June 25, 2017

Archives for January 2013

Ce trebuie să vizitaţi când mergeţi în Maramureş (partea a II – a: Memorialul Durerii şi Cimitirul Vesel)

Vă spuneam în articolul trecut despre Sighetu – Marmaţiei şi farmecul acestui oraş care, prin Muzeul Satului Maramureşean, dar şi prin Muzeul Etnografic (situat în centrul oraşului) a păstrat vie o parte din sufletul strămoşilor noştri. Oraşul are şi încărcătură istorică, aici aflându-se Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, sau Memorialul Durerii, închisoarea folosită de regimul comunist pentru exterminarea elitelor României. Este o frescă tristă a istoriei noastre, pe care, însă trebuie s-o cunoaştem, şi să învăţăm să facem în aşa fel încât noi să împiedicăm să se mai repete. Pentru că avem puterea de a opri răul încă din faşă. Iar răul de acel fel începe întotdeauna prin limitarea libertăţii cuvântului şi prin promovarea non-valorilor. Acolo au fost închişi, fără ca măcar să fie judecaţi, şi condamnaţi la pedepse […]

Când se scrie cu un i, când se scrie cu doi i şi când se scrie cu trei i

Ieri mi-a spus cineva că niciodată n-a înţeles cum stă treaba cu i – urile de la sfârşitul cuvântului, şi că s-ar bucura tare mult dacă i-ar explica cineva într-un mod cât mai simplu, fără termeni gramaticali greu de înţeles. Sper că din ce voi scrie aici, va înţelege. În liceu, profesoara de română ne atrăgea mereu atenţia, şi spunea că nu se zice “doi de i”, ci “doi i”, aşa cum nu se spune “doi de cai”, ci “doi cai” sau “doi de pantaloni”, ci “doi pantaloni”. O să încep cu cuvintele care sună ca şi cum ar avea doi i la final, dar, de fapt, se scriu cu un singur i: noştri şi voştri pantaloni albaştri,  ochi negri. În acest caz, adjectivele sunt la plural, nearticulate. “Roșu”, indiferent […]

Ce trebuie să vizitaţi când mergeţi în Maramureş (partea I)

Când am vizitat pentru prima dată Maramureşul era iarnă. Mă refer aici la Maramureşul “de peste deal” sau Maramureşul Istoric, “dealul” fiind, de fapt, Muntele Gutin sau Gutâi, care, în trecut, despărţea zona Crişanei de Maramureș. Abia în 1968, Baia Mare (care până atunci făcea parte din regiunea Satu Mare), a fost alipită Maramureșului.  Dar să nu-mi pierd ideea… când am vizitat pentru prima dată Maramureşul, iarna, am rămas profund impresionată. Zăpada era cam de un metru, iar brazii, încărcați de omăt, păreau parcă desprinși din altă lume. Trecând prin satele maramureșene, nu mi-a venit să-mi cred ochilor când am văzut sătenii îmbrăcați în port popular. Şi nu erau doar bătrânii satului, ci şi tinerii, pe-a căror față se vedea mândria că pot purta straiele străbunilor lor. Era Duminica după […]

Din doamnă, sclavă

Cuvintele se poticnesc şi nu vor ca să iasă Din sufletul şi mintea mea, şi se simt ca acasă… Vreau să le scot, dar se tot zbat, măcar puțin să mai rămână, au obosit de-atât umblat pe Patria Română… – În zadar suntem rostite, că nu suntem auzite… nimeni nu ne bagă-n seamă când spunem de-a noastră mamă: că ea suferă şi plânge, e în zdrențe şi bolnavă Singură şi părăsită, a ajuns din doamnă,  sclavă. Copiii ei au uitat-o, Pe mâini rele au lăsat-o. Ei o văd din depărtare Şi-o privesc cu nepăsare… Văd hoții şi trădătorii care-i spun că-i sunt copii, văd corupții şi nedrepții care-i sunt judecătorii. Ei îi spun că-i fac dreptate, și-o-ngrijesc şi o hrănesc, dar privirea îi trădează, când în ochi ei o privesc […]

