October 20, 2017

Archives for August 2012

Povestioara regelui cu patru neveste

Zilele astea am primit pe mail o povestioară drăguţă, cu autor necunoscut, care, zic eu, merită citită. Era o dată un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra, pe care o îmbrăca cu haine din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai fine bucate. De asemenea, o iubea şi pe cea de-a treia soţie, şi ea era cea cu care se mândrea cel mai mult. Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va părăsi. Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era confidenta lui şi era totdeauna drăguţă, înţelegătoare şi răbdătoare. Prima soţie a regelui era foarte loială,  însă nu o iubea; abia de o lua în seamă. Într-o zi, regele simţi că sfârşitul este aproape. […]

Reţetă: Paste (spaghete) cu fructe de mare

Astăzi am vrut să încerc ceva nou, aşa că am îndrăznit să intru în cercul fructelor de mare (şi nu regret deloc, mai ales că le-a plăcut şi copiilor la nebunie) 🙂 . Pentru 4 porţii aveţi nevoie de: spaghetti – 400 g ulei masline – 50 ml usturoi – 3 căţei fructe de mare (eu am folosit congelate) – 500g zeama de la jumătate de lămâie mică vin alb sec – jumătate de pahar suc de rosii – cam 300 ml 2 roşii tăiate cubulețe o lingură de smântână (opțional) oregano sare piper Puneţi la fiert apa pentru spaghete, apoi puteţi să vă ocupaţi de sos. Spaghetele se fierb conform instrucţiunilor de pe pachet. Fructele de mare se spală cu apă rece şi se taie (dacă sunt prea mari). […]

E un blog personal, cu idei proprii. Nu citi, dacă nu-ţi place

Fiecare din noi, locuitorii acestei planete, suntem diferiţi. De la aspectul fizic la caracter, idei ş.a.m.d. Totuşi, sunt anumite aspecte la care ne asemănăm. Se întâmplă, deseori, să rezonăm cu o persoană aflată la sute de kilometri depărtare. Ei bine, atunci când m-am gândit să încep să-mi fac un blog, eram cu gândul la acele persoane, câte-or fi ele, care ar putea gândi ca şi mine, şi cărora le-ar face plăcere să citească ce scriu. Sincer, nu prea am luat în calcul faptul că pe alţii, care gândesc în alt mod, i-ar deranja că eu gândesc altfel. Sau, mă gândeam că, dacă intră şi vor vedea că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, nu mă mai citesc şi gata. Simplu! Dar se pare că sunt unii care, probabil vor […]

Sub influenţa prostiei umane

Mda… Aşa cum unii oameni se află sub influenţa alcoolului, alţii se află sub influenţa prostiei, care, din păcate, e molipsitoare. Asta îmi aduce aminte de un banc. “Cică un bărbat, rupt de beat, se urcă într-un autobuz, aşezându-se lângă o ţâfnoasă care se uita urât la el, împingându-l de lângă ea. – Eşti proastă! îi zice omul. – Şi tu eşti beat! sare femeia. – Da, da’ mie până mâine-mi trece.” Când spun “prostie” nu mă refer la cultura generală a unui om, ci la acea prostie care stă mână-n mână cu răutatea, nepăsarea şi indiferenţa. Ce mă şochează pe mine acum e că la noi în ţară se întâmplă lucruri atât de grave, iar unii vorbesc despre părul şi unghiile Biancăi Drăguşanu. Făcea cineva de la TV o […]

Castelul Peleş din Sinaia

Fiind în trecere prin Sinaia, am zis să intrăm, dacă tot suntem pe zonă, să vedem renumitul castel Peleş. Şi nu regret deloc, pentru că a fost unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut în viaţa mea. Am ales tura scurtă, de 45 de minute, în care vizitezi doar parterul, din cauză că eram presaţi de timp. Mai este şi tură de 2 ore, în care poţi vedea şi etajele, pe care o vom face cu cea mai apropiată ocazie. Eu am rămas profund impresionată de ce-am văzut. Mai ales când ne-a spus ghidul că a fost primul castel din Europa cu încălzire centrală şi cu electricitate, având şi un sistem de aspirare a prafului, încă din 1901. Ce ziceţi de asta? Şi-acum am ajuns ca Europa […]

Oare care pot fi eu?

