December 18, 2017

Archives for October 2012

Dovleci de Halloween făcuţi de copii la grădiniţă anul ăsta

După cum v-am promis, iată şi pozele cu dovlecii, opere ale copiilor (ajutaţi puţin de părinţi, recunosc). 🙂 După cum vedeţi, piraţii au avut un succes extraordinar anul ăsta. 🙂 Dar şi fetele – dovleciţe: Cred că aţi recunoscut-o pe-a noastră. 🙂 Per total, au fost foarte drăguţi.

Cum se face un dovleac de halloween

Să faci un dovleac de halloween nu e mare filozofie, dar nici uşor nu e. Îţi ia cam jumătate de oră şi îţi trebuie ceva forţă. Nu recomand să lăsaţi copiii să-l sculpteze. 🙂 Îţi trebuie un cuţit cu vârful ascuţit şi care să taie bine. Noi nu am avut un dovleac perfect rotund. Am primit unul de la ţară, dar a fost bun şi ăsta. În primul rând, îi tai “capacul” de deasupra. Înainte de a-l tăia însă, marchează cu creionul linia pe unde vrei să o faci, ca să-ţi fie mai uşor. Apoi, cu cuţitul puţin înclinat înspre interior, începi să tai, adâncind cuţitul în dovleac, apoi scoţându-l, de mai multe ori. Nu poţi să mergi cu o singură tăietură până-n capăt, că e prea tare dovleacul. Apoi […]

Aşchia nu sare departe de trunchi

Noi, românii avem vorba asta: “Aşchia nu sare departe de trunchi”, care e similară cu:  “Ce naşte din pisică, tot şoareci mănâncă.” Sunt doar nişte proverbe, foarte simple la prima vedere, dar care ascund mult adevăr şi înţelepciune din popor. În afară de moştenirea genetică, mai primim de la părinţi şi educaţia. Acestea două stau la baza caracterului nostru şi sunt structura pe care îl clădim. Aici aş adăuga un citat care mie îmi place: “Copiii învaţă să iubească din modul în care sunt trataţi de către părinţii lor şi din modul în care aceştia reacţionează faţă de greşelile lor.” (Dr. J. Gray) Spuneam într-un articol (şi multă lume m-a contrazis) că până şi infidelitatea vine de la educaţia primită acasă. Dacă un copil vede, de mic, că părinţii lui […]

Dovleci de halloween la grădiniţă

Halloween-ul se sărbătoreşte şi la noi, de ceva vreme, în fiecare an, în general în noaptea de 31 octombrie. Nu pot spune că e un lucru bun sau rău. Mulţi sunt total împotriva acestei “sărbători luate de la americani”. Însă, eu zic că, atâta timp cât aduce bucurie, nu supărare, de ce nu? Copiii sunt cei care se bucură cel mai mult. La noi încă nu s-a preluat şi mersul copiilor din uşă-n uşă pentru a li se da dulciuri, însă sculpteză dovleci sau se costumează. Anul trecut, la grădiniţă, părinţii şi copiii şi-au adus de-acasă câte un dovleac, apoi l-am sculptat şi l-am decorat împreună, fiecare părinte făcând echipă cu copilul lui. La fel vom face şi anul ăsta, şi abia aştept.  Eu zic că e o idee minunată, […]

Modele de invitaţii la ziua de naştere a copilului

Atât anul trecut, cât şi anul ăsta am căutat pe net modele de invitaţii pentru copii, la ziua de naştere, dar nu am găsit nimic interesant. Aşa că am luat o foaie de hârtie şi am făcut noi invitaţia. Apoi am scanat-o şi am scos mai multe exemplare la imprimantă, pe hârtie cartonată. Noi i-am ţinut ziua la grădiniţă, după program (fiind o grădiniţă privată, se poate), şi de aceea n-am avut invitaţii, ca cei care îşi ţin ziua la anumite locuri de joacă, şi le dă de-acolo. Poate o să vă ajute şi pe voi ideea, atunci când şi dacă veţi avea nevoie. Noi am avut nevoie de invitaţii, să le punem în dulăpioarele colegilor. 🙂    

Tu eşti meteosensibil?

