August 22, 2017

Mă strigă toamna

toamna-gânduriLas deoparte griji și îndoieli, îndatoriri și neliniști. Savurez liniștea din casă, liniște pe care atât de rar o pot auzi… O liniște plăcută uneori, atât de plăcută încât mă sperie.

Casa, pentru mine, e locul unde mă pot ascunde. Și îmi place să mă ascund, ca unui melc. Când eram mici, îmi plăcea să mă joc în casă, spre deosebire de alți copii. Mă simțeam mai în siguranță.

Afară e frig, e ploios, e umed și parcă ostil acum… Îți trebuie ceva curaj să ieși din casă.

Și totuși, ca acum, uneori apare dorința de a scoate capul din cochilie și de a vedea minunățiile din jur, de la oameni la copacii care îngălbenesc, la frunzele care se reîntorc în pământ, mai frumoase ca niciodată.

Vreau să fac ce n-am făcut niciodată, să merg de una singură și să imortalizez toamna acestui an, în câteva fotografii.

 Noi, oamenii ne-am setat, ca niște roboți, să facem doar ce trebuie. “Trebuie să fac curățenie, trebuie să spăl haine, trebuie să fac de mâncare, trebuie să fac cumpărături, trebuie să fac sport, trebuie, trebuie…” Atât de rar ne ascultăm inima și atât de rar facem ce ne place. Și când o facem, ne simțim vinovați, de parcă am fi făcut un lucru rău, de parcă am fi rănit pe cineva. Și asta duce, încet, încet, la nefericire.

 Așa că, pentru sufletul meu, astăzi voi fura o oră din timp și voi face ce-mi place, nu ce e util, și nu ce trebuie.

Spunea Anatol Basarab într-o emisiune, că “trebuie” e numai atunci când viața ta depinde de asta. În rest, niciodată, nimic nu trebuie.

 

Comments

  1. M-as fi bucurat, daca te-ar fi strigat peste vreo 4-5 saptamani 🙂

Trackbacks

  1. […] cum v-am spus în articolul de ieri, am ieșit puțin să simt frumusețea toamnei, anotimp care mă sperie, și care, de obicei, ne […]

Leave a Reply