September 23, 2017

Vom ajunge să socializăm doar la telefon şi pe facebook?

socializarea aziÎn urmă cu ceva vreme, auzeam că în alte ţări, mai “civilizate”, cum e Germania, Canada etc., ca să te vezi cu prietenii, trebuie să stabileşti întâlnirea cel puţin înainte cu o săptămână. Mi se părea absurd şi anormal. Dar, din păcate, acum am ajuns să mi se pară logic.

Ţin minte, în copilărie, pe când nu existau telefoane, rudele, prietenii, vecinii, se vizitau la orice oră din zi şi din noapte. Acum, Doamne fereşte să apari la uşa cuiva fără să anunţi din timp.

Oare de ce s-a ajuns aici?

Vorbeam cu cineva zilele trecute şi constatam că oamenii încep să-şi construiască identităţi false, prin intermediul reţelelor de socializare. Totul trebuie să pară perfect. Fericire la maxim. Poze în care toată lumea zâmbeşte, concedii, băuturi scumpe etc. Şi tu, care stai în spatele calculatorului, poate singur, şi într-o perioadă mai tristă, îţi vezi toţi prietenii în culmea fericirii, şi ajungi să te gândeşti că tu eşti singurul care eşti lovit de soartă, şi poţi da chiar în depresie.

Nu judec pe nimeni, că şi eu mă încadrez printre cei ce iubesc facebook-ul, dar cam asta se întâmplă. Preferăm să socializăm pe facebook, decât să ne întâlnim şi să stăm la o poveste. Afli de pe facebook că ţi s-a logodit un prieten, sau când e ziua lui de naştere. Nu zic, reţelele de socializare au şi multe părţi bune. Am reîntâlnit oameni pe care, altfel, probabil nu-i mai vedeam în viaţa mea. E ciudat… parcă apropie oamenii care sunt la depărtare şi îi distanţează pe cei care sunt aproape.

De telefoanele mobile nu mai zic. Odată trebuia să mă întâlnesc cu cineva. Eram acasă şi am stabilit să ne vedem peste zece minute, în faţa unui supermarket, în parcare. Eram deja în maşină când mi-am dat seama că mi-am uitat telefonul acasă. “Ce mai contează, mi-am zis. Se poate şi fără telefon. Cum era mai demult, când lumea îşi dădea întâlniri şi nu exista mobil?” Şi nu m-am întors să-l iau. Am ajuns la locul stabilit, dar… n-am găsit pe nimeni. “Mai stau 10 minute. O să apară ei.” Şi-am stat, şi mi s-au lungit ochii uitându-mă după ei. M-am plimbat prin toată parcarea, că m-am gândit că poate au rămas în maşină… Nimic. Aşa că m-am întors acasă după telefon. Ei intraseră în supremarket, şi se aşteptau să-i sun când ajung, şi să-mi spună unde sunt.

Da… parcă lumea a ajuns să fie mai neserioasă şi să nu mai fie punctuală, de când cu telefoanele mobile.

Să nu mai spun, dacă mergi la cineva în vizită, pe neaşteptate. “Vaaai, e dezordine, vaaai, nu sunt aranjat, vaaai, nu am cu ce să te servesc.” De parcă astea contează. Mai demult, când venea cineva la tine, scoteai pe masă ce-aveai, chiar dacă era o bucată de pâine, ceapă şi slănină. Şi ce dacă e dezordine? “Vaai, dar dacă mă bârfeşte?” Dacă e genul ăsta de om, înseamnă că nu are ce căuta pe lângă tine. Ne-am obişnuit să ne ascundem după un paravan al perfecţiunii, şi să părem ceea ce nu suntem.

Ar mai fi multe de spus pe tema asta. Cum am mai zis, nu judec pe nimeni, astea sunt vremurile şi trebuie să ne adaptăm, şi chiar să ne bucurăm de ele, aşa cum sunt. 🙂

Comments

  1. Nu cred ca e cazul in Romanica. Cel putin eu asa cred..Dar poate peste ani se va schimba situatia…

  2. Ce spui despre Canada este a

      adevarat. Din pacate distantele lungi dintre noi romanii ne face sa ne planificam intilnirile din timp (1,2 saptamini inainte) si mai ales in weekenduri. In Romania iti trebuie doar 5-10 min sa te intilnesti cu un prieten pe cind noua aici in Canada ne trebuie 45-60 min. Fiecare ne-am stabilit cit mai aproape de lucru. Din pacate asta este ne vorbim mai mult la tel. decit ne vedem. Chestia cu parcarea am patit-o si eu si cred ca cine ti-a facut-o nu iti este prieten. Prieten este cel ce te respecta. Iar data viitoare spunei in fata.

Leave a Reply