August 22, 2019

Influenţa maghiară asupra bucătăriei româneşti

Majoritatea împrumuturilor maghiare au un caracter regional, cele mai multe aparţinând graiurilor ardeleneşti, în special subdialectului crişean. În prezent, influenţa maghiară asupra graiurilor româneşti  scade. Nici în domeniul alimentaţiei nu avem foarte multe împrumuturi din limba maghiară. Cuvântul regional leveşe, „supă” vine de la maghiarul leveş, iar pălincă „ţuică” vine de la pálinka. Românescul paprică „ardei” vine de la maghiarul paprika, care provine, na rândul său, din neogreacă, de la pipéri. Cuvântul papricaş vine tot din limba maghiară, având directă legătură cu ardeiul (paprika). Papricaşul e o mâncare cu mult ardei, în diferite forme (mai ales sub formă de boia), cu carne de pui, de porc sau  chiar iepure, curcan sau vânat, cu roșii sau smântână. Gulaş este, de asemenea, un termen împrumutat de la maghiarul gulyas. Acest fel de […]

Cafeaua noastră cea de toate zilele

Cred că vă daţi seama că acum scriu sorbind din când în când din cafeaua de dimineaţă. Nu ştiu cât e de importantă pentru voi, dar pentru mine e esenţială şi vitală. :)) Mie-mi place să o beau cu două linguriţe de zahăr şi cu lapte. Vouă? A! Şi îmi place să o beau în compania unui prieten. E mult mai bună aşa… Practic, cafeaua îţi face ziua mai bună. Măcar cu atât am rămas şi noi de la orientali. Că de tutun nu prea mă bucur că l-au adus.  Unii zic că nu merge cafeua fără ţigară. Ei, vă spun eu că merge foarte bine. Însă şi cafeaua trebuie băută cu măsură: maxim 2 pe zi. Băută astfel, cafeaua va avea doar efecte benefice asupra organismului:  cercetatorii japonezi au […]

Legume, fructe şi cereale consumate de strămoşii noştri, dacii

M-am gândit să abordez acest subiect, deoarece în ultimii ani, la noi se pune prea mare bază pe cartof şi, de multe ori uităm că mai există şi alte legume mult mai sănătoase şi în acelaşi timp gustoase. Cel mai mult pe vremea dacilor se consuma lintea,  sub formă de fiertură împreună cu alte cereale sau legume (întreagă sau zdrobită), posibil şi carne, grăsimi (animale sau vegetale) şi produse lactate sau sub formă de supă. Lintea (denumită ştiinţific Lens culinaris) este o plantă anuală leguminoasă, scundă, păroasă, cu frunzele paripenat-compuse ale cărei seminţe sunt comestibile. Etimologic, numele acestei plante înseamnă lentilă şi provine din latinescul lens, datorită formei bombate şi circulare a seminţelor. Mazărea, fasolea şi năutul erau destul de rare.             Usturoiul, care era păstrat împletit ca o funie. […]

Vinul şi eticheta sa, partea a II-a

De multe ori, când cumpărăm un vin,  ne uităm nepăsători la ceea ce scrie pe etichetă, sau nu ştim exact despre ce e vorba. Spuneam în prima parte că pe eticheta unui vin există nişte indicaţii obligatorii după care consumatorul îşi poate da seama de calitatea vinului. Astfel, pe lângă categoria de calitate a vinului, pe etichetă mai apare şi:  indicația de proveniență geografică pentru vinurile de calitate superioară – VS sau pentru vinurile cu denumirea de origine controlată pentru vinurile DOC, aprobate prin ordin al ministerului agriculturii, alimentației și pădurilor; denumirea soiului sau a soiurilor pentru vinurile cu denumire de origine controlată. Pentru vinurile de calitate superioară VS care se valorifică prin indicarea provenienței geografice, denumirea soiului sau a soiurilor fiind facultativă. Atunci când vinul se comercializează sub denumirea […]

Despre ceai

Mi se pare interesantă provenienţa cuvântului ceai, care vine din chineză şi despre care aflăm de la Marius Sala că are la bază cuvântul compus din chineză: cha-ye, format din cha, numele plantei şi ye „frunză”. Numele acestei plante şi al băuturii a călătorit pe două trasee, până a ajuns în Europa. Câteva limbi (araba, rusa, portugheza, turca, persana) l-au luat direct din chineza clasică. Cel de-al doilea traseu al cuvântului este prin malaeză, unde a căpătat forma teh pe care a adoptat-o engelza tea, de unde a pătruns şi în alte limbi europene, precum franceza: thé. Ciudat este că în franceză, din 1607 până la sfârşitul secolului XVII, se folosea forma chia sau tcha, din forma chineză a cuvântului. Cuvântul românesc ceai este împrumutat din rusă. La noi nu […]

