December 14, 2017

Viaţa lui Pi: un film care m-a impresionat

viata lui piMai nou, destul de rar se întâmplă să vezi un film în urma căruia să rămâi cu ceva bun, să înveţi sau să transmită înţelepciune. Şi la fel de rar se întâmplă să vezi un film care să te ţină în acelaşi timp cu sufletul la gură, şi să ai impresia că a durat jumătate de oră, deşi filmul a fost de 2 ore. Ei bine, ieri am avut parte să văd un astfel de film: “Life of Pi”.

Sincer, din trailer-ul filmului, mai ales cel de la cinema, nu îţi poţi da seama de mare lucru. Nu am să vă înşir acţiunea filmului, ci am să vă spun impresia mea în urma vizionării.

Întregul film arată călătoria iniţiatică a unui indian adolescent, călătorie pe care, la un moment dat al vieţii, cu toţii o parcurgem, şi în urma căreia devenim maturi. În această călătorie ne lovim de încercări şi de realitatea crudă a lumii în care trăim. Suntem doar noi şi ceilalţi, fără părinţi, fără altcineva care să ne ajute. Şi trebuie să-i ţinem piept. Copii fiind, ne imaginăm şi vedem, de multe ori, o lume mai bună decât e, mai frumoasă, dar, de fapt, este (ca şi în cazul lui Pi în relaţia cu tigrul), propria noastră reflexie. Lumea în care trăim e precum tigrul bengalez cu care Pi călătoreşte pe apele neliniştite: un alt univers, diferit de al nostru, în care trebuie să ne adaptăm pentru a supravieţui în călătoria vieţii. Trebuie să respectăm pentru a fi respectaţi, trebuie să învăţăm să comunicăm într-un limbaj comun, şi trebuie să înţelegem, în primul rând, că e cu totul şi cu totul altceva decât suntem noi. Abia atunci ne putem apropia.

Filmul ne învaţă şi despre religii. Pi încearcă, cât e copil, trei religii diferite: hindusă, islamică şi creştină. Încearcă să descopere adevărul şi le adoptă pe toate. Tatăl lui îi spune că el îl respectă mai mult pe cel care nu crede în nimic sau care crede în altceva decât crede el, decât să accepte totul orbeşte. Şi asta începe cu a gândi raţional. “Credinţa e o încăpere cu mai multe camere, cu îndoieli la fiecare etaj. Dar îndoielile sunt utile şi întăresc credinţa. Nu poţi ştii puterea credinţei, până ce nu a fost testată.”

Până la urmă, Dumnezeu există în fiecare religie. În cazul lui Pi, care a avut parte de o călătorie însoţită de lupta pentru supravieţuire după ce s-a scufundat nava, împreună cu tot ce avea, el trăieşte o experienţă incredibilă. Ajungând pe uscat, el povesteşte prin ce a trecut, dar oamenii nu-l cred. Atunci, îşi spune povestea în alt mod, personajele fiind nu animale, ci oameni, dar cu aceleaşi însuşiri. Şi le spune să o creadă pe care vor. “La fel e şi cu Dumnezeu”, spune el. Şi într-adevăr, e diferit în fiecare religie, dar, de fapt, e acelaşi. Noi alegem pe care îl urmăm şi în care credem.

Ar mai fi multe de spus, dar mai bine vă uitaţi la film şi trageţi voi concluziile şi învăţăturile pe care le doriţi. 🙂

 

Comments

  1. Am vazut si eu filmul mi se pare extraordinar

  2. Acum sincer, mie nu mi-a placut..Dupa 10 minute l-am oprit..Poate nu am fost in stare de spirit corespunzatoare.Sper sa imi fac curaj sa ma uit…

Leave a Reply