September 25, 2017

O lecţie de responsabilizare a copilului

copii curatenie

Din păcate, când vin pe lume, copiii nu vin şi cu instrucţiuni de folosire, ataşate. Aşa că noi, părinţii trebuie să învăţăm cum să-i creştem, pe propria noastră piele.

Eu am învăţat în ultima vreme că cei mici nu trebuie cocoloşiţi prea mult, că altfel devin egoişti şi obraznici. Şi am mai învăţat că trebuie să-i responsabilizăm. Încă de la o vârstă fragedă a copilăriei, copilul trebuie învăţat să simtă că este util. Dacă nu le dăm de mici anumite sarcini, când vor fi mari, vor fi de-a dreptul şocaţi că trebuie să facă şi ei ceva, şi vor refuza s-o facă, aşteptând totul de-a gata.

În ultima vreme, duc un adevărat “război” cu fiică-mea, dar şi cu mine, în acelaşi timp. Cine are copii, ştie ce dezastru pot face într-o cameră, împrăştiind totul. Iar dacă mai sunt şi multe jucării, ajungi să nu mai ai pe unde să calci. Ei bine, de obicei le tot spuneam copiilor să-şi adune jucăriile. Dar eu spuneam, eu auzeam, şi tot eu le adunam, şi în jumătate de oră erau la loc, adică pe jos. Recent, însă, am hotărât ca să fac cumva să şi le-adune ei singuri (băiatul e încă prea mic, dar fiică-mea, care are 5 ani, nu are nici o scuză). Şi am încercat toate metodele: de la rugăminţi la explicaţii, la ceartă şi la pedepse, dar n-a mers nicicum. Ba spunea că-i e foame, deşi mâncase recent, ba că o doare ceva, şi tot felul de scuze. Şi, într-o zi, când, după ce mâncase de dimineaţă, şi refuza să adune jucăriile, am lăsat-o până după-masă. Şi când a cerut mâncare, i-am zis că nu-i dau, până nu îşi face ordine în cameră. Nu i-a venit să creadă. “Nici noi, părinţii tăi, dacă nu muncim, nu avem bani să ne cumpărăm mâncare. Şi cine nu munceşte, nu mănâncă.” i-am zis S-a plâns vreo oră, a încercat toate mijloacele să mă facă să cedez, iar când a venit taică-său acasă, m-a “pârât”. Am avut noroc că şi el i-a spus acelaşi lucru. S-a mai văicărit ea încă jumătate de oră, dar, văzând că nu-i încotro, s-a pus şi a adunat toate jucăriile. Nu vă pot spune în cuvinte cât de satisfăcută a fost de ce-a făcut şi cât de bună i s-a părut mâncarea.

Şi mi-am impus ca de-acum încolo, ea să fie cea care îşi face ordine în cameră. Eu doar voi aspira, voi şterge praful şi geamurile. Asta până va mai creşte puţin. 😉

Comments

  1. :)) Si cu mine au facut tot felul de teste. Dar uneori chiar trebuie sa te impui, altfel ti se urca in cap.

Leave a Reply