June 27, 2017

De-ai toamnei picuri

Cu picuri mici, mărunţi şi deşi

Plângea azi cerul,

De bucurie, dor, tristeţi,

La fel ca omul.

Lin, răsucindu-se uşor

Cădea o frunză

Şi se-aşternu, oftând de dor,

Pe-a lumii pânză.

 

Grăbiţi şi zgribuliţi, şi plini de griji

Trec oameni pe trotuare.

Nu văd nici frunze, nici culoare,

Nu văd nici păsări călătoare.

Sunt supăraţi de-ai toamnei picuri

Şi sunt bătuţi de aspre vânturi.

Cu frică văd venirea iernii grele,

Cu facturi mari, la gură cu zăbrele.

 

Natura îi priveşte, dar îşi vede de drum.

Ar vrea să îi ajute, dar nu mai are cum.

Leave a Reply