October 19, 2017

Ciocolată caldă, de casă

Acum, că a venit deja frigul, oricui îi prinde bine o cană de ciocolată caldă. Și dacă mai e și făcută acasă, e un deliciu, și pentru copii, și pentru adulți. Aveți nevoie de: 5 linguri de cacao 6 linguri de zahăr brun (e mai sănătos)+ un plic de zahăr vanilat (dacă vă place, pentru aromă) 700 ml lapte o lingură de făină frișcă din smântână și puțină scorțișoară Se amestecă cacaua cu zahărul și cu făina. Apoi se toarnă lapte, puțin câte puțin, amestecând să se topească zahărul. După ce ați pus tot laptele, se pune pe foc și se amestecă până se îngroașă. Poftă bună! 🙂  

Tăiţei de casă – reţetă

Când eram mică, pe la vreo 10, 11 ani, bunică-mea m-a învăţat să fac tăiţei de casă. Ea făcea supă de pui sau găină cu tăiţei cel puţin o dată pe săptămână, şi niciodată nu cumpăra tăiţeii. Ieri m-am gândit să le fac şi eu copiilor o supă cu tăiţei, şi, în loc să merg să-i cumpăr, am zis că mai bine îi fac eu. Şi le-a plăcut foarte mult. În primul rând, aveţi nevoie de un sucitor, sau o  “sucitoare” cum îi spunea bunică-mea, mai lung/ă, şi mai subţire şi, dacă se poate, un tocător de lemn mare, dacă nu, e bine şi pe masă. Mai aveţi nevoie de: 1 ou o lingură de apă un vârf de cuţit de sare făină albă (cam 100 g, dar se poate […]

La lucru, copii!

Bunică-mea, când mă vedea că n-am chef să fac ceva, îmi trântea vorba asta: “Du-te, Petre şi fă focu!  – Nu pot, mamă, că îs şchiopu! Haida, Petre la mâncare!  – Daţi-mi lingura cea mare!” Când eram mică, ai mei fiind despărţiţi, am crescut în două locuri: la bunică-mea, cu taică-meu, iar în vacanţe mergeam la maică-mea. Bunică-mea foarte rar îmi dădea de lucru. “Treaba ta îi să-nveţi!” îmi spunea. Ei bine, când mergeam la maică-mea, mă punea la treabă la greu: să fac curăţenie, să desfac porumb, să dau de mâncare la animale şi multe altele. Eram patru copii acolo şi fiecare avea sarcinile lui. După ce terminam, ne puteam juca. Mă enerva maică-mea de numa că-mi tot dădea de lucru. “Eu sunt copil şi trebuie să mă joc” […]

La bloc sau la casă? La ţară sau la oraş?

Ştiţi cum e vorba aia, că întotdeauna îţi doreşti ce nu ai… Ei bine, eu, crescând mai mult pe la ţară (doar vreun an am stat la bloc, în Timişoara), de mic copil doream să mă mut la bloc. Şi, după ce am terminat liceul, mi s-a îndeplinit dorinţa. Am stat 2 ani la bloc, în Arad, apoi m-am mutat în Baia Mare, tot la bloc. Toate bune şi frumoase până au apărut copiii şi au mai crescut. Pe mine nu mă deranja nici că auzeam cum trag vecinii apa la WC, nici că auzeam săptămânal scandalurile Dirijorului. Nu mă deranjau nici vecinii care nu salutau, nu-i cunoşteam şi se mai şi uitau urât. Eu îmi vedeam de ale mele. Însă, după ce au mai crescut ăştia mici, deja a […]