June 24, 2017

O lecţie de responsabilizare a copilului

Din păcate, când vin pe lume, copiii nu vin şi cu instrucţiuni de folosire, ataşate. Aşa că noi, părinţii trebuie să învăţăm cum să-i creştem, pe propria noastră piele. Eu am învăţat în ultima vreme că cei mici nu trebuie cocoloşiţi prea mult, că altfel devin egoişti şi obraznici. Şi am mai învăţat că trebuie să-i responsabilizăm. Încă de la o vârstă fragedă a copilăriei, copilul trebuie învăţat să simtă că este util. Dacă nu le dăm de mici anumite sarcini, când vor fi mari, vor fi de-a dreptul şocaţi că trebuie să facă şi ei ceva, şi vor refuza s-o facă, aşteptând totul de-a gata. În ultima vreme, duc un adevărat “război” cu fiică-mea, dar şi cu mine, în acelaşi timp. Cine are copii, ştie ce dezastru pot face […]

Ce bine că e luni !

Nu ştiu dacă aţi observat şi voi, dar în fiecare zi de luni circulă pe facebook zeci de poze prin care lumea îşi exprimă nefericirea că a trecut weekend-ul şi că a venit iar groaznica zi de luni, începutul unui şir de zile de muncă. Chiar atât de mult urăsc oamenii munca? Înţeleg că e bine în weekend – ne odihnim şi stăm cu familia, dar dacă ne începem săptămâna cu un gând negativ, pornind de la ideea că, orice-ar fi, ziua de luni e nesuferită, în timp, chiar aşa va deveni. Ne intră în subconştient faptul că urâm ziua de luni, şi fără să vrem, facem ca o zi din şapte să devină una nefericită. Şi nu doar ziua de luni, ci şi cea de duminică ţi-o strici, numai […]

La lucru, copii!

Bunică-mea, când mă vedea că n-am chef să fac ceva, îmi trântea vorba asta: “Du-te, Petre şi fă focu!  – Nu pot, mamă, că îs şchiopu! Haida, Petre la mâncare!  – Daţi-mi lingura cea mare!” Când eram mică, ai mei fiind despărţiţi, am crescut în două locuri: la bunică-mea, cu taică-meu, iar în vacanţe mergeam la maică-mea. Bunică-mea foarte rar îmi dădea de lucru. “Treaba ta îi să-nveţi!” îmi spunea. Ei bine, când mergeam la maică-mea, mă punea la treabă la greu: să fac curăţenie, să desfac porumb, să dau de mâncare la animale şi multe altele. Eram patru copii acolo şi fiecare avea sarcinile lui. După ce terminam, ne puteam juca. Mă enerva maică-mea de numa că-mi tot dădea de lucru. “Eu sunt copil şi trebuie să mă joc” […]

Ce-ţi doreşti cu adevărat?

Nu ştiu dacă mă credeţi sau nu, dar nu degeaba s-a născut vorba din popor: “Ai grijă ce-ţi doreşti!” Îmi spunea o prietenă că ceea ce scrie în Biblie, că Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea lui, nu se referea la faptul că şi Dumnezeu are ca şi noi, un trup şi că are faţa la fel ca noi, ci că ne-a înzestrat cu putere şi cu daruri pe care nici nu le bănuim. Mai spunea şi că noi toţi suntem nişte mici Dumnezei, şi că, dacă ne dorim cu adevărat, putem muta munţii din loc. Mie nu odată mi s-a întâmplat să-mi doresc foarte tare să se întâmple ceva (ce nu ţinea de mine) şi s-a întâmplat. Însă numai dacă îţi doreşti din tot sufletul se întâmplă. De […]

Lenea

Se spune că toţi oamenii sunt leneşi. Aşa ne e fiera. Însă unii au o voinţă mai mare, iar aceia sunt catalogaţi drept harnici. Şi, haide-i s-o spunem pe cea deraptă: cui îi place să muncească? Că-ţi place să faci un lucru, asta-i altceva. Aşadar, după părerea mea, leneşii sunt, de fapt, oamenii proşti, fără voinţă şi fără nici un scop în viaţă. Şi până acum am cunoscut câţiva leneşi de genul ăsta. Muncesc numai dacă chiar au cuţitul la os. Sau preferă să stea într-un loc şi să îngheţe de frig, decât să alerge ca să se încălzească. Bunică-mea îmi spunea când eram mică : “Lenea e cucoană mare care n-are de mâncare.” Şi eu, copil fiind, mă tot gândeam : cum adică cucoană mare? Cucoană înseamnă doamnă, nu? […]

