De ziua bărbaţilor

M-am gândit că sigur povestioara asta le este pe plac bărbaţilor, mai ales acum, de ziua lor.

“Demult, tare demult, umbla Sfântul Petru cu Dumnezeu pe pământ. Şi cum începea să se lase întunericul, hotărăsc să bată la uşa unei case, să-i lase să înnopteze acolo. Pe uşă iese o femeie care, întrebată dacă îi primeşte să doarmă peste noapte, răspunde supărată:
– Eu v-aş primi cu tot dragul, oameni buni, dar am un bărbat tare rău şi ursuz…
Mergând mai departe, Sfântul Petru îl întreabă pe Dumnezeu:
– Doamne, dar de ce ai dat tu puterea bărbatului, în loc să o dai femeii?
Şi Dumnezeu atunci îi promite că de mâine va de femeilor putere mai mare.
A doua seară, merg la aceeaşi casă şi bat la uşă. Iese bărbatul speriat:
– Vai de mine! Am crezut că e nevasta şi vine de la birt…
Întrebat şi acesta dacă pot dormi până a doua zi, le răspunde:
– Haideţi şi dormiţi în patul meu!
Îi primeşte în casă şi le dă de mâncare ce-a făcut el peste zi.
– Asta a mai rămas după ce au mâncat copiii. Sper să vă săturaţi.
După ca au mâncat, Dumnezeu cu Sfântul Petru s-au pus la culcare.
Pe la ora 5 dimineaţa vine şi femeia, pe zece cărări, ruptă de beată.
– Bărbate! Vino şi pune-mi să mânc!
Acesta se trezeşte şi-i pune ce-a rămas de la cei doi.
– Asta-i mâncare? Zice ea punând mâna pe sucitor.
– Nu da! Strigă bărbatul, spunându-i de cei doi musafiri care dorm în patul lor.
Atunci femeia merge şi-ncepe să-i dea pe coajă lui Sfântul Petru, care dormea la margine. După ce i-a dat să se sature, se-ntoarce şi-i dă şi soţului câteva sucitori pe spinare, să se-nveţe minte. Între timp, Sfântul Petru zice:
– Doamne, lasă-mă pe mine la perete, să nu vină să-mi dea iar…
După ce schimbă locul, se întoarce femeia furioasă zicând:
– Na stai să-i dau şi la ăla de la perete! Şi Sfântul Petru mai primeşte o tură…
– Doaaamne! Fă să fie iar ca înainte! ZIce el printre loviturile de sucitor.”