November 16, 2018

Povestioară cu tâlc: Omul şi prietenul său, câinele

Văzând fotografia alăturată pe facebook, mi-am amintit de povestioara cu omul şi câinele, care mor deodată şi ajung în cer. Poate o ştiţi, poate nu. Oricum, merită citită sau recitită… Cei doi mergeau pe un drum poleit cu aur, pe lângă un gard de marmură fină, până au dat de o poartă imensă, construită din pietre preţioase, ce străluceau sub razele soarelui. Ajungând lângă poartă, au văzut un om sezând în pragul ei. – Scuzaţi-mă, unde ne aflăm? întrebă stăpânul câinelui. – În Rai, a răspuns portarul. – Putem primi puţină apă? – Desigur, a raspuns portarul, intră şi vei primi. – Singur? Prietenul meu nu poate intra? – Regret, nu permitem intrarea animalelor… Omul a decis să renunte la apă, şi-a chemat câinele şi au plecat mai departe. Tot […]

Singurul lucru sigur din viaţa asta e moartea

Pe ce altceva putem fi siguri, în afară de moarte? Vă spun eu: pe nimic! Putem fi siguri că persoana de lângă noi nu ne va întoarce spatele într-o zi? Nu! Putem fi siguri pe ce ne va aduce ziua de mâine? Nu! Ne putem baza pe copiii noştri? Nu! Dar că vom muri toţi într-o bună zi, asta e 100% sigur. Nu a existat nici un om care să nu fi dat ortul popii şi să trăiască veşnic (în afară de Sfântul Ilie, pe care Dumnezeu l-a ridicat la cer când încă nu murise). Soţul meu are o vorbă: “Eu mă aştept la ce-i mai rău de la fiecare om.” Şi aşa cred că ar trebui să ne aşteptăm cu toţii, pentru că aşa e specia asta, te dezamăgeşte […]

Maramureș, colț de rai…!

Cine a mai citit pe blog, știe că eu sunt de origine din Banat, și de cinci ani stau în Maramureș. Când eram copil, maramureșenii veneau în Banat la sapă sau la cules de porumb și stăteau câte o lună, întorcându-se acasă cu bani sau porumb în schimb ( în Maramureș se cultivă foarte puțin porumb). Primele mele impresii despre maramureșeni au fost că sunt niște oameni harnici și credincioși (duminica, îmbrăcați în haine curate, se trezeau și mergeau la biserică, nu dormeau, chiar dacă de luni până sâmbătă munceau de dimineața până seara târziu. Abia așteptam seara, să vină la masă. Erau echipe de câte zece muncitori și de obicei dormeau la casa unde lucrau. Era o adevărată plăcere să stai cu ei de vorbă. Era ciudat să vezi […]