Să fugi, să uiţi de lumea toată,
Să te închizi în lumea ta
Cu geamuri mici şi miros de cafea…
Să visezi cu ochii larg deschişi
Că totul e posibil, că nori pot fi atinşi.
Să poţi să zbori, chiar dacă nu ai aripi,
Să te înalţi, să pluteşti printre valuri
De dor, de uitare, de amintiri,
De viaţă, de moarte, de somn şi de iubiri…
Şi-apoi să te trezească la viaţ-un clopoţel
C-un clinchet cristalin şi ochi de mieluşel
Zburdalnic şi zglobiu, gălăgios şi vesel.
El vrea să-i faci pe plac, şi să îl bagi în seamă
Atunci când cu mult drag îţi spune: “mamă!”
Da! Mama, asa este.. e bine sa fugi dar si mai bine sa revi!