September 25, 2017

Fidelitatea – pe cale de dispariţie

Când spunem fidelitate, gândul ne zboară, fără să vrem, la fidelitatea sexuală, la fidelitatea în cuplu. Însă “a fi fidel” înseamnă mai mult decât atât. În DEX, fidelitatea este “statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință”. E vorba aici şi de a-ţi fi fidel ţie îsuţi, prietenului apropiat, locului de muncă, lui Dumnezeu etc.

Eu cred că un om care nu este fidel în relaţia cu partenerul de viaţă, nu poate să fie fidel în nimic. Este o persoană nestatornică, ce nu are încredere în ea şi pe care nu te poţi baza.

Din păcate, în zilele noastre, tot mai multor oameni li se pare normal ca, dacă ceva nu le convine, să schimbe locul de muncă, li se pare normal să uite de prieteni când aceştia sunt la nevoie (fie că e vorba de nevoia de a bea o bere sau nevoia de a-şi spune păsul) şi li se pare normal să-şi înşele partenerul, atâta vreme cât “nu a înşelat cu sufletul”.

 Eu consider că fidelitatea merge mână în mână cu respectul şi cu bunul – simţ.

M-am gândit deseori, când auzeam din toate părţile despre amanţi şi amante, care ar putea fi cauzele infidelităţii. Şi cred, mai ales la bărbaţi, că vine, în mare parte, de la educaţia primită acasă. Pentru orice bărbat, tatăl e un model. Iar dacă i s-a tot spus de mic că “datoria bărbatului e să-ncerce” sau “nu rata nici o ocazie!”, normal că i s-a întipărit în minte.

Alteori, infideliatatea e efectul neînţelegerii în cuplu şi a lipsei de comunicare. Unii spun că infidelitatea e cauza neînţelegerilor, dar arareori e aşa. E normal ca fiecare om să aibă nevoie de iubire, de apreciere, de vorbe dulci şi e normal ca, dacă nu primeşte de la partener să caute în altă parte. Dar, dacă vezi că ai scăpat de sub control o dată, încearcă să-ţi rezolvi problemele cu partenerul. Spune-i de ce ai nevoie şi, dacă nici aşa nu se rezolvă nimic, atunci e mai bună o despărţire amiabilă, decât să continui să înşeli.

Din moment ce nu eşti fidel, chiar dacă ţie ţi se pare asta o normalitate, în subconştient tu ştii că nu e aşa. Iar stima şi respectul tău faţă de tine va scădea. Apoi vor apărea crizele de personalitate, dezechilibru emoţional şi psihic şi aşa mai departe.

Aşa că nu, nu e normal să nu fii fidel şi să nu simţi că aparţii fie unui loc, cum e locul în care ai copilărit, fie unei persoane, fie unui creator.

Comments

  1. Parerea mea este ca fidelitatea in natura nu este naturala :))
    Masculii sunt intotdeauna indreptatiti sa nu fie fideli, au interes sa procreeze cu mai multe femele pentru a-si spori sansele de perpetuare a genei lui.
    De cealalta parte, in lumea umana, unde declaram ca “nu suntem animale”, lucrurile ar trebui sa stea altfel. Adica barbatii isi intemeiaza o familie impreuna cu o femeie, fac copii si rate la banca, devin nucleul celulei de baza a societatii… ce facem cu mahomedanii si mormonii? E? Dar cu cu societatile unde se practica poliandria? Prajitura asta are foarte, foarte, foarte multe foi, straturi si creme basca aromele :))
    Subiectul este foarte generos si amplu, se poate dezbate in tomuri consistente si nu merita, nu poate fi privit doar dintr-un singur punct de vedere; sa fiu bine inteles, nu pot fi partizanul niciunei idei sau opinii dar orice discutie poate sa aduca un plus de cunoastere si intelegere oricarui subiect.

    • Gicu, în societăţile unde se practică poliandria, poligamia etc., nu poate fi vorba de infidelitate. Pentru că partenerul ştie că celălalt se culcă şi cu alte persoane şi e de acord cu asta. 🙂

      • Se culca? 😉 IL IUBESTE pe celalalt/pe ceilalti. Cred ca ar merita de discutat si din unghiul asta… adica, e aceeasi specie, aceeasi constructie, doar alta educatie. Este in stare sa iubeasca la fel mai multe fiinte, sa se daruiasca la fel, sau, mai mult, poate intelege ca este doar una din fiintele iubite de catre unul singur. Si sa vezi belea :)) chestiile alea daca nu se respecta, inseamna ca n-are sapte ani de-acasa =))
        Deci, unde-i Adevarul? Ce este bine, corect, bun, frumos, civilizat si binecrescut?
        Culmea infidelitatii este cand vine omu’ muncii obosit de la slujba si le aduna pe cele 8 femei in jurul lui si le destainuie ca s-a indragostit de alt harem!!! :)) Mare magar tre’ sa fii sa faci asa ceva 😛
        Mai glumim si noi pe caldura asta.

  2. Infidelitatea apare din lipsa de comunicare si respect…doua elemente esentiale ale unei relatii.Din pacate multi nu mai stiu ce inseamna aceste doua lucruri si sunt incapabili sa-si depaseasca problemele.(iar sincer vorbind dragostea nu dureaza o vesnicie…mai dispare si ea la un moment dat…dar daca ramane respectul si comunicarea,se trece peste orice impas ).Iar faza ca infidelitatea porneste de la educatia primita acasa este total eronata.Totul sta in caracter, caracter care ti-l formezi pe parcursul anilor.
    Si tin sa-ti spun ca femeile sunt mai predestinate a fi infidele decat barbatii!!!

    • Adi, ce am afirmat eu nu e deloc eronat. Am spus că infidelitatea vine, în mare parte, de la educaţia primită acasă. Tu spui că totul stă în caracter. Dar o mare parte din caracter nu cumva ţi-l formezi din educaţia primită acasă? Crezi că degeaba se spune că în “cei şapte ani de-acasă” se pun bazele caracterului unui om?
      Iar despre cine e mai fidel (femeia sau bărbatul) eu nu am comentat nimic. Din câte am auizt şi am văzut până acum, cred că numărul e cam egal. 🙂

      • Normal ca in cei sapte ani de acasa deprinzi multe…dar conteaza mai mult si cum dezvolti bagajul acumulat.

  3. E un subiect care da mult de gandidt, de vorbit,dar una peste alta ,poti sa fi fiel nu numai unei persoane, cu care imparti viata ceea ce e pe prim plan in ziua de azi, ci si unei credinte, unei idei, unui vis. Poate, in prietenie e cel mai frumos si de apreciat.Intradevar, tine de caracter.
    Dar e totusi vara, sa fim veseli!!!

Trackbacks

  1. […] într-un articol (şi multă lume m-a contrazis) că până şi infidelitatea vine de la educaţia primită acasă. […]

Leave a Reply