June 28, 2017

Din doamnă, sclavă

nicolae-grigorescu-batrana-din-brolleCuvintele se poticnesc şi nu vor ca să iasă

Din sufletul şi mintea mea, şi se simt ca acasă…

Vreau să le scot, dar se tot zbat,

măcar puțin să mai rămână,

au obosit de-atât umblat

pe Patria Română…

– În zadar suntem rostite,

că nu suntem auzite…

nimeni nu ne bagă-n seamă

când spunem de-a noastră mamă:

că ea suferă şi plânge, e în zdrențe şi bolnavă

Singură şi părăsită, a ajuns din doamnă,  sclavă.

Copiii ei au uitat-o,

Pe mâini rele au lăsat-o.

Ei o văd din depărtare

Şi-o privesc cu nepăsare…

Văd hoții şi trădătorii care-i spun că-i sunt copii,

văd corupții şi nedrepții care-i sunt judecătorii.

Ei îi spun că-i fac dreptate, și-o-ngrijesc şi o hrănesc,

dar privirea îi trădează, când în ochi ei o privesc

Şi îi văd durerea grea, şi văd cum au umilit-o,

Cum din regina ce-a fost, cerșetoare au făcut-o…

Plânge pe la porți străine

Să primeasc-un colț de pâine…

Străinul i-a dat chiar două,

Şi apoi i-a cerut nouă.

Iar noi, copilașii ei,

ce eram ca niște zmei,

Stăm şi o privim, pierduți,

Fără vlagă şi tăcuți.

Teama sau indiferența,

nepăsarea, neputința…

Nu știm ce şi cum ne-ndeamnă

Să nu o băgăm în seamă.

Așteptăm ceva de sus să ne vină-n ajutor,

Uităm că doar noi suntem doină, dragoste şi dor.

Să ne-amintim că suntem cei mai viteji şi mai drepți,

Ăsta-i medicamentul ce sparge ziduri şi pereţi,

Ce scoate-afară răul, cancerul şi boala grea,

Şi doar cu el, a noastră Românie se va vindeca.

 

Comments

  1. Deosebita.. felicitari..:)

  2. Ce fromos

Leave a Reply