June 24, 2017

Dovleci de Halloween făcuţi de copii la grădiniţă anul ăsta

După cum v-am promis, iată şi pozele cu dovlecii, opere ale copiilor (ajutaţi puţin de părinţi, recunosc). 🙂 După cum vedeţi, piraţii au avut un succes extraordinar anul ăsta. 🙂 Dar şi fetele – dovleciţe: Cred că aţi recunoscut-o pe-a noastră. 🙂 Per total, au fost foarte drăguţi.

Cum se face un dovleac de halloween

Să faci un dovleac de halloween nu e mare filozofie, dar nici uşor nu e. Îţi ia cam jumătate de oră şi îţi trebuie ceva forţă. Nu recomand să lăsaţi copiii să-l sculpteze. 🙂 Îţi trebuie un cuţit cu vârful ascuţit şi care să taie bine. Noi nu am avut un dovleac perfect rotund. Am primit unul de la ţară, dar a fost bun şi ăsta. În primul rând, îi tai “capacul” de deasupra. Înainte de a-l tăia însă, marchează cu creionul linia pe unde vrei să o faci, ca să-ţi fie mai uşor. Apoi, cu cuţitul puţin înclinat înspre interior, începi să tai, adâncind cuţitul în dovleac, apoi scoţându-l, de mai multe ori. Nu poţi să mergi cu o singură tăietură până-n capăt, că e prea tare dovleacul. Apoi […]

Dovleci de halloween la grădiniţă

Halloween-ul se sărbătoreşte şi la noi, de ceva vreme, în fiecare an, în general în noaptea de 31 octombrie. Nu pot spune că e un lucru bun sau rău. Mulţi sunt total împotriva acestei “sărbători luate de la americani”. Însă, eu zic că, atâta timp cât aduce bucurie, nu supărare, de ce nu? Copiii sunt cei care se bucură cel mai mult. La noi încă nu s-a preluat şi mersul copiilor din uşă-n uşă pentru a li se da dulciuri, însă sculpteză dovleci sau se costumează. Anul trecut, la grădiniţă, părinţii şi copiii şi-au adus de-acasă câte un dovleac, apoi l-am sculptat şi l-am decorat împreună, fiecare părinte făcând echipă cu copilul lui. La fel vom face şi anul ăsta, şi abia aştept.  Eu zic că e o idee minunată, […]

Modele de invitaţii la ziua de naştere a copilului

Atât anul trecut, cât şi anul ăsta am căutat pe net modele de invitaţii pentru copii, la ziua de naştere, dar nu am găsit nimic interesant. Aşa că am luat o foaie de hârtie şi am făcut noi invitaţia. Apoi am scanat-o şi am scos mai multe exemplare la imprimantă, pe hârtie cartonată. Noi i-am ţinut ziua la grădiniţă, după program (fiind o grădiniţă privată, se poate), şi de aceea n-am avut invitaţii, ca cei care îşi ţin ziua la anumite locuri de joacă, şi le dă de-acolo. Poate o să vă ajute şi pe voi ideea, atunci când şi dacă veţi avea nevoie. Noi am avut nevoie de invitaţii, să le punem în dulăpioarele colegilor. 🙂    

A început anul şcolar, şi odată cu el, teama de răceli şi gripă

A început deja şcoala şi grădiniţa, aşadar, copiii au intrat în colectivitate. Toamna deja îşi cam intră în drepturi şi aduce cu ea frigul, ploile, vântul, dar şi temutele viroze (sau răceli) şi gripa. Cred că cei care au copii mici se tem cel mai mult de bolile mai sus numite, de care, tu, ca părinte, nu ai cum să-i fereşti, odată intraţi în colectivitate. Chiar dacă grădiniţa la care merge copilul e foarte binevoitoare şi are reguli foarte stricte, neprimind copilul dacă e răcit, boala tot poate fi contactată. De ce? Pentru că simptomele se manifestă la 3 zile după ce răceala e instalată, şi se transmite cel mai mult exact în primele 3 zile de la apariţia simptomelor. Aşadar, copilul poate fi foarte bine dimineaţa, iar simptomele să […]

