August 23, 2017

Imaginația noastră poate face minuni – fabula cerșetorului cu supa de piatră

Dacă observăm atent, vedem cum copiii își folosesc imaginația pentru a crea tot felul de lucruri. Nu știu dacă și voi făceați asta, dar eu, când eram mică, obișnuiam să fac mâncare din nisip, plăcinte din noroi și multe alte “mâncăruri alese”. Cu trecerea timpului însă, imaginația ne părăsește încet, încet, izgonită de cei adulți, care impun copiilor să deseneze copacii verzi, chiar dacă ei și-i imaginează albaștri, cerul – albastru, chiar dacă ei și-l imaginează roz etc. “Trăia odată într-un sat un cerșetor, fără casă, fără masă. Vara lucra pe la oameni și își procura mâncare.Dar când se apropia iarna, nimeni nu mai avea nevoie de el. Și încerca să supraviețuiască cum și pe unde putea, până venea iar căldura. Era un început de iarnă friguros. Din hornurile caselor […]

Crucea pe care o purtăm

Pentru că tot suntem în zona povestioarelor cu tâlc, vă mai spun încă una, pe care o ştiam de mică, şi pe care cineva mi-a reamintit-o zilele astea. Uneori, ni se pare că viaţa ne e prea grea, şi “crucea”, adică greutăţile vieţii, sunt prea multe. De multe ori ne plângem, spunând că nu e corect, că unii duc o viaţă prea uşoară şi au de toate, pe când noi trebuie să ne chinuim din greu pentru orice. Însă uităm că orice greutate a vieţii ne e dată cu un scop. Din unele învăţăm, altele ne călesc pentru mai târziu, iar altele ne sunt date tocmai pentru a scăpa din alte necazuri mult mai mari. Iată şi istorioara pe care, din păcate, nu ştiu cine a scris-o: ” Era odată […]

Povestea stâncii, de Arsenie Boca

O povestioară foarte frumoasă, primită pe mail de la o prietenă, mi-a atras atenţia azi şi vreau să o citiţi şi voi. E plină de înţelepciune, şi e scrisă de un preot. Un preot adevărat. Spun un preot adevărat, pentru că, în decursul vieţii mele, am întâlnit, din nefericire, mulţi preoţi care nu au nici o legătură cu Dumnezeu, cel despre care ni se spune în Biblie. Preoţi care se plimbă în maşini de lux, pe când alţii mor de foame. Preoţi care construiesc biserici poleite cu aur, pe când spitalele sunt din ce în ce mai puţine, mai sărăcăcioase, şi bolnavii mor cu zile, că nu au medicamente. Un preot adevărat, după părerea mea, e unul care ne transmite iubirea lui Dumnezeu, fiind un exemplu pentru noi. Ca să […]

Povestioara regelui cu patru neveste

Zilele astea am primit pe mail o povestioară drăguţă, cu autor necunoscut, care, zic eu, merită citită. Era o dată un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra, pe care o îmbrăca cu haine din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai fine bucate. De asemenea, o iubea şi pe cea de-a treia soţie, şi ea era cea cu care se mândrea cel mai mult. Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va părăsi. Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era confidenta lui şi era totdeauna drăguţă, înţelegătoare şi răbdătoare. Prima soţie a regelui era foarte loială,  însă nu o iubea; abia de o lua în seamă. Într-o zi, regele simţi că sfârşitul este aproape. […]

De ce ni se întâmplă lucruri rele? – Ceşcuţa de ceai

De multe ori ne întrebăm de ce ni se întâmplă anumite lucruri, pe care noi le considerăm rele şi care nu ne plac. “De ce am căzut la examen?” “De ce am avut accident cu maşina?” “De ce m-am îmbolnăvit tocmai acum?” etc. Preotul Arsenie Boca ne spune o povestioară,  care ne ajută să înţelegem de ce uneori viaţa ne rezervă şi obstacole sau greutăţi: “O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.” În timp ce doamna […]

Tu cum vezi lumea?

