October 19, 2017

Când stai pe lângă gunoaie, începi să miroși și tu urât

Mergând azi pe stradă, am auzit fără să vreau o mică parte din conversația a doi adolescenți. Și unul dintre el îi zicea celuilalt: “Trebuie să ai grijă ce prieteni îți faci! În ziua de azi sunt multe gunoaie de oameni. Și când stai pe lângă gunoaie, începi și tu să miroși urât.” Mi-a plăcut, recunosc, ce-am auzit. Deși era doar un puști, îmbrăcat puțin ciudat, părea să gândească destul de matur. Și cât adevăr se ascund în spatele vorbelor lui…! Oricât de impecabil ar fi caracterul tău, e inevitabil să nu fii influențat de omul care stă lângă tine. Nu degeaba se spune că dacă e un măr stricat sau putred într-un coș cu mere sănătoase și frumoase, le va strica pe toate. De aceea trebuie să avem mare, […]

Noi, oamenii, ne subestimăm / experimentul puricilor

Nu vă spun nimic nou azi, ci lucruri pe care le știm cu toții, în adâncul sufletului, însă nu le dăm importanța pe care o merită. Noi, oamenii, suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Suntem asemeni Lui. Suntem o scânteie din El și nu suntem praf în vânt. Putem face lucruri de care nu suntem conștienți, tocmai din cauza faptului că ne subestimăm. Și, neștiind că le putem face, nici măcar nu îndrăznim să le facem. Pământul e casa pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o, ca să trăim în ea, să ne bucurăm de ea, să ne hrănim din ea. Și ne-a dat-o tuturor, nu doar unora. Cu toții avem dreptul la o parte din ea. Și-atunci, oare de ce unii se lăfăie în lux, iar alții se zbat […]

Tu şi leul

Alerg spre tine şi te strig; Un strigăt care ţipă şi în mine, Aş vrea să pot să te ating, Să te strâng, să-mi spui: “Bine, hai, vino şi priveşte-mă, şi uită-te de-aproape. Tu mă cunoşti oricum, copilă, eram în tine zi şi noapte.” Să crezi, e greu, poate prea greu Când totul e confuz, şi oamenii – nesiguri, Când lumea toată e un leu, Şi fără porţi şi ziduri, Staţi în aceeaţi cuşcă, Despărţiţi doar de-o uşă, O uşă fără cheie, şi ştii că leul muşcă. Ai vrea să-l poţi dresa, dar leul e sălbatic, Cu el nu poţi dansa, dar nici nu poţi lupta; Şi-atunci priveşti în tine, şi foarte-atent şi tactic Îi dai leului hrană, puțin azi, puțin mâine, Și-apoi vei observa Cum sub privirea ta Din […]

Oamenii sunt egoişti şi conduşi numai de propriile interese: un lucru absolut normal

De regulă, tristeţea vine din dezamăgiri. Iar dezamăgirile vin din faptul că aşteptările ne-au fost încălcate. Ne aşteptăm ca ceilalţi să fie altruişti, să dăruiască fără vreun interes, să nu fie egoişti. Ei bine, asta nu se va întâmpla niciodată. Citesc acum o carte foarte interesantă, scrisă de Allan şi Barbara Pease: “Abilităţi de comunicare”. Şi am înţeles un lucru pe care vreau neapărat să vi-l transmit şi vouă. E esenţial în relaţia noastră cu ceilalţi, dar şi cu noi înşine. Iar dacă îl înţelegem, ajungem să fim mai fericiţi şi mai împăcaţi. Sincer, la început am fost şocată, pentru că, aşa cum probabil fac şi ceilalţi, mă minţeam, crezând că sunt şi oameni altruişti, şi că şi eu sunt altruistă. E destul de greu de acceptat adevărul… Omul a […]

Vom ajunge să socializăm doar la telefon şi pe facebook?

În urmă cu ceva vreme, auzeam că în alte ţări, mai “civilizate”, cum e Germania, Canada etc., ca să te vezi cu prietenii, trebuie să stabileşti întâlnirea cel puţin înainte cu o săptămână. Mi se părea absurd şi anormal. Dar, din păcate, acum am ajuns să mi se pară logic. Ţin minte, în copilărie, pe când nu existau telefoane, rudele, prietenii, vecinii, se vizitau la orice oră din zi şi din noapte. Acum, Doamne fereşte să apari la uşa cuiva fără să anunţi din timp. Oare de ce s-a ajuns aici? Vorbeam cu cineva zilele trecute şi constatam că oamenii încep să-şi construiască identităţi false, prin intermediul reţelelor de socializare. Totul trebuie să pară perfect. Fericire la maxim. Poze în care toată lumea zâmbeşte, concedii, băuturi scumpe etc. Şi tu, […]

