November 21, 2017

Reţetă: gulaş de vită cu găluşte de făină

Dacă aveţi poftă de un gulaş pe stil unguresc, puţin picant, vă sfătuiesc să încercaţi reţeta următoare: Aveţi nevoie de: carne de vită, tăiată cubuleţe (cam 500 g) o ceapă mare 3 morcovi jumătate de ardei gras verde un sfert de ţelină 2 roşii 100 g de pastă de tomate 4 căţei de usturoi pastă de ardei iute (eu am foloit Eros Pista, o jumătate de linguriţă) pătrunjel verde 2 ouă 5 linguri cu vârf de făină sare boia piper Ceapa, tăiată solzişori, se pune la călit în ulei de floarea soarelui. Când a devenit transparentă, se adaugă carnea de vită şi se lasă puţin la călit. Apoi se pune ardeiul, tăiat cubuleţe, morcovii, tăiaţi rondele şi ţelina, dată pe răzătoarea mare. Se lasă 5 minute, amestecând din când în […]

Influenţa maghiară asupra bucătăriei româneşti

Majoritatea împrumuturilor maghiare au un caracter regional, cele mai multe aparţinând graiurilor ardeleneşti, în special subdialectului crişean. În prezent, influenţa maghiară asupra graiurilor româneşti  scade. Nici în domeniul alimentaţiei nu avem foarte multe împrumuturi din limba maghiară. Cuvântul regional leveşe, „supă” vine de la maghiarul leveş, iar pălincă „ţuică” vine de la pálinka. Românescul paprică „ardei” vine de la maghiarul paprika, care provine, na rândul său, din neogreacă, de la pipéri. Cuvântul papricaş vine tot din limba maghiară, având directă legătură cu ardeiul (paprika). Papricaşul e o mâncare cu mult ardei, în diferite forme (mai ales sub formă de boia), cu carne de pui, de porc sau  chiar iepure, curcan sau vânat, cu roșii sau smântână. Gulaş este, de asemenea, un termen împrumutat de la maghiarul gulyas. Acest fel de […]

Influenţa maghiară asupra bucătăriei româneşti

Românii au avut contact cu populaţia maghiară începând cu secolul X. „Convieţuirea timp de secole dintre români şi maghiari a dus, în mod firesc, la o influenţă reciprocă, care se limitează în special la lexic.”[1] Ca şi vechime, elementele de origine maghiară nu sunt consemnate în dialectele române din sudul Dunării, de unde rezultă că influenţa a început după separarea dialectală, observă Nicolae Felecan. „Unele elemente lexicale maghiare s-au generalizat şi au intrat chiar în fondul principal de cuvinte.”[2] Majoritatea împrumuturilor maghiare au un caracter regional, cele mai multe aparţinând graiurilor ardeleneşti, în special subdialectului crişean. În prezent, influenţa maghiară asupra graiurilor româneşti  scade, „pe de o parte, prin dispariţia unor fapte legate de vechea organizare a vieţii sociale, iar pe de altă parte, prin influenţa limbii literare asupra cuvintelor […]