June 28, 2017

Doamne, dă-mi răbdare! Dar dă-mi-o ACUM!!!

Cred că fiecare mamă ajunge, la un moment dat, în pragul disperării. Şi asta din cauză că răbdarea a ajuns undeva pe fundul sacului. Eu, de cinci ani şi ceva stau acasă cu copiii. Vorba vine “stau”. Că, pe lângă faptul că trebuie să îi speli, să le faci şi să le dai de mâncare, să faci curăţenie non-stop (că parcă sunt nişte maşinării de făcut mizerie), trebuie să le şi dai atenţie, tot timpul. Îmi place mult să gătesc, dar când unul se învârte pe lângă oala cu mâncare care e pe foc, iar celălalt plânge că nu-l bag în seamă, gătitul îmi scoate peri albi. Cel mic, de când am fost cu el în spital, s-a obişnuit să-i dau atenţie în permanenţă, iar dacă nu, plânge, ţipă şi […]

Tratamente naturiste pentru raceală, gripă şi tuse la copii, dar şi la adulţi

De ani buni, de toamna până primăvara, sărim dintr-o răceală în alta. Ba laringită, ba tuse, ba gripă… În ultima vreme am încercat, pe cât posibil, să nu apelăm la antibiotice, dacă nu e neapărată nevoie (dacă nu avem febră mare sau infecţii). În plus, antibioticele la răcealile simple sunt “frecţie la picior de lemn”. Nu o spun eu, ci medici specialişti. La copii, răcelile sunt cam inevitabile. Se ştie că sunt aproximativ 200 de tulpini de viruşi. În decursul vieţii, un  om le cam face pe toate. Şi, dacă a făcut un tip de răceală, în cazul în care nu a luat antibiotic, organismul îşi face anticorpi, şi a doua oară nu mai ia acelaşi fel de viroză. Cu cât îmbătrânim, cu atât răcim mai rar, deoarece deja ne-am […]

Dovleci de halloween la grădiniţă

Halloween-ul se sărbătoreşte şi la noi, de ceva vreme, în fiecare an, în general în noaptea de 31 octombrie. Nu pot spune că e un lucru bun sau rău. Mulţi sunt total împotriva acestei “sărbători luate de la americani”. Însă, eu zic că, atâta timp cât aduce bucurie, nu supărare, de ce nu? Copiii sunt cei care se bucură cel mai mult. La noi încă nu s-a preluat şi mersul copiilor din uşă-n uşă pentru a li se da dulciuri, însă sculpteză dovleci sau se costumează. Anul trecut, la grădiniţă, părinţii şi copiii şi-au adus de-acasă câte un dovleac, apoi l-am sculptat şi l-am decorat împreună, fiecare părinte făcând echipă cu copilul lui. La fel vom face şi anul ăsta, şi abia aştept.  Eu zic că e o idee minunată, […]

Modele de invitaţii la ziua de naştere a copilului

Atât anul trecut, cât şi anul ăsta am căutat pe net modele de invitaţii pentru copii, la ziua de naştere, dar nu am găsit nimic interesant. Aşa că am luat o foaie de hârtie şi am făcut noi invitaţia. Apoi am scanat-o şi am scos mai multe exemplare la imprimantă, pe hârtie cartonată. Noi i-am ţinut ziua la grădiniţă, după program (fiind o grădiniţă privată, se poate), şi de aceea n-am avut invitaţii, ca cei care îşi ţin ziua la anumite locuri de joacă, şi le dă de-acolo. Poate o să vă ajute şi pe voi ideea, atunci când şi dacă veţi avea nevoie. Noi am avut nevoie de invitaţii, să le punem în dulăpioarele colegilor. 🙂    

Prima zi de grădiniţă – încă un pas spre independenţă

Fiind la o grădiniţă privată, copiii mei, de azi şi-au început activitatea. Emoţiile lor însă nu le-au depăşit pe ale mele. 🙂 Am mai trecut prin aşa ceva în urmă cu doi ani, când fiică-mea a mers pentru prima dată la grădiniţă. Ea, fiind o fire mai independentă, s-a integrat foarte bine şi nu a schiţat nimic când am plecat de lângă ea. Toţi ceilalţi copilaşi plângeau după mămici, doar a mea, foarte veselă, s-a pus la măsuţa de colorat şi n-avea nici o treabă. Eu, în schimb, plângeam odată cu copiii: “ce va face ea atâta timp fără mine?” “cine va umbla după ea să mănânce?” etc. Dar după-masa, când am mers după ea, am aflat că a fost extraordinar de cuminte, a mâncat singură (deşi acasă nu voia), […]

