December 10, 2018

Ploaia

Cu picuri mari şi reci, azi plouă, făcându-mă să-mi amintesc de tine. Dorul pământului uscat s-a stâmpărat, Însă al meu e încă însetat. Aş vrea să ies în ploaie şi să strig, să urlu până uit de mine, Iar ploaia să îmi spele tot, şi gânduri, şi durere, şi păcat, Şi gândul care fuge către tine. Sunt om, şi sunt făcut din lut, iar lutul, din iubire, Singuri ne naştem, şi tot singuri pierim, rămânem amintire. Iubim, sperăm, trăim,  rabdăm, şi suferim, şi sufletul ne arde, De-aceea, să avem curaj, să facem ploile reci, calde. Trecutul să-l lăsăm departe, să nu uităm că azi e azi, Mâine poate vom fi iar lut, şi peste noi vor creşte brazi. Să ascultăm, aşadar ploaia, şi să ne bucurăm de ea, Să învăţăm […]

…acasă…

Există o vorbă care spune că niciunde nu-i mai bine ca acasă… Dar oare ştim noi oare unde e “acasă”? Adică se referă la casa în care locuim, la locul în care am copilărit, la ţara în care trăim sau la oamenii care ne sunt apropiaţi şi dragi? Eu cred că se referă la toate astea. “Acasă”, adică în locul copilăriei mele, merg foarte rar, de vreo două-trei ori pe an. Deşi nu e un loc cu multe amintiri plăcute, mă încarcă cu energie de fiecare dată. Oricum, dorul de casa ne urmareste pretutindeni, mereu. Pentru că “acasă” înseamna locul în care ne-am simţit fericiţi, alături de persoane dragi nouă… Dacă stau bine şi ma gândesc, eu am câteva zeci de locuri în care m- am simţit sau mă simt […]