Influenţa orientală şi occidentală asupra bucătăriei româneşti

Influenţa orientală (-sec. XII – anul 1821) şi influenţa occidentală (1821 – 1918) asupra bucătăriei româneşti are o importanţă deosebită.  Din Ghidul gastronomic al României aflăm că, de-a lungul istoriei, prin întrepătrunderea culturilor, bucătăria românească a fost influenţată de bucătăria balcanică, de cea germană, sârbească, italiană, turcă, şi maghiară, dar nu numai. Intrarea Orientului în bucătăria românească e foarte diversă: turcă, greacă, bizantină, arabă, armenească, creând obiceiuri alimentare noi la populaţia autohtonă. Acum intră în alimentaţie pilafurile, tocăniţa şi ciulamaua, musacaua, kebap – ul, dulciurile însiropate (baclavaua şi sarailiile). Apare un nou stil de viaţă la curţile domneşti: ziafetul, sau zaiafetul care presupune etalarea a câte 30 – 60 de feluri de mâncare, băuturi aromate, precum şi obiceiul de a bea cafea şi a fuma tutun şi narghilea. Aceasta este […]

Câteva cuvinte despre gastronomie

Aşa cum am promis în articole mai vechi, vă voi scrie câteva fragmente din lucrarea mea de disertaţie, intitulată „Beţia cuvintelor din limbajul gastronomic al bucătăriei româneşti”. Astăzi vă voi spune puţin despre istoria gastronomiei. „Istoria gastronomiei priveşte evoluţia modului de pregătire a hranei din punctul de vedere al rafinamentului, al dezvoltării şi diferenţierii gusturilor. Aşadar, în timp ce gastrotehnia este o tehnică, gastronomia este o artă. Din punct de vedere etimologic, cuvântul gastronomie vine din greaca antică, de la γαστήρ (gastér,) care înseamnă stomac şi νόμος (nómos) , semnificând cunoaştere sau lege. Ar mai fi istoria patologiei legată de alimentaţie şi istoria igienii alimentare. În Fiziologia gustului, de Brillat-Savarin, gastronomia este definită ca fiind „Cunoaşterea raţională a tot ceea ce are legătură cu omul ca fiinţă care se hrăneşte.” […]

Alimentele din ziua de azi

Mă tot gândeam eu de ceva vreme încoace cât de importantă este mâncarea pentru noi, şi ce puţină importanţă îi acordăm, totuşi. Cred că ştiţi proverbul ăla: “Eşti ceea ce mănânci.” Păi chiar aşa şi e. Pe mine mă îngrozeşte de-a dreptul gândul că copiii mei vor creşte, vor merge la şcoală şi vor mânca tot felul de porcării pline de E-uri aproape imposibil de evitat. Deocamdată, eu pot controla alimentaţia lor şi încerc, pe cât posibil să evit anumite alimente, cum ar fi, spre exemplu, carnea de pui din supermarketuri. Din câte am auzit şi am văzut şi în documentare, puiul, din ou ajunge pe raft în trei săptămâni. Voi vă daţi seama câţi hormoni bagă în ei? Şi în plus li se mai administrează şi tot felul de […]

Plăcerea de a mânca

Există banala înrebare: “Mănânci ca să trăieşti, sau trăieşti ca să mănânci?” Păi e logic că mănânci ca să trăieşti, că altfel ai muri. Dar pentru mine, puţine sunt plăcerile care concurează cu plăcerea de a mânca. Una ar fi plăcerea de a sta la masă. Dacă plăcerea de a mânca cere foame, sau măcar poftă de mâncare, a doua cere o mâncare bunicică, un vin bun, comeseni plăcuţi, şi timp berechet. O altă plăcere de-a mea este de a bea cafea. Se zice că primul arbore de cafea a fost descoperit în Arabia de către un păstor care a văzut că turma sa era din cale-afară de neastâmpărată şi jucăuşă după ce mânca boabe din arbustul cu pricina. Dar să ne întoarcem la mâncare. Noi, românii, avem o vorbă […]

Alimentația, ieri și azi

Spuneam în articolul trecut că parcă totul devine superficial în ziua de azi, până și mâncarea.Iată un fragment scris în anul 1890, de Marcel Charlot: “Dacă ar fi să-i credem pe unii pesimiști, nu este departe ziua în care artei culinare îi va suna ceasul. Cum se poate concilia aceasta artă cu viata sub presiune, cu trepidația organismului, cu înnebunirea spiritului, cu dezechilibrarea întregii ființe, care caracterizează acest sfârsit de veac? Pentru a găti, e nevoie de timp; e nevoie de timp și pentru mâncat sau pentru digerat; dar noi nu mai dispunem nici de unul, nici de celalalt. Abia avem vreme sa ne susținem viața absorbind în grabă – și la ore neregulate – alimente a căror pregătire și confecționare ascund, uneori, taine îngrozitoare. Și iată încă un rău […]