December 18, 2017

Speranţa primăverii

vine primavaraSperanţa reînvie parcă, când colţul ierbii stă să iasă,

Iar Baba Iarna pleacă, pleacă, cu a ei şubă albă, groasă.

Toată natura dezmorţeşte, şi odată cu ea şi noi,

La viaţă iarăşi se trezeşte, zâmbind c-a învins un război.

E Martie, luna iubită de moşi, strămoşi, când se rugau

Zeului Marte, să rodească semănăturile ce-aveau.

Urcând cu oile la munte, Baba Dochia un fir torcea,

De lână roşie şi albă, s-aducă-n grabă primăvara.

Roşul soarelui arzător, al focului şi-al sângelui

Se îmbină cu albul pur, supus, al omătului.

Sunt ca femeia şi bărbatul, pasiune şi înţelepciune,

Ce numai împreună pot, prin dragoste şi uniune

S-aducă viaţă pe pământ, regenerare, nemurire,

Speranţa unui început, iubire, fericire.

Primele raze de soare ne mângâie în suflete,

Culoare şi lumină blândă, păsări şi multe zâmbete.

Brânduşe, ghiocei, narcise,  lalele, şi zambile

Sunt primul dar al primăverii, sunt primele ei file.

Leave a Reply