September 23, 2018

Noul meu duşman de moarte

Până nu demult am fost prieteni. Ne înţelegeam perfect… mă învăţa multe lucruri. Dar, în ultima vreme parcă a luat-o razna de tot, zău aşa. Pur şi simplu mă calcă în picioare. Îmi zicea cineva că, de pe la 27 de ani, se cam întoarce împotriva ta şi îşi arată colţii. Ei bine, eu încă nu am împlinit vârsta critică, şi deja îşi face de cap. Dacă nu v-aţi dat seama până acum, vă spun eu cine e: e timpul. Nu ştiu cum trece la voi, dar la mine a luat o viteză îngrozitoare. Mă sperie, de-a dreptul… Dacă până acum făceam o grămadă de lucruri într-o zi, acum, mă-nvârt de două, trei ori şi trece ziua. Două ore parcă s-au comprimat în jumătate de oră. Dacă tot aşa va […]

Fă-ţi timp şi pentru tine!

Unii cred că, odată ce s-au căsătorit şi au făcut copii, tot timpul şi toată viaţa lor trebuie să le dedice, uitând complet de ei şi de nevoile lor. Ei bine, e total greşit. Şi nu o spun doar eu, ci şi psihologi sau psihopedagogi. Nu este bine nu numai pentru tine, ci şi pentru copilul tău. A fi părinte nu înseamnă că viaţa ta e a copilului, pentru că tu, în subconştient, îl vei acuza mereu pe copil de asta. Ca să-ţi trăieşti cu bucurie rolul de părinte, trebuie să fie un echilibru: “trebuie să mă ocup de mine, fără a uita de celălalt (copil sau partener), şi trebuie să mă ocup de celălalt, fără a uita de mine!”. Acest principiu poate fi comparat cu rolul jucat de fiecare […]

Vai, sufletul meu!

de Nicoleta Hoban Ce bine de tine, trupul meu, Stau şi mă-ngrijesc de tine. Dimineaţa când mă scol, te îmbrac, Te netezesc, te piaptăn şi mă mândresc! Ce frumoase haine pun pe trupul meu, Ce mâncăruri gustoase caut eu mereu Şi caut a-ţi fi bine, ţie, trupul meu. Să ai casă unde să stai, Să ai un prieten, să prinzi grai, Să stai, să te relaxezi, Să dormi, să te desfătezi. Doamne! Ce fac pentru tine… Totul, trupule al meu. Dar, vai,  sufletul meu ! Dimineaţa când mă scol, Mă îmbrac, mă netezesc, Mă piaptăn şi mă mândresc Şi mă uit la ceas… – Vai, serviciul meu!!! Ce puţin timp a rămas Sufletul e-ntr-un impas. Oare vine să-mi dea ,,hrană” ?! Sufletul se-ntreabă. Oare vine să ,,mă îmbrace” ? Dară […]

Colegii de liceu

Nu ştiu cum se face, dar întotdeauna preţuim ceva doar după ce nu-l mai avem, sau după ce a trecut. Mă refer aici şi la timp, sau la anumite etape din viaţa noastră. Îmi aduc aminte că, fiind în liceu, toată lumea (mai ales profesorii) ne spunea să profităm la maxim de anii de liceu, că sunt printre cei mai frumoşi ani din viaţa noastră. Mie mi se părea atunci că exagerează. Cum să fie cei mai frumoşi ani, când încă suntem sub gheara părinţilor, când nu putem face ce vrem, când nu avem bani etc. Eu una eram ţinută din scurt de ai mei, şi n-aveam bani, vorba aia, nici să trec strada. Adică… nici de albumul de clasa a XII – a şi de caseta de la banchet […]

Ce vă propuneţi pentru 2012?

Se apropie Revelionul, momentul în care conştientizăm, pe lângă altele, că timpul trece şi nu se mai întoarce, oricât ne-am strădui. De obicei, oamenii îşi fac anumite planuri pentru anul care vine. Poate că aşa ne este mai uşor să ne organizăm viaţa, cine ştie. Până acum, orice mi-am propus sau mi-am dorit să fac în anul ce urma, am făcut, cum am putut (nu întotdeauna am atins punctual maxim). De exemplu, anul trecut de Revelion, mi-am propus să termin masteratul. Era destul de dificil, cu doi copii, dar am reuşit. Anul ăsta de Revelion îmi propun ca în 2012  să mă titularizez în învăţământ, să-mi cresc copiii cât se poate de bine şi să scriu zilnic pe blog, să vă împărtăşesc din experienţa mea de viaţă, în speranţa că […]

