December 18, 2017

Avem două posibilităţi. Tu ce atitudine alegi?

fii optimistMai demult am primit un mail de la o prietenă, pe care l-am redescoperit acum. Mi s-a părut interesant şi motivaţional, aşa că am zis că merită să-l citiţi şi voi:

“Dan este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l cunoşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl intreabă cum îi merge, el răspunde: Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine! E un optimist. Dacă un coleg are o zi rea, Dan reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.

Am devenit curios şi într-o zi l-am întrebat:  Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?

Dan mi-a răspuns: În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu prost dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se intâmplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se plângă pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.

Dar asta nu este întotdeauna aşa de uşor i-am spus.

Ba da, zise Dan, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influenţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să ai o atitudine pozitivă sau negativă. Până la urmă, tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa.

După această discuţie am pierdut legătura cu Dan, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea mă regăseam, gândindu-mă la cuvintele lui atunci când optam pentru ceva în viaţă, în loc să reacţionez la evenimente. Apoi am aflat că Dan a avut un accident groaznic la locul de muncă. În timp ce cobora nişte scări cu nişte cutii mari pline de dosare în mâini, s-a împiedicat şi a căzut. S-a ales cu răni grave, a necesitat chiar o operaţie la cap de 3 ore.  După câteva luni, l-am întâlnit din nou şi l-am întrebat cum se simte.

 – Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine! Vrei să vezi cicatricile mele?

 – Dar cum faci să rămâi pozitiv după tot ce ţi s-a întâmplat? La ce te gândeai în timp ce ai căzut?

 – În timp ce cădeam, mă gândeam că nu ar fi trebuit să car atâtea dosare deodată. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc!

 – Dar nu ţi-a fost frică?

 – Atunci când m-au dus la spital şi am văzut feţele asistenţilor şi doctorilor, mi-a fost frică. Citeam în ochii lor: E un om mort. Apoi, o asistentă m-a întrebat dacă am alergie la ceva şi am răspuns tare: da! sunt alergic! Am atras atenţia tuturor.  Sunt alergic la scări! am spus. Toţi au izbucnit în râs, şi atunci le-am zis: Eu aleg să trăiesc. Operaţi-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!

Dan a supravieţuit datorită măiestriei medicilor, dar şi datorită atitudinii sale.

Dan m-a învăţat că putem fi controlaţi de multe. Dar atitudinea e a noastră, şi nimeni nu poate să ne-o controleze. În fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă fericită. Şi este fără rost să fim mereu îngrijoraţi pentru ziua de mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gândi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.”

Comments

  1. Asta este si starea mea de spirit 🙂 Mereu aleg sa fiu bine dispus…

  2. Dan este un om de admirat si sper ca povesta asta sa fie citita de cit mai multi oameni care vor deveni ca si voi blogeri maramureseni plini de optimism.

Trackbacks

  1. […] Până la urmă, și dacă totul ne-ar fi scris, putem alege să ne bucurăm de viață sau să ne plângem de ea. Întotdeauna avem aceste două opțiuni. […]

Leave a Reply