October 19, 2017

Cine e Dumnezeu?

Și mulți văd, dar puțini pricep, spunea o vorbă din bătrâni; Mulți vor vedea și-aceste versuri, dar înțelege-le-or putini Că ard eu simt, de nu le scriu, Chiar de e noapte și-i târziu.   Dumnezeu e iubire; nu e păcat, iubește! Prin asta El trăiește, Și va trăi doar cât iubirea dăinuiește. Și ceea ce iubești, e Dumnezeul tău; E tot ce crezi că-i bun și nu-ți va face rău, Fie că e Pământul, că-i omul ce-l adori, Ori e copilul, banul, sau soarele din nori. Sau poate-i doar un vis, un vis prea-mult iubit, Iluzie sau himeră, ce fără de sfârșit Trăiește-n mintea ta și-a mea, Și-avem atâta nevoie de ea, Să ducem uneori, ușor, realitatea grea…   Pământul ne hrănește, Soarele ne-ncălzește, Și omul ne iubește. Noi dăruim […]

Omul nu poate fi fericit fără natură

Am vrut să scriu pe tema asta ieri, dar, cum nu m-am putut exprima în proză, am scris o poezie. Astăzi, însă, pot să vă spun și cu alte cuvinte ce am constatat eu în ultima vreme. Și cred că, pe cât pare de banal, pe atât e de important. În ultimii ani, oamenii au tendința de a se izola. Unii ne alții, dar și de tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit, și unde putem fi cu adevărat fericiți: în natură. Ne construim blocuri de betoane în care ne pierdem majoritatea timpului prețios (aici mă includ și pe mine), stând în fața calculatorului și a televizorului, uitându-ne la imagini frumoase cu copaci, flori, cer senin și păsări, în loc să ieșim și să fim în mijlocul lor. Uităm ce e, […]

Crucea pe care o purtăm

Pentru că tot suntem în zona povestioarelor cu tâlc, vă mai spun încă una, pe care o ştiam de mică, şi pe care cineva mi-a reamintit-o zilele astea. Uneori, ni se pare că viaţa ne e prea grea, şi “crucea”, adică greutăţile vieţii, sunt prea multe. De multe ori ne plângem, spunând că nu e corect, că unii duc o viaţă prea uşoară şi au de toate, pe când noi trebuie să ne chinuim din greu pentru orice. Însă uităm că orice greutate a vieţii ne e dată cu un scop. Din unele învăţăm, altele ne călesc pentru mai târziu, iar altele ne sunt date tocmai pentru a scăpa din alte necazuri mult mai mari. Iată şi istorioara pe care, din păcate, nu ştiu cine a scris-o: ” Era odată […]

Povestea stâncii, de Arsenie Boca

O povestioară foarte frumoasă, primită pe mail de la o prietenă, mi-a atras atenţia azi şi vreau să o citiţi şi voi. E plină de înţelepciune, şi e scrisă de un preot. Un preot adevărat. Spun un preot adevărat, pentru că, în decursul vieţii mele, am întâlnit, din nefericire, mulţi preoţi care nu au nici o legătură cu Dumnezeu, cel despre care ni se spune în Biblie. Preoţi care se plimbă în maşini de lux, pe când alţii mor de foame. Preoţi care construiesc biserici poleite cu aur, pe când spitalele sunt din ce în ce mai puţine, mai sărăcăcioase, şi bolnavii mor cu zile, că nu au medicamente. Un preot adevărat, după părerea mea, e unul care ne transmite iubirea lui Dumnezeu, fiind un exemplu pentru noi. Ca să […]

Încă mai cred în biruinţa binelui

În lume există nişte legi şi reguli nescrise, pe care, dacă le încalci, cu siguranţă vei plăti, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. “Dacă moartea ar fi sfârşitul a tot, cei mai în câştig ar fi ticăloşii” spunea Marin Preda. Ei bine, eu cred în viaţa eternă a sufletului, şi cred că ticăloşia se plăteşte. Şi nu numai după moarte, ci şi aici, pe pământ. Chiar dacă ticăloşii nu sunt pedepsiţi de lege şi scapă ca prin urechile acului, cu siguranţă sufletul lor nu e liniştit, chiar dacă ceea ce noi numim “conştiinţă”, lor le este cu totul străin. Cu toţii mai facem greşeli, este omeneşte. Până şi zeii din Olimp au păcătuit. Important este să ne dăm seama de ele, să le recunoaştem şi, dacă nu […]

Cineva, acolo sus, vă iubeşte!