Aoleu, cum trece vremea, şi copiii îmi spun nenea

E foarte ciudat cum te poate schimba timpul, fizic, şi cum poţi rămâne la fel pe interior. Îmi aduc aminte că aveam vreo 12 ani şi-mi salutam vecinele cu “sărumâna”, că doar aveau copii mici, iar ele îmi tot spuneau să le salut cu “ceau”, că nu-s aşa bătrâne. Acum le înţeleg perfect. Mor de ciudă când ies din scara blocului, şi puştoaicele de 13 ani îmi spun “sărumâna!”. Poate pe  unii îi schimbă timpul, îi face mai maturi, dar eu încă nu mă simt “tanti”. Adică, mai ieri colindam discotecile şi umblam aiurea şi deja sunt “mama Alexandrei”, cum mi se spune la grădiniţă. Nu că nu mi-ar place,  dar e puţin ciudat cum s-au întâmplat toate aşa, în viteză. Poate vi s-a întâmplat şi vouă să staţi şi […]

Copiii și moștenirea

Deja e a treia zi de Crăciun, adică e ca și cum ar fi trecut deja… Imediat e Revelionul și… a mai trecut un an. Când ai copii, parcă nu-ți pare  așa de rău că trece timpul atât de repede, că îi vezi cum cresc și aștepți să se facă tot mai mari. Dar cred că ar fi fost destul de nasol să nu-i am și să văd ce repede trec toate, și să treacă fără rost. Mai văd prin filme cum e când cresc destul de mari și își iau zborul… Cred că va fi destul de ciudat să te trezești singur/ă, doar cu soțul/soția. Se spune că atunci începe, de fapt a doua tinerețe, că nu mai ai responsabilități și atâtea griji. Sunt unii care susțin sus și […]

Timpul liber – o necesitate

După mine, timpul liber nu e un “moment” de răsfăţ, ci o necesitate, pentru fiecare, este timpul în care te “resetezi” şi te încarci pozitiv, pentru a avea forţă să mergi mai departe. Dar să lămurim ce este timpul liber. Este perioada din zi când nu ţi-ai programat nimic, te deconectezi de tot şi toate şi faci ce simţi tu că te relaxează, în funcţie de starea de spirit pe care o ai. Eu aşa văd timpul liber. Unii consideră weekwnd-ul timp liber, pentru că nu merg la servici. Da, este timp liber dacă nu ai programate anumite întâlniri sau vizite pe la rude sau socri, iar tu nu prea ai chef să mergi. Cred că pentru mame, timpul liber şi-a cam luat “adio”, în sensul că, şi dacă-ţi doarme […]

Preţuieşte timpul!

Un prieten a scris un comentariu la un articol, care conţine nişte versuri şi care, mă gândeam că sunt prea frumoase şi adevărate ca să treacă neobservate, aşa că le-am publicat aici: “Când eram copii de-o şchioapă Şi ne fugaream hoinari, Noi aveam o rugaciune: Fă-ne Doamne, oameni mari! Mai apoi la Grădiniţă, Cam pe la sfârşit de an Noi aveam o rugăminte: Fa-ne, Doamne, si scolari! La liceu, altă durere, Altă viaţă şi alt chin, Noi avem o rugaciune: Dă, Doamne, să-l şi termin! Anii au trecut în grabă, Iată-ne si absolvenţi. Noi avem o rugăciune: Fa-ne, Doamne si studenţi! Şi cum viaţa nu-i uşoară, Plină nu-i de bucurii, Noi avem o rugăciune: Fă-ne, Doamne, iar copii!” Cred că în poezioara asta ne regăsim cam toţi. Şi degeaba, când […]

Trec anii ca banii

Asta era vorba bunicii mele la orice zi de naştere: “Trec anii ca banii”. Şi câtă dreptate poate avea! Parcă nu demult am născut primul copil şi deja luna asta face patru ani. Tot auzeam înainte: “Ce repede trece timpul de când am copii!”. Şi să ştiţi că aşa e. Mie nu-mi vine să cred… Când eram mică (nu tare demult), un an parcă ţinea cât acum patru ani.  Oare cu cât înaintezi în vârstă ţi se pare că trece timpul mai repede? Ziceam de o femeie de 30 de ani că e babă. Şi, în nebunia mea de copilă adolescentă, ziceam că eu la 30 de ani mă sinucid. Cum să mă fac eu babă, urâtă şi cu riduri pe faţă? Acum mi se pare viaţa tot mai frumoasă […]