December 14, 2017

Cine e Dumnezeu?

Și mulți văd, dar puțini pricep, spunea o vorbă din bătrâni; Mulți vor vedea și-aceste versuri, dar înțelege-le-or putini Că ard eu simt, de nu le scriu, Chiar de e noapte și-i târziu.   Dumnezeu e iubire; nu e păcat, iubește! Prin asta El trăiește, Și va trăi doar cât iubirea dăinuiește. Și ceea ce iubești, e Dumnezeul tău; E tot ce crezi că-i bun și nu-ți va face rău, Fie că e Pământul, că-i omul ce-l adori, Ori e copilul, banul, sau soarele din nori. Sau poate-i doar un vis, un vis prea-mult iubit, Iluzie sau himeră, ce fără de sfârșit Trăiește-n mintea ta și-a mea, Și-avem atâta nevoie de ea, Să ducem uneori, ușor, realitatea grea…   Pământul ne hrănește, Soarele ne-ncălzește, Și omul ne iubește. Noi dăruim […]

Ploaia

Cu picuri mari şi reci, azi plouă, făcându-mă să-mi amintesc de tine. Dorul pământului uscat s-a stâmpărat, Însă al meu e încă însetat. Aş vrea să ies în ploaie şi să strig, să urlu până uit de mine, Iar ploaia să îmi spele tot, şi gânduri, şi durere, şi păcat, Şi gândul care fuge către tine. Sunt om, şi sunt făcut din lut, iar lutul, din iubire, Singuri ne naştem, şi tot singuri pierim, rămânem amintire. Iubim, sperăm, trăim,  rabdăm, şi suferim, şi sufletul ne arde, De-aceea, să avem curaj, să facem ploile reci, calde. Trecutul să-l lăsăm departe, să nu uităm că azi e azi, Mâine poate vom fi iar lut, şi peste noi vor creşte brazi. Să ascultăm, aşadar ploaia, şi să ne bucurăm de ea, Să învăţăm […]

Tu

Când prea mă adâncesc în vise şi sunt cu capu-n nori, Doar tu mă poţi aduce jos, iar, printre muritori; Când osteneala mă cuprinde şi tot în jur m-apasă, Doar tu-mi eşti alinare, şi-a visului meu casă. Cu tine, fiecare zi e o zi a iubirii, Doar tu-mi ştii taina sufletului şi calea fericirii. Eşti linişte, eşti vis şi dor, eşti suferinţă şi plăcere, Doar tu ştii să mă faci să zbor şi-mi aduci mângâiere. Tu m-ai găsit plutind aiurea pe aripile vieţii, Doar tu ştii sensul şi direcţia spre zorii dimineţii. Tu-mi eşti busolă, eşti şi ceas, eşti unitatea de măsură A vieţii mele şi a tot ce e contrast la ură. Tu faci din vis, realitate, din vorbe, fapte, şi din ruină – o cetate, Tu ştii să […]

Rodul iubirii

Avem în noi bine şi rău, Egale la măsură, Şi ştie numai Dumnezeu Câtă iubire şi câtă ură. Şi de iubire dăruieşti, O să primeşti doar bine. Dar ura când o-mparţi şi-o creşti, Precum un bumerang, se-ntoarce tot la tine. Şi-atunci când noi o vom primi în vizita finală Pe doamna care-n muritori stârneşte numai teamă, Surprinşi vom fi când vom vedea că nu-i cale de-ntors, Cum nici o frunză, căzută toamna de pe ram, sus înapoi n-a mers. Şi tot ce ne rămâne-atunci va fi rodul iubirii, Iar ura-o vom duce cu noi în negura pieirii.

Cineva, acolo sus, vă iubeşte!