Ieri, stând de vorbă cu o prietenă şi povestind noi despre oameni, mi-a spus o povestioară pe care vreau să v-o spun şi vouă: “Era odată un bătrân înţelept care stătea la intrarea unei cetăţi. La un moment dat veni un tânăr pribeag care îşi căuta un loc unde să se stabilească. Văzându-l pe bătrân, aceta îl întrebă: – Bătrâne, eu mă gândesc dacă să intru sau nu în cetate. Spune-mi tu, cum sunt locuitorii acestei cetăţi? Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare: – Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii? – Erau oameni răi şi zgârciţi şi egoişti.  Şi-ar fi dat în cap pentru o bucată de pâine. Mă bucur că am putut pleca de acolo! – Ei, dragul moşului, mi-e teamă că nici aici nu vei găsi oameni mai […]

Povestioară cu tâlc: Omul şi prietenul său, câinele

Văzând fotografia alăturată pe facebook, mi-am amintit de povestioara cu omul şi câinele, care mor deodată şi ajung în cer. Poate o ştiţi, poate nu. Oricum, merită citită sau recitită… Cei doi mergeau pe un drum poleit cu aur, pe lângă un gard de marmură fină, până au dat de o poartă imensă, construită din pietre preţioase, ce străluceau sub razele soarelui. Ajungând lângă poartă, au văzut un om sezând în pragul ei. – Scuzaţi-mă, unde ne aflăm? întrebă stăpânul câinelui. – În Rai, a răspuns portarul. – Putem primi puţină apă? – Desigur, a raspuns portarul, intră şi vei primi. – Singur? Prietenul meu nu poate intra? – Regret, nu permitem intrarea animalelor… Omul a decis să renunte la apă, şi-a chemat câinele şi au plecat mai departe. Tot […]

Nu judeca pe altul, că te judeci pe tine!

Astăzi vreau să vă spun o povestioară sau pildă pe care am auzit-o la radio cu ceva timp în urmă: “Într-un sat, un om şedea pe bancă, în faţa casei lui. Pe-acolo a trecut un consătean care venea de pe câmp – Bună ziua, bade! – Bună să-ţi fie inima! i-a răspuns omul care şedea. “Bietul om! Stă şi el puţin să se odihnească, după ce a trudit toată ziua…” s-a gândit trecătorul. Nu trece mult şi trece pe-acolo alt consătean, mergând agale şi fluierând. Dă din cap în semn de salut şi  trece mai departe. “Nu-i e ruşine să stea aşa şi să lenevească pe bancă, în văzul lumii? Un puturos şi jumătate!” gândi al doilea trecător. Vorbind şuşotit cu o fată din sat, trece şi al treilea om […]

Bine şi rău / gura lumii

Zilnic suntem cuprinşi de sute de trăiri interioare, sau stări sufleteşti; pozitive sau negative, de bucurie sau tristeţe, pace sau nelinişte, siguranţă sau teamă, ş.a.m.d. Oricum, eu cred că există un echilibru în toate. Nu poţi să spui despre un om că e bun sau rău. toţi avem în noi, de când venim pe lume, un bine şi un rău, în egală măsură, care sunt într-o continuă luptă. Şi noi suntem cei care decidem cine iese învingător şi pe care îl lăsăm să se dezvolte şi să crească… Şi cu cât creşte, cu atât devine mai puternic. Dar ştim noi cu adevărat ce e bine şi ce e rău? Există o graniţă bine-delimitată? Mulţi îşi fac viaţa în funcţie de ce spune lumea, crezând că aşa e cel mai bine… […]

De ziua bărbaţilor

M-am gândit că sigur povestioara asta le este pe plac bărbaţilor, mai ales acum, de ziua lor. “Demult, tare demult, umbla Sfântul Petru cu Dumnezeu pe pământ. Şi cum începea să se lase întunericul, hotărăsc să bată la uşa unei case, să-i lase să înnopteze acolo. Pe uşă iese o femeie care, întrebată dacă îi primeşte să doarmă peste noapte, răspunde supărată: – Eu v-aş primi cu tot dragul, oameni buni, dar am un bărbat tare rău şi ursuz… Mergând mai departe, Sfântul Petru îl întreabă pe Dumnezeu: – Doamne, dar de ce ai dat tu puterea bărbatului, în loc să o dai femeii? Şi Dumnezeu atunci îi promite că de mâine va de femeilor putere mai mare. A doua seară, merg la aceeaşi casă şi bat la uşă. Iese […]