January 19, 2018

Împrumuturi din domeniul culinar, luate din franceză (partea a III – a)

“Salată de boeuf”, “maioneză“, “antricot” – cuvinte din domeniul culinar pe care le folosim adesea, şi a căror provenienţă şi istorioară sunt foarte interesante, fascinante şi, în acelaşi timp, chiar amuzante. „În meniuri apare adesea la unele feluri de mâncare şi cuvântul boeuf (am găsit boeuf bourgunion, boeuf braise) care înseamnă <<carne de vită>>, nu de bou aşa cum ar traduce cineva care nu ştie că, deşi în franceză există cuvântul vache <<vacă>>, care provine de la latinescul vacca, în măcelăriicarnea de vacă şi de bou (taur) se vinde sub numele de viande de boeuf”.[1] De la Marius Sala aflăm că acest cuvânt, boeuf, vine tot din franceză şi în varianta bif: biftec, care înseamnă “felie de carne de vacă friptă la grătar sau în tigaie”. Mai avem şi cuvântul […]

Împrumuturi din domeniul culinar, luate din franceză (partea a II – a)

Caramel, omletă sau escalop… cuvinte de care ne lovim aproape zilnic. Eu una cred că e important şi interesant să aflăm de unde provin, fiecare cuvânt având istorioara lui. E chiar util, aş putea spune, dacă mergem într-un restaurant şi vedem scris “peşte à la meunière” să ştim ce e de fapt şi cum e gătit. Termenul caramel este împrumutat din franceză, de la caramel, care vine de la cuvântul spaniol caramelo, care a fost împrumutat, la rândul său, de la portughezul caramelo “ţurţure de gheaţă”. La originea cuvântului stă latinescul calamellus, diminutiv al lui calamus  „trestie”(denumirea vine de la materialul dulce cu care se făcea caramelul, la fel ca trestia de zahăr). Marius Sala ne mai spune despre alt cuvânt românesc care are etimologie franceză: omletă. Acesta vine de […]

Împrumuturi din domeniul culinar, luate din franceză (partea I)

Auzim zilnic cuvinte legate de mâncare, cum ar fi aperitiv, antreu, pane etc., şi nu ştim de unde vin şi ce istorioară interesantă are fiecare cuvânt în spate. Limba română a fost şi este „ospitalieră” în ceea ce priveşte împrumutul lexical din gastronomie, din limbile cu care a intrat în contact. Din franceză am împrumutat termenul românizat meniu, care vine de la menu, antreu, care vine de la franţuzescul entrée, precum şi desert, care vine de la dessert. Despre francezul menu, de unde se trage cuvântul românesc meniu, aflăm de la Marius Sala că este un cuvânt moştenit de la latinescul minutus, „adică <<cu volum mic>>, de aici venind acea <<listă detaliată, mărunţită a felurilor de mâncare>>, un meniu (am folosit mărunţită fiindcă lui menu din franceză îi corespunde în […]