O prietenă mi-a zis, zilele astea: “Cineva, acolo sus, vă iubeşte!”. Eu spun că cieva, acolo sus, ne iubeşte pe toţi. Dar ne iubeşte foarte, foarte mult. Că de nu ne-ar iubi atât, ne-ar nimici pe loc, pe toţi, cu mic, cu mare, la cât suntem de răi. Maramureşul are un cântec care spune: “Măi pretine, eu şi tu Şohan n-om vide raiu Da’ nici nu-i hia să-l videm După ce oameni suntem.” “Şohan”, pentru cei ce nu ştiu, înseamnă “niciodată”, iar “hia” înseamnă “musai”. Moroşenii, în cântecele lor, meditează la viaţă şi la moarte, moarte pe care o privesc ca pe ceva normal şi firesc. Sunt conştienţi că suntem oameni, păcătoşi şi muritori. Ne plac, de obicei, lucrurile interzise, cedăm ispitelor şi avem vicii. Nimeni, ca om, nu poate […]

Toţi avem nevoie de atenţie şi de iubire

La fel cum o plantă se ofileşte dacă nu o uzi şi nu o îngrijeşti, tot aşa şi  omul devine trist şi se închide în el dacă nu primeşte atenţie şi dragoste. Indiferent de vârstă (că e copil sau boşorog), kilograme sau sex (de multe ori bărbaţii se ţin a fi nişte duri), oamenii au nevoie să se simtă importanţi, apreciaţi şi iubiţi. Cunosc persoane care, după mulţi ani de căsătorie, abia dacă mai schimbă o vorbă. Şi, de obicei, aruncă vina unul pe celălalt pentru asta, şi nimic din ce face partenerul nu e bine. Probabil rutina i-a făcut să ajungă aşa. Şi atunci caută acea atenţie în altă parte. Şi aşa se ajunge la destrămarea familiilor. Fiecare are aşteptări de la partener. Iar aşteptările cresc pe zi ce […]

Azi e o zi specială

Azi e o zi cu totul şi cu totul specială. De ce? Pentru că ne-am trezit azi-dimineaţă, având prilejul să ne bucurăm de minunatul dar numit viaţă. E o zi specială pentru că existăm, pentru că suntem aici, acum. Nu trebuie să fie ziua noastră sau vreo sărbătoare ca să ne putem simţi grozav. În fiecare zi poate fi ziua noastră. Trebuie doar să ne dăm seama de asta şi să ne bucurăm de orice: de cafeaua de dimineaţă, de mersul la serviciu, de toţi oamenii pe care îi întâlnim, de cei dragi nouă şi de tot ceea ce ne înconjoară. E o zi minunată pentru că e o minune că trăim şi că putem respira, că ne bate inima, că putem iubi. Nu trebuie neapărat să fim pe o […]

La răscruce de vânturi

Într-una din serile trecute, după ce-au adormit copiii, iar soţul meu încă nu a ajuns acasă, butonam plictisită telecomanda, când am vâzut că, pe Prima tv era filmul de dragoste sau drama, mă rog, “La răscruce de vânturi”. Eu mai văzusem filmul de două ori, şi mi-a plăcut enorm, dar nu m-am putut abţine să nu-l vizionez încă o dată, mai ales că în rolul principal (Heathcliff) era actorul meu preferat, Ralph Fiennes. Filmul a fost făcut după cartea scrisă de Emily Bronte şi publicată in 1847. În carte este vorba de dragostea dintre 2 tineri, Heathcliff şi Catherine. Ce vreau să vă spun e că sunt mare iubitoare de filme (bune), iar după mine, ăsta e cel mai bun film de dragoste ever. Bate Titanicul la fundul gol. Acum, […]

Înainte şi după… copii: cruntul adevăr

Înainte: doar el şi ea, trăind iubirea vieţii lor merg la servici, iar seara, dacă au chef ies în oraş, dacă nu, lenevesc acasă, uitându-se la un film şi ciocnind două pahare de vin se trezesc doar când trebuie să meargă la lucru, în rest, adorm şi se trezesc la ce oră vor “muşchii lor”. Celor fără copii li se pare normal, nimic ieşit din comun, nu? După: Perspectiva lui: chef cu prietenii la naşterea copilului aducerea mamei şi a copilului acasă. Începutul vieţii de tătic şi a responsabilităţilor plânsete şi urlete; colici şi nopţi nedormite; la servici devine un zombie sentimentul de a fi tătic şi de a-ţi ţine puiul în braţe; şase săptămâni – pauză de sex, fără să mai calculăm cele de dinaintea naşterii plimbat cu copilul […]