Câteva lucruri despre educaţia copilului

La grădiniţa unde merge fiică-mea se fac acum nişte cursuri pentru părinţi, o oră pe săptămână, despre educaţia copilului. Sunt lucruri pe care le ştie orice părinte, dar pe care nu punem preţ cât ar trebui. De exemplu, fixarea unor limite sau impunerea unor reguli care trebuie respectate neapărat. Iar cine nu le respectă, va fi pedepsit. În ce constă pedeapsa? Normal că nu e vorba de bătaie, că asta nu ar rezolva nimic. Cică cea mai bună pedeapsă şi care într-adevăr dă rezultate, e izolarea. Îl pui separat, într-un loc neplăcut, timp de cinci minute. În acest timp, copilul trebuie ignorat şi nu trebuie discutat cu el. Şi întotdeauna când face un lucru urât, sau când îi interzici ceva, trebuie să-i explici copilului de ce nu e bine ce […]

Despre concediul de maternitate

Pe timpul lui Ceaşcă, concediul de maternitate era doar 3 luni.  Pe atunci, fiecare familie făcea cum putea: ba îşi ducea copilul/copiii la ţară, la bunici, şi îl luau în weekend, ba îi duceau la creşă, unde Dumnezeu ştie cum creşteau… Eu nu vreau şi nu pot să îmi imaginez cum ar fi fost să-mi duc copiii la creşă, când erau atât de micuţi şi fragili, iar eu să merg la serviciu. Pe mine bunică-mea m-a crescut de la opt zile. Abia după ce am avut şi eu copii am realizat cât de greu i-a fost. Părinţii mei locuiau în Timişoara, iar bunică-mea în Arad. Iar eu îi vedeam cam la 2 săptămâni, când veneau să mă vadă. Iar când am împlinit aproape 3 ani şi mă puteau lua la […]

Românii sunt uniţi… în cuget şi-n simţiri

Din păcate, cam aşa stă treaba pe la noi: “fiecare cu p–da mă-sii” şi “să moară capra vecinului”. Grele încercări trebuie să-i cuprindă pe români ca să se unească mai mult decât în cuget şi-n simţiri. Multora le place să se plângă: “pensii mici, salarii mici, viaţă de mizerie…” dar stau cu mâinile în sân şi nu fac nimic. Îşi pupă în fund şeful şi-l bârfesc pe la spate. Puţini au curajul să zică pe faţă ce-i doare şi să ia atitudine. Poate aşa am fost crescuţi de mici. Poate că ni s-a transmis din generaţie în generaţie faptul că trebuie să tăcem când ni se face o nedreptate, că… “bine că nu-i mai rău”. Eu zic: “se poate şi mai bine”. Am văzut asta cu ochii mei. Sigur sunt […]

O lume mai bună pentru noi şi copiii noştri

Noi deja am crescut cum am crescut… Primim educaţie de acasă, dar, de la o anumită vârstă, mama nu te mai poate ţine sub scutul său protector, şi atunci lumea te prinde în mreaja ei. Copiii noştri sunt mici acum, dar cresc… şi cresc atât de repede, că nu-mi vine să cred. Şi deja îmi vin în minte gânduri pe care până acum nu le aveam, doar le auzeam câteodată la alţii: “e ok oare mediul şi societatea în care copiiii mei cresc?” Ei bine, nu e deloc ok, iar noi avem datoria faţă de noi şi de copii să o schimbăm. Am să vă descriu lumea în care vreau să crească copiii mei. E o lume a valorilor, a respectului şi a bunului simţ. Nu e una în care […]

De unde atâta superficialitate?

Noi, românii (şi nu numai) ne-am obişnuit în ultimii 15-20 de ani cu superficialitatea, ca şi cu spălatul pe dinţi dimineaţa. Suntem superficiali, de la elevi la pensionari. Şi ce e mai grav e că deja, a fi superficial a ajuns să fie ceva normal. Eşti tocilar dacă înveţi, eşti fraier dacă nu copiezi la examene, eşti prost dacă pui suflet în munca pe care o faci şi eşti pămpălău dacă nu-ţi înşeli nevasta. Asta a ajuns societatea în care trăim: te îndeamnă să le fuşăreşti pe toate, şi cică, dacă eşti aşa, eşti descurcăreţ. Eram în aeroport astă-vară, şi tipa de lângă noi se lăuda celei de lângă, în gura mare, ce loc de muncă bun şi-a găsit ea. Toată ziua stă şi doar se face că lucrează, când, […]