July 21, 2018

Povestioară cu tâlc: Omul şi prietenul său, câinele

Văzând fotografia alăturată pe facebook, mi-am amintit de povestioara cu omul şi câinele, care mor deodată şi ajung în cer. Poate o ştiţi, poate nu. Oricum, merită citită sau recitită… Cei doi mergeau pe un drum poleit cu aur, pe lângă un gard de marmură fină, până au dat de o poartă imensă, construită din pietre preţioase, ce străluceau sub razele soarelui. Ajungând lângă poartă, au văzut un om sezând în pragul ei. – Scuzaţi-mă, unde ne aflăm? întrebă stăpânul câinelui. – În Rai, a răspuns portarul. – Putem primi puţină apă? – Desigur, a raspuns portarul, intră şi vei primi. – Singur? Prietenul meu nu poate intra? – Regret, nu permitem intrarea animalelor… Omul a decis să renunte la apă, şi-a chemat câinele şi au plecat mai departe. Tot […]

Singurul lucru sigur din viaţa asta e moartea

Pe ce altceva putem fi siguri, în afară de moarte? Vă spun eu: pe nimic! Putem fi siguri că persoana de lângă noi nu ne va întoarce spatele într-o zi? Nu! Putem fi siguri pe ce ne va aduce ziua de mâine? Nu! Ne putem baza pe copiii noştri? Nu! Dar că vom muri toţi într-o bună zi, asta e 100% sigur. Nu a existat nici un om care să nu fi dat ortul popii şi să trăiască veşnic (în afară de Sfântul Ilie, pe care Dumnezeu l-a ridicat la cer când încă nu murise). Soţul meu are o vorbă: “Eu mă aştept la ce-i mai rău de la fiecare om.” Şi aşa cred că ar trebui să ne aşteptăm cu toţii, pentru că aşa e specia asta, te dezamăgeşte […]