December 12, 2018

Mai

E mai, și simt cum flacăra Se-aprinde iar și-mi arde-n piept, Și gândurile mi le-ndrept Tot către tine, popor drept. E mai, dar mai e oare mult Până la astre? Acolo vrem noi să ajungem, Dincolo de castre. E mai și nopțile-s iar calde, Visele iar pot să se scalde În apele minții, Străbătând văile și munții. E mai, și e speranță de mai bine, Vântul schimbării, blând, poate că vine, Gânduri și drepturi demult încorsetate Poate primesc iar libertate. E mai și arde soarele lui Zamolxis, Lupul străbun e călăuză-n vis, Și ne va spune el povestea noastră, A dacilor, ținuți prea mult în glastră.

Libertatea

E, oare-un om liber, de nu e închis Între patru ziduri, fără nici un vis? Ce e libertatea, până unde merge? Pot fi eu om liber, am de unde-alege? Libertatea-i doar o pasăre rară, Ce zboară-n înalturi, dar în altă ţară. În ţară la mine, demult n-a intrat, Au speriat-o câinii ce stau în palat… La noi, libertatea e un vis pierdut, Plătit-au cu viaţa părinţii, demult, Crezând că dulăul, de nu va mai fi, Pasărea măiastră la noi va veni… N-au văzut nici haita de potăi turbate Ce stăteau la colţuri, să intre-n palate, Râzând de prostia celor mai de seamă Ce credeau, de fapt, într-o hologramă. Dar speranţa noastră a rămas tot vie, Ştim că doar prin luptă şi prin voinicie Vom învinge javra ce stă la palat, […]

Ce trebuie să vizitaţi când mergeţi în Maramureş (partea a II – a: Memorialul Durerii şi Cimitirul Vesel)

Vă spuneam în articolul trecut despre Sighetu – Marmaţiei şi farmecul acestui oraş care, prin Muzeul Satului Maramureşean, dar şi prin Muzeul Etnografic (situat în centrul oraşului) a păstrat vie o parte din sufletul strămoşilor noştri. Oraşul are şi încărcătură istorică, aici aflându-se Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, sau Memorialul Durerii, închisoarea folosită de regimul comunist pentru exterminarea elitelor României. Este o frescă tristă a istoriei noastre, pe care, însă trebuie s-o cunoaştem, şi să învăţăm să facem în aşa fel încât noi să împiedicăm să se mai repete. Pentru că avem puterea de a opri răul încă din faşă. Iar răul de acel fel începe întotdeauna prin limitarea libertăţii cuvântului şi prin promovarea non-valorilor. Acolo au fost închişi, fără ca măcar să fie judecaţi, şi condamnaţi la pedepse […]

Indiferenţa este esenţa lipsei de umanitate – Emil Hossu

“Nu poate fi iubit cineva care nu iubeşte pe nimeni” a spus un om care a iubit şi a fost, este şi va fi iubit. Emil Hossu, un actor de 70 de ani (mie una nu-mi vine să cred că avea atâţia, la cum arăta), a murit fericit şi împlinit, în locul pe care-l iubea cel mai mult: scena teatrului, locul căruia i-a dedicat viaţa (la figurat şi la propriu). A murit împăcat că şi-a făcut datoria de om, dar şi de cetăţean. A murit exact aşa cum şi-a dorit: “fulgerat de Dumnezeu”, fără chinuri. Dar, înainte de a pleca, a lăsat ceva în urma lui, iar asta contează cel mai mult, pentru că prin asta el şi-a asigurat eternitatea. Puţini sunt oamenii care lasă după ei o moştenire, nu […]