January 16, 2018

Orarul unei mame

Nu ştiu cum se face, dar în ultima vreme mă simt surmenată… şi simt nevoia să spun asta. Toţi au impresia că, odată ce ai devenit mamă, trebuie să le ştii pe toate, să le faci pe toate, să nu fii niciodată obosită şi să nu te plângi. Adică să fii super – eroină. Aşa că, pentru neştiutori, am să scriu programul meu pe o zi, în general. O zi nici prea aglomerată, nici uşoară. O zi normală. ora 7:00, 7:30 – trezirea de la 7:00 la 9:00 – pregătesc ceva pt. micul dejun, o pergătesc pe fiică-mea să meargă la grădiniţă şi pe soţ la serviciu pe la 9:00 se trezeşte şi cel mic. Îi fac şi îi dau de mâncare şi îl schimb de la 10:00 la 11:30 […]

Ştiţi cum e viaţa de soţie şi mamă? (partea a III – a)

Vă povesteam în episodul trecut că, după ce-a ieşit afară, minunea noastră urlătoare ne-a făcut nopţi albe şi zile fripte. Eu, după operaţia de cezariană am făcut ceva complicaţii, şi nu aveam voie nici măcar să o ţin în braţe, timp de o lună. Aşa că, noaptea, soţul meu o aducea la “supt”, iar ziua, când mergea la serviciu, mi-o aşeza pe mijlocul patului, iar eu treceam de-o parte şi de alta, şi aşa o hrăneam. În primele nopţi, după ce am venit acasă cu ea de la maternitate, din cauza oboselii acumulate nu prea o auzeam cum plânge, iar soţul meu se ocupa de toate. După ce m-am pus pe picioare, soţul meu era cel care nu o mai prea auzea, şi nici nu mă mai ajuta ca înainte. […]

Când îţi vine să-ţi bagi piciorul

Poate că faptul că e sfârşit de an şi conştientizez asta m-a făcut să fiu scârbită de tot şi de toate. Acum, tot ce aş vrea ar fi să dispar, pur şi simplu şi să nu mai ştiu nimic… Şi să mă lase toţi naibii în pace, dacă tot nu mă înţeleg. Pur şi simplu m-am săturat. M-am săturat de gălăgie, de oameni răi, de oameni proşti, de nesimţiţi, neserioşi şi de egoişti. Că parcă tot de-ăştia am avut parte să dau în ultima vreme. Sunt prea obosită să mai am răbdare să fac orice. Aş vrea doar să pot dormi. Mult şi bine. Dar nici să dorm nu pot, nici dacă am ocazia. Probabil puţină lume mă înţelege acum. Dar ştiu că orice mamă care practică “meseria” asta non-stop, […]

Crăciunul unei mame

Îmi aduc aminte cât de mult așteptam Crăciunul când eram copil și că îl trăiam la maxim. Crescând la sat, mergeam la colindat și nu simțeam deloc frigul de afară. Acum, nu știu dacă numai mie mi se întâmplă, dar parcă oboseala de dinaintea sărbătorilor nu mă mai lasă să mă bucur de aproape nimic. Când eram mică nu-mi dădeam seama câtă muncă e în spatele unei mese de Crăciun. La noi, la români este obiceiul (chiar prost, aș putea spune) să facem zece feluri de mâncare la sărbători, uitând să ne mai bucurăm și de altceva, în afară de mâncare. Da, și mâncarea e importantă, dar nu trebuie ca totul să se învârtă în jurul ei. Eu una, anul ăsta am învățat din greșelile mele. Mi-am propus să fac […]