Zile albe, zile negre, mai multe sau mai puţine, Trec ca norii, trec în grabă şi se duc pe lângă mine. Mii de gânduri mă frământă; cine sunt, unde mă duc? Mă simt pustiit şi singur şi mă caut ca un năuc.   Trec pe străzi, mă uit la oameni: oare care pot fi eu? Să fiu eu grăbitul ăsta fără nici un Dumnezeu? Sau sunt eu acela care, fără pic de conştiinţă Vrea putere, vrea avere, şi arde tot de dorinţă Să-şi facă ziduri, palate, c-a văzut el că se poate Să faci bani şi bogăţii chiar peste noapte?   Nu ştie că amintirea omului ce-a fost odată Trăieşte, nu în betoane, mai ales de e pătată Cu minciuni şi cu hoţii, furturi şi mitocănii. Amintirea dăinuieşte şi trăieşte-o […]

Educaţia cu palma

Zilele trecute, fiind în concediu, am avut parte de o privelişte mai puţin plăcută. Pe plajă, o femeie de vreo 30 de ani îşi ţinea copilul de vreun an jumate în braţe. Copilul plângea, nu ştiu din ce cauză, iar femeia ţipa la el ca descreierata să tacă. Nu ştiu, sincer, care ţipa mai tare. Ţipetele ei, însă, au fost fără nici un rezultat. Atunci a început să-l şi lovească peste gură. Dar nu numai simbolic, ci cu putere, de se auzea fiecare lovitură. Copilul ţipa şi mai tare, şi a început şi el s-o lovească în acelaşi mod. Cu greu m-am putut abţine să merg să-i zic vreo două, dar nu ştiam ce să-i zic, că vorbea altă limbă, rusă, cred. Şi mă gândeam că dacă face aşa ceva […]

Diferenţa dintre valori şi principii

Multă lume confundă valorile cu principiile. Valorile nu sunt principii, iar principiile nu sunt valori. Valorile ni le formăm singuri, după modul nostru de a privi lumea, aşa cum considerăm noi că ar trebui să fie. Un om poate avea adevărul ca valoare, iar altul – minciuna. Unul poate avea ca valoare banul, pe când celălalt – omenia. Exemple de valori adevărate sunt: sinceritatea, respectul, curajul, modestia, fidelitatea, toleranţa, altruismul etc. Sunt unele persoane însă care îşi formează alte valori după care se ghidează în viaţă, şi pe care le respectă. Ei au ca valori banul, mitocănia (bădărănie, grosolănie, impolitețe mârlănie, mojicie), minciuna (unii devin de-a dreptul mitomani – au o tendinţă patologică de a minţi, devenind o boală), egoismul, nepăsarea, ignoranţa, indiferenţa şi multe altele, crezând că aşa trebuie […]

Un sfert de oră din viaţa lui Manuel

Era o zi toridă de vară. Soarele îşi făcea de cap. Pe plajă, nisipul ardea sub picioare, şi toată lumea s-a retras la umbră, pe terase, să se răcorească cu o băutură rece. La una din terase, o mamă îşi certa copilul că nu voia să mănânce. La masa de lângă, doi îndrăgostiţi se sorbeau din priviri. Alături, un domn citea liniştit ziarul, cu o bere rece în faţă. Dar liniştea îi fu tulburată de o voce de copil: – Nenea, îmi dai şi mie un leu? zise Manuel, un copilaş de 7 ani, care fusese trimis la cerşit de părinţii care-l aşteptau la două străzi distanţă. – Pleacă de-aici şi lasă-mă-n pace! îi zise domnul, supărat că-l întrerupse din citit. Copilul îşi luă tălpăşiţa. Numai că, după cinci minute, […]

Încă mai cred în biruinţa binelui

În lume există nişte legi şi reguli nescrise, pe care, dacă le încalci, cu siguranţă vei plăti, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. “Dacă moartea ar fi sfârşitul a tot, cei mai în câştig ar fi ticăloşii” spunea Marin Preda. Ei bine, eu cred în viaţa eternă a sufletului, şi cred că ticăloşia se plăteşte. Şi nu numai după moarte, ci şi aici, pe pământ. Chiar dacă ticăloşii nu sunt pedepsiţi de lege şi scapă ca prin urechile acului, cu siguranţă sufletul lor nu e liniştit, chiar dacă ceea ce noi numim “conştiinţă”, lor le este cu totul străin. Cu toţii mai facem greşeli, este omeneşte. Până şi zeii din Olimp au păcătuit. Important este să ne dăm seama de ele, să le recunoaştem şi, dacă nu […]