Acum, odată cu venirea anotimpului rece şi a ploilor, aud tot mai multă lume că se plânge ba de stare psihică nu prea bună, ba de dureri de cap sau de spate. Bunică-mea ştia când se schimbă vremea după dureri. :)) Dacă o durea piciorul, ştia că vine vreme rea. La fel, dacă îi “vâjâia” capul. Şi, într-adevăr, chiar şi medicii susţin că cei cu dureri reumatice sunt meteosensibili. Din câte am citit, femeile suferă mai mult de meteosensibilitate decât bărbaţii. De asemenea, cei care locuiesc la oraş, în spaţii închise. Organismul nostru, al “şobolanilor de apartament”,  nu se poate adapta la schimbările vremii la fel ca al unuia care locuieşte la ţară şi e mai tot timpul pe-afară. Normal că dacă e vreme mohorâtă, parcă ţi se transmite şi […]

A venit, a venit toamna

Zilele trecute am avut parte de cele mai frumoase clipe de toamnă din viaţa mea. Sau poate că nu am luat eu în seamă până acum frumuseţea acestui anotimp minunat. Da… e toamnă în toată regula. Ea şi-a intrat pe deplin în drepturi, şi-şi face datoria cu o măiestrie de nedescris. Presară galben, ruginiu şi brun-roşcat, acoperind, încet-încet tot verdele frunzelor şi-al ierbii. Aduce răcoarea mult-aşteptată, şi ne-aşterne în suflete liniştea frunzelor cere, fericite şi libere, se desprind şi-ajung în locul dorit. Acum putem visa cu ochii deschişi, cuprinşi de frumuseţea culorilor care ne încântă privirile. Natura e parcă ireală. Faceţi-vă timp măcar jumătate de oră şi ieşiţi puţin în natură. Acolo, puneţi deoparte toate grijile şi supărările care stau ca un voal peste ochii noştri, nelăsându-ne să vedem şi […]

Carne şi lactate consumate de strămoşii noştri, dacii

Pe primul loc în preferinţele alimentare ale dacilor era carnea de vită. Resturi osteologice aparţinând acestor mamifere s-au găsit în toate siturile. Vitele erau crescute în principiu pentru produse secundare (lapte, brânză), eventual pentru reproducere şi muncă, aceste animale fiind sacrificate în general la maturitate. Vitele din epoca dacică, erau probabil de talie relativ mică şi aveau o constituţie suplă. Despre cuvântul vită, Marius Sala este de părere că a avut o evoluţie specială de sens. Astfel, latinescul vita „viaţă” devine în română vită, iar cuvântul românedsc viaţă este fie urmaşul unui latinesc neatestat vivitia, derivat abstract al lui vivus, fie format în româneşte de la viu. Pe locul doi în preferinţele culinare ale dacilor, par a se situa suinele. Porcinele erau ţinute în exclusivitate ca producătoare de carne şi […]

Supă de pui cu găluşte de gris sau griş

Dacă tot e perioada când răcelile îşi fac de cap, am zis să postez reţeta mea de supă de pui cu găluşte: e un remediu natural împotriva răcelii, iar copiii o adoră. Pare o reţetă simplă şi banală, însă eu “m-am luptat” vreme îndelungată cu găluştele: ba îmi ieşeau prea tari, ba mi se spărgeau. Până mi-a explicat maică-mea exact cum se face. Aşa că sper să-i ajut pe cei care se confruntă cu problema asta. 😛 Aveţi nevoie de: pui – eu am căutat un pui care să semene cât de cât cu cel de casă, şi m-am oprit la puiul Ave oşenesc. Ştiu de când făcea bunică-mea supă, că trebuie să fie galbenă deasupra. Ei bine, tocmai de asta m-am oprit la puiul ăsta, care o face galbenă. […]

Viaţa ca o joacă

Unii iau viaţa asta într-atât de în serios, încât uită să se mai bucure de plăcerile şi frumuseţea ei. Recunosc că, uneori, şi eu mă număr printre ei. Şi mă gândeam zilele astea că viaţa trebuie luată ca un joc. Şi trebuie să-ţi facă plăcere să-l joci, oricât ar fi de greu. Se spune că nu există mai mare seriozitate decât cea a unui copil, atunci când se joacă. Aşa trebuie să fim şi noi, adulţii: să ne jucăm de-a viaţa, dar la modul serios. Viaţa e o aventură nebună. Nu ştii ce te-aşteaptă la colţul următor, şi trebuie să fii în permanenţă atent şi concentrat. Iar dacă iei viaţa ca pe o dramă, la un moment dat vei obosi şi te vei simţi extenuat. Însă, într-un joc nu oboseşti […]