July 22, 2018

Mamă

E-atât de bine câteodată Să fugi, să uiţi de lumea toată, Să te închizi în lumea ta Cu geamuri mici şi miros de cafea… Să visezi cu ochii larg deschişi Că totul e posibil, că nori pot fi atinşi. Să poţi să zbori, chiar dacă nu ai aripi, Să te înalţi, să pluteşti printre valuri De dor, de uitare, de amintiri, De viaţă, de moarte, de somn şi de  iubiri… Şi-apoi să te trezească la viaţ-un clopoţel C-un clinchet cristalin şi ochi de mieluşel Zburdalnic şi zglobiu, gălăgios şi vesel.   El vrea să-i faci pe plac, şi să îl bagi în seamă Atunci când cu mult drag îţi spune: “mamă!”