September 26, 2017

Stima de sine și narcisismul. Legenda lui Narcis

narcisismDacă aici v-am făcut o introducere la ceea ce înseamnă stima de sine, astăzi vă voi spune care sunt cele două mari beneficii pe care le are o persoană cu un nivel ridicat al stimei de sine.

În primul rând, o persoană cu stimă de sine ridicată, are curajul să ia inițiativa de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții. Și asta pentru că stima de sine crește încrederea în tine însuți, și îi face și pe ceilalți să creadă în tine. De asemenea, astfel de persoane sunt mai dispuse să facă ceva în privința convingerilor și visurilor lor, și să riște pentru a le duce la capăt.

În al doilea rând, stima de sine te face, pur și simplu, să te simți bine. Acționează ca o bancă de gânduri pozitive și emoții constructive, care furnizează o stare de bine și e extrem de folositoare când ai nevoie de o extra- doză de încredere atunci când trebuie să faci față eșecului sau ghinionului, depresiei sau când vrei să îți revii după o cădere. Stima de sine îi ajută mult pe cei care lucrează în vânzări: își revin repede după un refuz al vreunui client.

Dar și stima de sine e cu două tăișuri: te poate face uneori prea arogant, și nu mai ții cont nici de sfaturile bune, bazându-te doar pe gândirea proprie, și te poate face un îngâmfat, plin de amor propriu, orgolios și fudul. Iar dacă exagerăm cu stima de sine, putem trece chiar la narcisism, la admirație și dragoste exagerată față de propria persoană fizică, care constituie adesea o stare patologică. Narcisiștii nici măcar nu simt nevoia de a fi plăcuți de ceilalți, în adevăratul sens al cuvântului, ei vor mai mult să fie lingușiți, adulați. Se așteaptă să fie tratați ca pe nite ființe deosebite, și devin nervoși și obraznici când sunt criticați. La început, fac o impresie foarte bună, dar nu o mențin de-a lungul timpului.

Și pentru că am vorbit de narcisism, mi-am amintit de legenda greacă a lui Narcis,  un tânăr deosebit de frumos și de singuratic, fiul nimfei Liriope si al râului Cephios. Oricine îl privea pe Narcis, fie că era femeie sau bărbat, se îndrăgostea de el, însă Narcis nu-i băga în seamă, nu-i păsa de sentimentele lor. Din cauza disperării, chiar și prietenul sau Aminias se sinucide. Nici aceasta sinucidere a lui Aminias nu il misca pe Narcis, acesta rămânând insensibil.

Se spune că de frumusețea lui s-ar fi îndrăgostit și multe nimfe (creaturi delicate ale pădurii și naturii, un fel de zâne, întruchipate în femei tinere și frumoase), dar nici una din ele nu putea spera că dragostea îi va fi împărtășită, pentru că Narcis nici măcar nu le remarcase.

Multe nimfe se îndrăgostesc de el, printre care și nimfa Echo, care nu mai vrea să trăiască și moare de durerea respingerii lui Narcis.

Fetele și nimfele îndrăgostite și respinse ajung să ceară răzbunare, iar Narcis e blestemat de zeița răzbunării, Nemesis să nu poată iubi niciodataăpe nimeni si să se îndrăgostească de el însuși. Astfel Narcis se îndrăgostește de propria sa reflecție în apă, și dorește să o îmbrățișeze, dar cade în apă și se îneacă. Nimfele au venit sa îl plângă și l-au transformat într-o floare galbenă. Astfel au apărut Narcisele,care își țin capul în jos, asemenea lui Narcis care se oglindea în apă.

Așa că trebuie să fim atenți și cu stima de sine, să nu trecem la narcisism. 😛

Comments

  1. Nu imi plac persoanele narcisiste. Astfel de persoane devin de obicei cei care sunt singuri la parinti si prea rasfatati.

  2. Frumoasa poveste si plina de intelepciuni. Aceste personae sint incurajate si de anturajul lor deci nu este numai vina lor.

  3. În ce sens sa fim atenți “sa nu trecem la narcisism”? A fi narcisist este (sau poate fi) o alegere conștientă? ?

Leave a Reply