Când, cum şi unde se pune virgula

De multe ori, din cauza virgulei care nu e pusă unde trebuie, sau care lipsește dintr-un text prin care cel ce-l scrie  vrea să spună ceva, reiese cu totul şi cu totul altceva. Iată nişte exemple amuzante: Vindem cizme din piele, de damă. Dacă virgula lipsește, avem : “Vindem cizme din piele de damă.” – Camelia, Ion te cheamă! Dacă virgula e pusă greşit, iese cu totul altceva: “Camelia Ion, te cheamă.” – Hai să mâncăm, copii! Dacă nu punem virgula, iese: “Hai să mâncăm copii!”. Nu, voi veni mâine după tine. Dacă lipseşte virgula, iese: “Nu voi veni mâine după tine.” Şi exemplele pot fi multe… Iată când şi unde, în propoziţie, se foloseşte virgula şi rolul ei (am încercat să explic cât se poate de simplu; sper că […]

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă, adresată fiicei sale, Margareta

Astăzi am citit ceva care m-a impresionat până la lacrimi. E o scrisoare adresată de un tată, fiicei sale, pe care o iubește şi căreia îi vrea doar binele. Şi sunt nişte sfaturi aici, pe cât de simple, pe atât de importante, şi cu toții ar trebui să ținem seama de ele. Practic, el îi spune fetei calea care duce spre fericire. Şi, într-adevăr, dacă nu avem conștiința curată, dacă nu încercăm să fim mai buni, nu putem fi fericiţi. Savuraţi şi voi cuvintele unui român minunat: “Să trăiești Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al […]

Un nou val de gripă

După două luni de stat acasă, mi-am dus din nou copiii la grădiniță… două zile. La cât suntem de norocoși, am prins chiar gripa care a început să-şi facă de cap. Spre deosebire de o simpla răceală, care se manifestă la 3, 4 zile după ce se ia, gripa se instalează şi își manifestă simptomele chiar a doua zi. Dacă o viroză începe prin nas înfundat, secreții nazale, oboseală uşoară şi febră mică, gripa debutează cu febră mai ridicată (peste 38º C), dureri de cap, dureri musculare, tuse uscată, frisoane, și mai apoi secreții nazale. Aşa mi-am dat seama că e gripă, nu o simplă răceală. Dar ce mi-a mai confirmat faptul că e gripă a fost că vecina noastră, care mai vine câteodată să stea cu copiii, a luat […]

Spaghetti cu sos de roşii (all’ Amatriciana)

Eu nu sunt o prea mare iubitoare de paste, dar soţul meu şi copiii le adoră. Aşa că, cel puţin o dată pe săptămână “mă sacrific” şi gătesc paste, şi încerc să le fac cât de bune, să pot mânca şi eu. De data asta am încercat să fac spaghetele pe stilul all’ Amatriciana, cu un sos tradiţional italienesc, şi au ieşit delicioase. Şi fiică-mea, şi soţul meu au devorat câte două porţii. Aveţi nevoie de: o cutie de spaghete (barilla n. 3 sunt cele mai bune, după mine) 4 roşii decojite pastă de tomate o ceapă mică bacon ar fi cel mai indicat, dar, cum nu aveam, am folosit spek şi jambon afumat puţin chilli mărunţit ulei de măsline o lingură de oţet de vin roţu sau trei linguri […]

Vrăbioară de vită la grătar cu orez cu parmezan

Vrăbioara este carnea de vită din zona mijlocului spinării, asemănătoare, ca textură, cu muşchiul de vită. Cel mai bine se găteşte la grătar, dar ideea e să nu fie prea tare prăjită, ci doar puţin sau mediu, pentru că altfel se întăreşte. Am ales garnitura de orez cu parmezan la sugestia soţului meu, care mi-a zis că a mâncat aşa ceva la un restaurant şi că ar fi o combinaţie foarte bună cu vita. Aveţi nevoie de: 4 bucăţi de vrăbioară o cană de orez ulei de măsline o bucăţică de unt parmezan dat pe răzătoare sare piper rozmarin (şi alte mirodenii, care vă plac) Carnea se unge bine cu ulei de măsline, apoi se sărează şi se piperează, înainte cu 2 ore de a o găti, apoi o ţineţi […]

Când te opreşti să alergi după lucrurile greşite, le dai lucrurilor bune şansa de a te găsi

Săptămâna trecută am primit de la o prietenă un mail care conţinea sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul. Mi s-a părut interesant şi constructiv, şi m-am gândit că ar fi bine să-l citiţi şi voi. Chiar merită citit în întregime. Eu una am rămas cu ceva după ce am citit.       1. Să fii ceea ce eşti! Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este  să fii tu însuţi într-o lume care încearcă să te facă precum toţi ceilalţi. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deştept sau mai tânar, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. Fii tu însuţi, şi oamenii potriviţi te vor iubi pe tine, […]