October 24, 2018

Mai

E mai, și simt cum flacăra Se-aprinde iar și-mi arde-n piept, Și gândurile mi le-ndrept Tot către tine, popor drept. E mai, dar mai e oare mult Până la astre? Acolo vrem noi să ajungem, Dincolo de castre. E mai și nopțile-s iar calde, Visele iar pot să se scalde În apele minții, Străbătând văile și munții. E mai, și e speranță de mai bine, Vântul schimbării, blând, poate că vine, Gânduri și drepturi demult încorsetate Poate primesc iar libertate. E mai și arde soarele lui Zamolxis, Lupul străbun e călăuză-n vis, Și ne va spune el povestea noastră, A dacilor, ținuți prea mult în glastră.

De ce aştept ziua de 1 Decembrie

Pe lângă faptul că, recunosc, mă bucur că e zi liberă şi că putem petrece timp alături de familie, ziua de 1 Decembrie e o zi cu totul specială. Aşa cum m-am născut cu credinţa în Dumnezeu, la fel m-am născut şi cu dragostea de ţară. E un sentiment pe care-l am în mine de când mă ştiu. Dintotdeauna mi s-a părut că limba română e cea mai frumoasă limbă (cu toate că nu putem spune despre o limbă anume că e mai frumoasă decât alta). Mi se părea că e mai limpede decât toate, iar cuvintele rostite în limba română mi se păreau adevărate bijuterii. Acel sentiment profund, de dragoste pentru ţară, mi-a rămas şi cred că-mi va rămâne până când pământul ei mă va primi să mă odihnesc […]

Să ne deschidem ochii…!

Noi, românii, ne-am ales un imn care ne caracterizează perfect: “Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte!”. Însă, sincer, nu ştiu când şi dacă se vor trezi românaşii noştri odată, sau, şi dacă vor deschide ochii să vadă ce se întâmplă, nu ştiu dacă vor face ceva… Mă doare sufletul când aud în stânga şi-n dreapta: “De ce să se schimbe lucrurile? Poate va fi şi mai rău. Ce, şi ăia dinainte au furat şi vor fura şi următorii.” Lor li se pare ceva firesc ca cineva să le bage mâna în buzunar şi să le ia banii munciţi. De ce?, mă întreb. Poate pentru că şi ei, dacă ar fi acolo, ar face la fel. Asta e singura explicaţie care-mi vine în minte. Chiar atât de orbi să fie […]

Românii sunt uniţi… în cuget şi-n simţiri

Din păcate, cam aşa stă treaba pe la noi: “fiecare cu p–da mă-sii” şi “să moară capra vecinului”. Grele încercări trebuie să-i cuprindă pe români ca să se unească mai mult decât în cuget şi-n simţiri. Multora le place să se plângă: “pensii mici, salarii mici, viaţă de mizerie…” dar stau cu mâinile în sân şi nu fac nimic. Îşi pupă în fund şeful şi-l bârfesc pe la spate. Puţini au curajul să zică pe faţă ce-i doare şi să ia atitudine. Poate aşa am fost crescuţi de mici. Poate că ni s-a transmis din generaţie în generaţie faptul că trebuie să tăcem când ni se face o nedreptate, că… “bine că nu-i mai rău”. Eu zic: “se poate şi mai bine”. Am văzut asta cu ochii mei. Sigur sunt […]

Mihai Creangă, Ciprian Porumbescu şi românii

Mie nu mi-a venit să cred când am văzut clipul pe youtube. Adică…chiar aşa? Şi când te gândeşti că ăştia mai au şi dreptul la vot. Ştiu ei oare să judece ce e bine şi ce nu? Şi faza e că decid şi pentru noi. Adică, înţeleg că nu ai mai citit nimic, dar nici din şcoală să nu mai îţi aduci aminte? Nasol… Şi oamenii ăştia se uită la tv, că pun pariu că de ăla au timp, şi stau antenele ca OZN- urile pe casele lor, şi pun botu’ la tot ce aud. Dar noah, ce să zic… “tristă ţară, vesel popor”, vorba unui prieten.