Prima zi de grădiniţă – încă un pas spre independenţă

Fiind la o grădiniţă privată, copiii mei, de azi şi-au început activitatea. Emoţiile lor însă nu le-au depăşit pe ale mele. 🙂 Am mai trecut prin aşa ceva în urmă cu doi ani, când fiică-mea a mers pentru prima dată la grădiniţă. Ea, fiind o fire mai independentă, s-a integrat foarte bine şi nu a schiţat nimic când am plecat de lângă ea. Toţi ceilalţi copilaşi plângeau după mămici, doar a mea, foarte veselă, s-a pus la măsuţa de colorat şi n-avea nici o treabă. Eu, în schimb, plângeam odată cu copiii: “ce va face ea atâta timp fără mine?” “cine va umbla după ea să mănânce?” etc. Dar după-masa, când am mers după ea, am aflat că a fost extraordinar de cuminte, a mâncat singură (deşi acasă nu voia), […]

Grădiniţa Wonderland din Baia Mare

După cum v-am mai povestit, în primul an am dat-o pe fiică-mea la o grădiniţă de stat, în ideea că era printre cele mai bune de la noi, şi că trebuie să se obişnuiască cu ce-i mai greu: copii mulţi, atenţie puţină (că doar asta o aşteaptă şi pe viitor). Era în grupă cu încă 20 de copii, şi aveau o educatoare dimineaţa, alta după – masa şi o îngrijitoare. Toate bune şi frumoase, numai că fata mea mergea 2 zile la grădi, apoi 10 stătea acasă (mulţi dintre părinţi îşi aduceau copiii răciţi, cu o ciocolată şi o cafea la educatoare şi asistentă). În plus, era foarte retrasă şi nu se simţea în largul ei. Şi nu rămânea cu mai nimic de acolo. Şi mi se pare normal şi […]

Nu culcăm! Jucăm!

Aşa spunea fiică-mea când auzea cuvântul “somn”, “dormit” sau “culcat”. Noi am ajuns chiar să evităm cuvintele astea, că erau mai mult decât o înjurătură pentru ea. La copii, în general, le e drag somnul ca la câine lanţul. A mea e total anti-somn de când s-a născut, pe când cu băiatul nu am prea avut probleme. Pentru Alexandra, somnul e ca o pedeapsă. Când a început să vorbească şi ştia că se apropie ora de culcare, repeta într-una: “Nu culcăm! Jucăm!”.Şi adormea după câte o oră de legănat. Mi se închideau mie ochii, şi ea… nimic! Primul an o legănam cu pătuţ cu tot (aşa am rupt două pătuţuri). Apoi a urmat legănatul cu perna. Dar nu legănat uşor, că nu avea nici un efect. Era scuturat, mai degrabă. […]

Nu vă duceţi copilul bolnav în colectivitate!

Anul trecut, fiică-mea, Alexandra, a mers  la o grădiniţă în grupa mică, unde erau 28 de copii, grădiniţa fiind de stat. Am fost puţin surprinsă la început, vâzând atâţia copii şi o singură educatoare, pentru că, mă gândeam, eu abia pot face faţă cu 2 copii. Ei bine, a mers trei zile şi s-a răcit. Eu ştiam de la bun început regula impusă de directoare: “nu aduceţi copilul răcit la grădiniţă, pentru că-i va îmbolnăvi pe toţi, şi nici el nu se va simţi bine, şi starea  lui se va agrava.În caz că-l aduceţi şi asistenta vede că-i bolnav, noi vă chemăm să-l duceţi acasă.” Aşa că am ţinut-o două săptămâni acasă, cu tratament până s-a făcut bine. Am mers din nou la grădi, şi mare mi-a fost mirarea când […]

De ce fac românii aşa puţini copii?

Peste tot se spune şi se scrie că rata natalităţii scade constant în România, şi toţi se întreabă de ce. Păi vă spun eu de ce: deoarece şi costurile pentru a creşte un copil cresc constant. Am spus doar pentru a-l creşte, de educaţie nici nu mai vorbesc. Eu văd cât costă pe lună să întreţii un copil şi mă îngrozesc: oare cum se descurcă alţii, care sunt simplii muncitori şi au salariul de 700 de lei le lună? Numai ca să aduci pe lume un copil costă enorm, la noi: în fiecare lună ecograf, naşterea, care costă cam cât câştigi în câteva luni (asta dacă vrei să te asiguri că vrei să naşti în condiţii cât de cât umane), plus toate cele necesare unui nou-născut: de la hăinuţe, la […]