Top 5 demoni care trăiesc prin noi

Numesc “demoni” defectele umane, defecte care sunt atât de diversificate şi atât de complexe, încât, de multe ori nici nu conştientizăm că le avem. Orice om, cred, care trăieşte pe pământ, are, aşadar, demonii lui. Unii sunt mai mici, alţii mai puternici, unii abia se ţin pe picioare, alţii spulberă tot în calea lor, însă ei există. Iar dacă noi nu ne dăm seama că-i avem, ei cresc şi se dezvoltă. Mai rău e să ne dăm seama de ei şi tocmai noi să-i ajutăm să prindă puteri. După mine, cel mai groaznic demon e Inumanitatea. Orice om care-şi dezvoltă demonul ăsta, devine el însuşi un demon; nu mai e om, e bestie. Un alt demon extrem de periculos e Indiferenţa, care, după cum spunea regretatul Emil Hossu, este “esenţa […]

Oare care pot fi eu?

Zile albe, zile negre, mai multe sau mai puţine, Trec ca norii, trec în grabă şi se duc pe lângă mine. Mii de gânduri mă frământă; cine sunt, unde mă duc? Mă simt pustiit şi singur şi mă caut ca un năuc.   Trec pe străzi, mă uit la oameni: oare care pot fi eu? Să fiu eu grăbitul ăsta fără nici un Dumnezeu? Sau sunt eu acela care, fără pic de conştiinţă Vrea putere, vrea avere, şi arde tot de dorinţă Să-şi facă ziduri, palate, c-a văzut el că se poate Să faci bani şi bogăţii chiar peste noapte?   Nu ştie că amintirea omului ce-a fost odată Trăieşte, nu în betoane, mai ales de e pătată Cu minciuni şi cu hoţii, furturi şi mitocănii. Amintirea dăinuieşte şi trăieşte-o […]

Adevărata faţă

Atunci când cunoşti o persoană, îţi faci o anumită părere, fie ea bună sau rea. Însă, de cele mai multe ori, ne dăm seama de adevărata faţă a cuiva numai după ce petrecem o anumită perioadă de timp în compania lui/ei. Iar ca să-i vezi “colţii” cuiva (dacă îi are) trebuie doar să fii atent la micile detalii şi să le acorzi importanţă. Oamenii, când sunt puşi sub presiune, sau în situaţii de criză, se demască. Acum, aş putea spune că e o astfel de situaţie la noi în ţară. Şi e foarte uşor să ne dăm seama de caracterul celor de lângă noi. Putem vedea dacă sunt de partea minciunii şi a hoţiei sau de partea dreptăţii. E ciudat cum unii, chiar dacă le pui adevărul sub nas, scris […]

Dincolo de fizic

Ştim şi vedem cum pe zi ce trece, trupul ni se modifică încontinuu, oricât ne-am împotrivi noi. Copii fiind, creştem şi ne dezvoltăm trupeşte, urmând apoi ca fizicul să ni se uzeze vizibil cu fiecare an. Unii vor să accepte, alţii nu. Însă sufletul ne rămâne la fel. De mici copii, gândim într-un anumit mod. Cu timpul, se schimbă anumite aspecte, dar baza rămâne aceeaşi. Foarte rar un suflet rău se trensformă, de-a lungul timpului într-unul bun. Trupeşte, putem fi prezenţi aici, acum, însă spiritul ne poate alerga departe. Sufletului nu i se poate lua libertatea, aşa cum nimeni nu a reuşit vreodată să citească gândurile cuiva. Un om poate fi lângă tine, poate dormi în acelaşi pat cu tine, dar sufletul lui poate fi în cu totul alt loc. […]

Cunoaşterea de sine şi încrederea în forţele proprii

Cunoaşterea de sine merge mână în mână cu încrederea în forţele proprii. Nu poţi avea încredere în tine dacă nu te cunoşti. Dar ca să ajungi să te cunoşti, trebuie să fii  sincer cu tine. Noi, oamenii, avem plăcerea de a minţi şi de a fi minţiţi. De fiecare dată când ieşim din casă, ne punem o mască. De multe ori m-am întrebat oare cum ar fi lumea, dacă fiecare şi-ar arăta adevărata faţă. Şi aşa sunt puţini cei care îţi aruncă un zâmbet, fie el sincer sau fals. Ca să ajungi să te cunoşti, trebuie să ajungi să-ţi vezi şi să-ţi accepţi şi defectele, nu doar calităţile. Fiecare dintre noi avem părţi bune şi rele. Trăim cu ele, fie că vrem, fie că nu. Iar părţile rele nu le […]