O prietenă mi-a zis, zilele astea: “Cineva, acolo sus, vă iubeşte!”. Eu spun că cieva, acolo sus, ne iubeşte pe toţi. Dar ne iubeşte foarte, foarte mult. Că de nu ne-ar iubi atât, ne-ar nimici pe loc, pe toţi, cu mic, cu mare, la cât suntem de răi. Maramureşul are un cântec care spune: “Măi pretine, eu şi tu Şohan n-om vide raiu Da’ nici nu-i hia să-l videm După ce oameni suntem.” “Şohan”, pentru cei ce nu ştiu, înseamnă “niciodată”, iar “hia” înseamnă “musai”. Moroşenii, în cântecele lor, meditează la viaţă şi la moarte, moarte pe care o privesc ca pe ceva normal şi firesc. Sunt conştienţi că suntem oameni, păcătoşi şi muritori. Ne plac, de obicei, lucrurile interzise, cedăm ispitelor şi avem vicii. Nimeni, ca om, nu poate […]

Simple coincidenţe sau mâna lui Dumnezeu?

Despre a crede în existenţa lui Dumnezeu am mai scris. Şi spuneam că ne naştem cu ea şi avem în suflet credinţa în Cel care le aranjează pe toate, le ştie pe toate şi care face ca totul să fie perfect. Perfect, în sensul că îi dă fiecăruia exact ce, cum şi cât merită. Şi chiar dacă uneori, unele lucruri ni se par nedrepte, El ştie ce face şi trebuie doar să avem încredere. Dovezi ale existenţei lui găsim la tot pasul, mai ales dacă ştim să ne deschidem ochii. Să vă spun ce mi s-a întâmplat astăzi. Eram în Sighet şi mergeam cu copiii la bunica lor, mama soţului meu. Eram doar eu cu copiii. Pe drum, văd o femeie tare, tare bătrână, stând la ocazie. Se uita fix […]

De ce ni se întâmplă lucruri rele? – Ceşcuţa de ceai

De multe ori ne întrebăm de ce ni se întâmplă anumite lucruri, pe care noi le considerăm rele şi care nu ne plac. “De ce am căzut la examen?” “De ce am avut accident cu maşina?” “De ce m-am îmbolnăvit tocmai acum?” etc. Preotul Arsenie Boca ne spune o povestioară,  care ne ajută să înţelegem de ce uneori viaţa ne rezervă şi obstacole sau greutăţi: “O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.” În timp ce doamna […]

Ce-ţi doreşti cu adevărat?

Nu ştiu dacă mă credeţi sau nu, dar nu degeaba s-a născut vorba din popor: “Ai grijă ce-ţi doreşti!” Îmi spunea o prietenă că ceea ce scrie în Biblie, că Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea lui, nu se referea la faptul că şi Dumnezeu are ca şi noi, un trup şi că are faţa la fel ca noi, ci că ne-a înzestrat cu putere şi cu daruri pe care nici nu le bănuim. Mai spunea şi că noi toţi suntem nişte mici Dumnezei, şi că, dacă ne dorim cu adevărat, putem muta munţii din loc. Mie nu odată mi s-a întâmplat să-mi doresc foarte tare să se întâmple ceva (ce nu ţinea de mine) şi s-a întâmplat. Însă numai dacă îţi doreşti din tot sufletul se întâmplă. De […]

Tu ce decizi să fii?

Unii cred în Dumnezeu, alţii nu. Dar cine e Dumnezeu? O fi un bătrân cu barbă albă? O fi o divinitate care ne controleză ca pe nişte marionete, doar ca să nu se plictisească? Eu cred că Dumnezeu e corectitudine, e bunătate, e demnitate, e respect, e iertare, e loialitate… Fiecare din noi ştim, în adâncul sufletului, cum ar trebui să ne comportăm în orice situaţie dar, de multe ori, nu facem ce ar trebui. Ştim că nu e bine să minţim, orice ar fi, dar o facem, fie că e musai, fie că nu, ca să ieşim noi mai bine. Ne naştem cu anumite moşteniri genetice: unele mai bune, altele mai puţin bune. Am auzit de multe ori oameni contrazicându-se: ba că genele ereditare e primează şi omul nu […]