Educaţia cu palma

Zilele trecute, fiind în concediu, am avut parte de o privelişte mai puţin plăcută. Pe plajă, o femeie de vreo 30 de ani îşi ţinea copilul de vreun an jumate în braţe. Copilul plângea, nu ştiu din ce cauză, iar femeia ţipa la el ca descreierata să tacă. Nu ştiu, sincer, care ţipa mai tare. Ţipetele ei, însă, au fost fără nici un rezultat. Atunci a început să-l şi lovească peste gură. Dar nu numai simbolic, ci cu putere, de se auzea fiecare lovitură. Copilul ţipa şi mai tare, şi a început şi el s-o lovească în acelaşi mod. Cu greu m-am putut abţine să merg să-i zic vreo două, dar nu ştiam ce să-i zic, că vorbea altă limbă, rusă, cred. Şi mă gândeam că dacă face aşa ceva […]

Fimoza şi instinctul de mamă

Zilele trecute eram “dată peste cap”  foarte tare din cauză că, la insistenţele unor persoane, am hotărât să-mi duc băieţelul la un medic chirurg, deoarece, ca majoritatea băieţeilor, cică sufefgră de fimoză. Pentru cine nu ştie, fimoza este o afecțiune medicală ce împiedică retragerea completă a prepuțului la baza glandului la băieți. Mai pe şleau, nu i se “belea” complet puţa. Doctorul, după ce a aruncat un ochi, fără ca măcar să pună mâna, mă programează, spunând că trebuie “operat”. “Cum, zic eu, necesită intervenţie chirurgicală?”. “Da. O să-l adormim, nu vă faceţi probleme.” Şi iese din cabinet, fără să mai apuc să-i pun întrebările pe care le aveam în minte. Mă programase peste o săptămână, timp în care inima mi-a fost cât un purice. Am întrebat mai multă lume, […]

Câteva lucruri despre educaţia copilului

La grădiniţa unde merge fiică-mea se fac acum nişte cursuri pentru părinţi, o oră pe săptămână, despre educaţia copilului. Sunt lucruri pe care le ştie orice părinte, dar pe care nu punem preţ cât ar trebui. De exemplu, fixarea unor limite sau impunerea unor reguli care trebuie respectate neapărat. Iar cine nu le respectă, va fi pedepsit. În ce constă pedeapsa? Normal că nu e vorba de bătaie, că asta nu ar rezolva nimic. Cică cea mai bună pedeapsă şi care într-adevăr dă rezultate, e izolarea. Îl pui separat, într-un loc neplăcut, timp de cinci minute. În acest timp, copilul trebuie ignorat şi nu trebuie discutat cu el. Şi întotdeauna când face un lucru urât, sau când îi interzici ceva, trebuie să-i explici copilului de ce nu e bine ce […]

Despre concediul de maternitate

Pe timpul lui Ceaşcă, concediul de maternitate era doar 3 luni.  Pe atunci, fiecare familie făcea cum putea: ba îşi ducea copilul/copiii la ţară, la bunici, şi îl luau în weekend, ba îi duceau la creşă, unde Dumnezeu ştie cum creşteau… Eu nu vreau şi nu pot să îmi imaginez cum ar fi fost să-mi duc copiii la creşă, când erau atât de micuţi şi fragili, iar eu să merg la serviciu. Pe mine bunică-mea m-a crescut de la opt zile. Abia după ce am avut şi eu copii am realizat cât de greu i-a fost. Părinţii mei locuiau în Timişoara, iar bunică-mea în Arad. Iar eu îi vedeam cam la 2 săptămâni, când veneau să mă vadă. Iar când am împlinit aproape 3 ani şi mă puteau lua la […]

Bagajul copiilor atunci când mergeţi în călătorie

Cum v-am povestit, săptămâna trecută am fost cu copiii trei zile la Salina Praid. Cum nu am mai fost plecaţi de mult timp undeva cu ei, mi-am stors bine creierii, să nu cumva să uit ceva din ce ar fi esenţial. Aşa că am făcut o listă, care poate vă va ajuta şi pe voi, atunci când porniţi cu copiii la drum mai lung. Pe mine una m-ar fi ajutat o astfel de listă, în ziua în care am pregătit bagajele. În primul rând, scutece şi şerveţele umede. Apoi hăinuţe: vreo 4 schimburi pentru fiecare, şi mai groase, şi mai subţiri. Plus sacul de dormit pentru cel mic şi pijamaua pentru cea mare. Vom mai pune şi pătuţul tip ţarc plus lenjeria şi perniţele, pentru că vom dormi la hotel. […]