau, şi e o lume mai simplă şi mai inocentă acolo.
Am fost în seara asta la filmul de desen animat Fung Fu Panda 2. Dincolo de fazele amuzante şi de acţiune, filmul transmite multe învăţăminte… Chiar dacă pare banal.
În primul rând, mi-am dat seama ce poate face o echipă unită: poate face minuni, în adevăratul sens al cuvântului. Cu o echipă unită, poţi muta şi munţii din loc.
Apoi, se mai spune în film că nu contează cum începi, sau dacă porneşti rău în viaţă, ci contează ce alegeri faci în prezent, pentru că de alegerile pe care le faci depinde ce fel de om vei deveni. Şi mi-am adus aminte de nişte vorbe pe care le citisem prin generală în ceva revistă, şi după care mă ghidez eu:

AI GRIJĂ LA GÂNDURILE TALE, PENTRU CĂ ELE VOR FI VORBE!
AI GRIJĂ LA VORBELE TALE, PENTRU CĂ ELE VOR FI FAPTE!
AI GRIJĂ LA FAPTELE TALE, PENTRU CĂ ELE VOR FI CARACTERUL TĂU!
AI GRIJĂ LA CARACTERUL TĂU, PENTRU CĂ EL VA FI DESTINUL TĂU!

Şi chiar aşa şi e! Prin alegerile pe care le facem, ne putem controla destinul… Pentru că noi alegem cum gândim, ce vorbim sau ce facem.
Se spune că nu contează cum începi, ci cum termini. Apropo de asta, iată un clip de pe you tube pe care mi l-a arătat soţul meu în urmă cu ceva vreme. Mie mi se pare foarte tare şi m-a impresionat:

I love Living life. I Am Happy.

Carpe diem!

Am găsit o bucată din cheiţa care poate deschide lacătul cacre ţine încuiată poarta fericirii: întotdeauna să te gândeşti că ACUM ţi-e mai bine ca oricând. Niciodată nu a fost şi nu va fi mai bine decât acum.
Ceea ce te îndepărtează de la a fi fericit este să vezi, cum se spune: trecutul mai frumos decât a fost, prezentul mai negru decât este, şi viitorul mai frumos decât va fi.
Trebuie să profităm şi să ne bucurăm la maxim de prezent, pentru că asta e tot ce contează. Trebuie să trăim clipa de faţă, nu pe cea de ieri sau de mâine.
Într-adevăr, trecutul afectează prezentul. Tocmai de aceea trebuie să dăm tot ce putem în prezent, să-l trăim la maxim, pentru a nu apărea regretele. şi când spun “a trăi ala maxim” nu mă refer la destrăbălare, ci la a oferi celor din jur tot ce e mai bun din tine, la a transmite ceva pozitiv, la a marca clipa de faţă cu ceva frumos şi constructiv.
Tot timpul trebuie să cerem de la noi mai mult, să fim mai buni în tot ceea ce facem, sau ce ne place să facem…
Mă tot uit când mă plimb pe străzi la feţele oamenilor. Şi ştiţi ce am observat? Nu că sunt încruntate, că la noi în ţară asta e o stare generală ( supărarea şi îngrijorarea), dar am observat ceva funny: toate babele au figura şi colţurile gurii în jos 🙁 , iar moşii în sus 🙂 Cred că asta spune ceva…
Se spune că răutatea iese cu timpul pe faţa oamenilor, şi îi urâţeşte. Oricum te faci urât când îmbătrâneşti, dar când mai ai şi colţurile gurii în jos şi riduri de la furie formate pe frunte, îţi mai lipseşte doar coasa…
Ei bine, eu vreau să arăt aşa 🙂 când o să fiu babă.   (:))

…acasă…

Există o vorbă care spune că niciunde nu-i mai bine ca acasă… Dar oare ştim noi oare unde e “acasă”? Adică se referă la casa în care locuim, la locul în care am copilărit, la ţara în care trăim sau la oamenii care ne sunt apropiaţi şi dragi?
Eu cred că se referă la toate astea.
“Acasă”, adică în locul copilăriei mele, merg foarte rar, de vreo două-trei ori pe an. Deşi nu e un loc cu multe amintiri plăcute, mă încarcă cu energie de fiecare dată.

Oricum, dorul de casa ne urmareste pretutindeni, mereu. Pentru că “acasă” înseamna locul în care ne-am simţit fericiţi, alături de persoane dragi nouă… Dacă stau bine şi ma gândesc, eu am câteva zeci de locuri în care m- am simţit sau mă simt acasă.
Trăim mereu cu dorul in noi… dorul de copilărie, de prima iubire, de bunicii care nu mai sunt; chiar dorul de a merge cu bicicleta, dorul de gustul unui fel de mâncare, dorul de a privi norii ca sa vezi ce forme ascund… Iar dacă ţi-e dor de ceva, înseamnă că n-ai trăit degeaba. Cine are dorul în suflet e un om fericit.

Cel mai vizibil semn de înţelepciune este o bună dispozitie continuă !

Am primit recent de la o prietenă pe mail nişte poze haioase, cu menţiunea: “Cel mai vizibil semn de înţelepciune este o bună dispozitie continuă !”
Cât adevăr conţine această sintagmă…! Păi, gândit logic, un om înţelept nu poate fi supărat niciodată. De ce? Pentru că un om înţelept nu are gânduri negative, nu poate purta ură în suflet. Iar un om înţelept e un om bun. Înţelepciunea merge mână în mână cu bunătatea.
Şi, logic, un om e supărat numai dacă e prost. Vorbesc de supărare în sensul de furie, nu de tristeţe. Numai un om prost poate fi furios, ciudos, invidios ş.a.m.d.
Un om înţelept, chiar dacă i s-a întâmpla ceva rău, sau chiar dacă cineva i-ar face rău, poate fi trist, dar nu furios.
E atât de firesc faptul că buna-dispoziţie se trage de la bunătate…! Cunosc oameni care se enervează din orice, şi, din cauza răutăţii pe care o poartă, se enervează şi dacă văd că cineva e bine-dispus. Numai atunci sunt satisfăcuţi, dacă văd că şi alţii sunt nefericiţi, ca şi ei, pentru că un om rău nu poate fi fericit.
Mulţi cred că dacă merg la biserică, s-au scos, şi sunt consideraţi oameni buni, chiar dacă ei urăsc pe toată lumea… Păi băi fraţilor! La biserică vi se spune despre Isus, care e un exemplu pentru noi toţi. Dacă ai primit o palmă, întoarce şi celălalt obraz!… Nu zic să facem asta, că nu putem chiar aşa, dar măcar să ne abţinem să dăm două înapoi, că nu rezolvăm nimic…!
Eu cred că un om devine înţelept numai cu timpul. şi poţi deveni înţelept numai dacă şti să iei exact ce trebuie de la experienţa de viaţă. De aceea se spune că oamenii mai înaintaţi în vârstă sunt înţelepţi. Cunosc însă şi persoane de 70 de ani, care nu au pic de înţelepciune, şi au trecut prin viaţă fără nici un rost… Oricum, înţelepciunea e o floare rară…
Îmi place să cred că până acum am acumulat ceva înţelepciune… Abia aştept să acumulez atâta, încât să fiu şi eu mereu bine-dispusă. 🙂