August 18, 2017

Alte împrumuturi din domeniul culinar românesc

După ce v-am vorbit despre împrumuturile din domeniul culinar luate din maghiară, germană, franceză, italiană, slavă, greacă, engleză sau turcă, a venit rândul şi acestei categorii, din ţările mai îndepărtate. Aceste cuvinte au ajuns la noi după ce au călătorit mult, de la o limbă la alta, modificându-şi, mai mult, puţin sau chiar deloc, forma sau înţelesul. „Cele mai recente împrumuturi sunt cele din secolul 20. Ele provin, la originea îndepărtată, din limbi de la capătul pământului, cum ar spune un ţăran nefamiliarizat cu geografia statelor lumii. Sunt cuvinte din limbile Extremului Orient (chineza şi japoneza, dar şi limbi mai puţin cunoscute: tibetana, malaeza, hindi, tamil) sau din limbi de pe continentul african (limbi bantu, malgaşa etc.) şi de pe cel american (arawak – caraibe, azteca, quechua, tupí-guaraní)” spune Marius […]

Din doamnă, sclavă

Cuvintele se poticnesc şi nu vor ca să iasă Din sufletul şi mintea mea, şi se simt ca acasă… Vreau să le scot, dar se tot zbat, măcar puțin să mai rămână, au obosit de-atât umblat pe Patria Română… – În zadar suntem rostite, că nu suntem auzite… nimeni nu ne bagă-n seamă când spunem de-a noastră mamă: că ea suferă şi plânge, e în zdrențe şi bolnavă Singură şi părăsită, a ajuns din doamnă,  sclavă. Copiii ei au uitat-o, Pe mâini rele au lăsat-o. Ei o văd din depărtare Şi-o privesc cu nepăsare… Văd hoții şi trădătorii care-i spun că-i sunt copii, văd corupții şi nedrepții care-i sunt judecătorii. Ei îi spun că-i fac dreptate, și-o-ngrijesc şi o hrănesc, dar privirea îi trădează, când în ochi ei o privesc […]

Împrumuturile greceşti din bucătăria românească – pesmet, papară, feigănea, franzelă, plachie, pandişpan, bezea

Cu toate că  legăturile românilor cu lumea greacă au fost îndelungate, în limba română avem puţine elemente greceşti, şi acestea intrate prin altă limbă străină. În domeniul culinar, dintre elenismele latineşti merită amintite cuvintele: cicoare, care vine de la chicoria,  şi zeamă, care vine de la zema . Marius Sala ne spune că numele de mâncăruri greceşti aparţin terminologiei gastronomice orientale. Cuvântul sardele vine din neogreacă, de la σαρδέλλα, apărând în MDA atât ca denumire de peşti marini, dar şi cu sensul de conservă preparată din carnea sardelelor. Un alt cuvânt de origine neogreacă este pesmet, atestat fiind la sfârşitul secolului 17, care a pătruns la noi prin filieră maghiară (peszmét) sau turcească (peksimet), ne spune Marius Sala. Acest termen are şi dubletul paximat, luat de română din mediogreacă. Din […]

Influenţa romană asupra bucătăriei româneşti (sec. II p. Chr. – sec. III p. Chr.)

Majoritatea istoricilor susţin că obiceiurile alimentare ale dacilor le-au învins pe cele ale romanilor cuceritori, “mai ales că legiunile n-au transportat în Dacia mesele opulente ale stăpânilor de la Roma, ci simple reţete de companie. Cu siguranta însă, în Dacia a pătruns acum plăcinta (lat.”placenta”), chiar dacă romanii o luaseră de la greci, aluaturile umplute cu tocaturi diverse, o serie de zemuri, poate asemănătoare cu ciorbele de astăzi, deşi ciorbele sunt o influenţă slavă din sud, mult mai târzie. Descoperirile arheologice ne relevă însă apariţia ţestului (oală de pământ cu capac, un fel de oala de presiune), vas raman, care a permis coacerea si fierberea şi, deci, diversificarea alimentaţiei. Pâinea, lipie sau coptură, precum şi folosirea uleiului de măsline, stors la rece, păstrat în amfore, datează tot din perioada stăpanirii […]

Englezismele de la noi din bucătărie/ Câine fierbinte aveţi?

Anglicismele pot fi numite „un rău necesar”, deoarece ele răspund necesităţii de a desemna noile realităţi extralingvistice apărute în contextul globalizării. Problema cu aceste împrumuturi o constituie faptul că ele au devenit o modă, motiv din care se face abuz de uzul lor. Anglicismele nu numai că sunt folosite în cele mai nepotrivite împrejurări ci, de cele mai multe ori ele iau locul unor cuvinte deja existente în limbă, deşi acestea răspund din toate punctele de vedere nevoilor vorbitorilor, doar pentru că sunt considerate „a nu fi la modă”, dar acesta este dezavantajul care însoţeşte beneficiile aduse limbii de utilizarea anglicismelor. Mioara Avram ne spune că, dintre împrumuturile englezeşti, directe sau indirecte, folosite mai ales în alimentaţia publică, sunt românizate doar biftec şi rosbif. Altele îşi păstrează grafia etimologică, având […]

Regionalisme din Maramureș

Subdialectul maramureșean este unul dintre cele mai haioase subdialecte ale limbii române (după cel moldovean 🙂 , desigur. Vă vom scrie azi niște cuvinte și expresii care ni s-au părut mai amuzante. Substantive: La noi în Maramureș, de Halloween nu se sculptează „dovleacul”, ci ludăul. Prin sate, mai toată lumea are o ciufulitură (adică „o poreclă”). De exemplu: Ulifante, Brebănașu, Gozu (adică „gunoi”, „mizerie”),  Mâcioc (pe aici mâcioc înseamnă „motan”), Jidu („evreul” din sat), Brihan (adică „Burtă Mare”) etc. În Maramu, fetele îmbrobodite-napoi s-ar lega cu drod de drăguț, mai ales dacă are și mótor. Traducrere: „În Maramureș, „fetele ușuratice” s-ar lega cu „sârmă” de „iubit”, mai ales dacă are și „mașină”. Moșii betegi merg la potică, și-i cer la poticarăș bumbi, adică: Moșii „bolnavi” merg la „farmacie” și-i cer „farmacistului” […]