July 21, 2018

Din doamnă, sclavă

Cuvintele se poticnesc şi nu vor ca să iasă Din sufletul şi mintea mea, şi se simt ca acasă… Vreau să le scot, dar se tot zbat, măcar puțin să mai rămână, au obosit de-atât umblat pe Patria Română… – În zadar suntem rostite, că nu suntem auzite… nimeni nu ne bagă-n seamă când spunem de-a noastră mamă: că ea suferă şi plânge, e în zdrențe şi bolnavă Singură şi părăsită, a ajuns din doamnă,  sclavă. Copiii ei au uitat-o, Pe mâini rele au lăsat-o. Ei o văd din depărtare Şi-o privesc cu nepăsare… Văd hoții şi trădătorii care-i spun că-i sunt copii, văd corupții şi nedrepții care-i sunt judecătorii. Ei îi spun că-i fac dreptate, și-o-ngrijesc şi o hrănesc, dar privirea îi trădează, când în ochi ei o privesc […]