June 20, 2018

Tu şi leul

Alerg spre tine şi te strig; Un strigăt care ţipă şi în mine, Aş vrea să pot să te ating, Să te strâng, să-mi spui: “Bine, hai, vino şi priveşte-mă, şi uită-te de-aproape. Tu mă cunoşti oricum, copilă, eram în tine zi şi noapte.” Să crezi, e greu, poate prea greu Când totul e confuz, şi oamenii – nesiguri, Când lumea toată e un leu, Şi fără porţi şi ziduri, Staţi în aceeaţi cuşcă, Despărţiţi doar de-o uşă, O uşă fără cheie, şi ştii că leul muşcă. Ai vrea să-l poţi dresa, dar leul e sălbatic, Cu el nu poţi dansa, dar nici nu poţi lupta; Şi-atunci priveşti în tine, şi foarte-atent şi tactic Îi dai leului hrană, puțin azi, puțin mâine, Și-apoi vei observa Cum sub privirea ta Din […]

Oare şi noi jucăm The Hunger Games sau Jocurile foamei?

Aseară am avut fericita ocazie de a merge la Cinema. Şi am avut parte să văd cel mai cutremurător film din câte am vizionat până acum: Jocurile foamei – o hiperbolă a lumii în care trăim şi noi azi. Şi vreau să vă spun că filmul m-a ţinut cu sufletul la gură pe tot parcursul. Tremuram şi îmi bătea inima de zici că urma să intru în sala de operaţii. Poate că am trăit eu filmul prea intens, dar pe mine chiar m-a afectat… Dar să vă spun şi povestea filmului: e undeva în viitor, când, după ce populaţia s-a revoltat şi a pornit un război împotriva celor care îi conduceau şi îi exploatau, după mult timp, cei din urmă au învins. Şi, ca să le aducă aminte oamenilor de […]

Povestioară cu tâlc: Omul şi prietenul său, câinele

Văzând fotografia alăturată pe facebook, mi-am amintit de povestioara cu omul şi câinele, care mor deodată şi ajung în cer. Poate o ştiţi, poate nu. Oricum, merită citită sau recitită… Cei doi mergeau pe un drum poleit cu aur, pe lângă un gard de marmură fină, până au dat de o poartă imensă, construită din pietre preţioase, ce străluceau sub razele soarelui. Ajungând lângă poartă, au văzut un om sezând în pragul ei. – Scuzaţi-mă, unde ne aflăm? întrebă stăpânul câinelui. – În Rai, a răspuns portarul. – Putem primi puţină apă? – Desigur, a raspuns portarul, intră şi vei primi. – Singur? Prietenul meu nu poate intra? – Regret, nu permitem intrarea animalelor… Omul a decis să renunte la apă, şi-a chemat câinele şi au plecat mai departe. Tot […]

O lume mai bună pentru noi şi copiii noştri

Noi deja am crescut cum am crescut… Primim educaţie de acasă, dar, de la o anumită vârstă, mama nu te mai poate ţine sub scutul său protector, şi atunci lumea te prinde în mreaja ei. Copiii noştri sunt mici acum, dar cresc… şi cresc atât de repede, că nu-mi vine să cred. Şi deja îmi vin în minte gânduri pe care până acum nu le aveam, doar le auzeam câteodată la alţii: “e ok oare mediul şi societatea în care copiiii mei cresc?” Ei bine, nu e deloc ok, iar noi avem datoria faţă de noi şi de copii să o schimbăm. Am să vă descriu lumea în care vreau să crească copiii mei. E o lume a valorilor, a respectului şi a bunului simţ. Nu e una în care […]

Cine a fost Nastratin Hogea?

Când eram mică, bunică-mea îmi spunea tot felul de povestiri cu Nastratin Hogea. Mai târziu am aflat că povestirile erau, de fapt anecdote pe care ea mi le spunea cu cuvintele ei. Una dintre ele era cea prin care ea voia să-mi spună că haina nu-l face pe om, şi că oamenii te tratează după cum eşti îmbrăcat, nu după sufletul pe care îl ai:HAINA MAI MULT E PRIVITĂ DECÂT PERSOANA CINSTITĂ Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos, Îl puseră şi pe dânsul în colţul mesii de jos. Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab […]